Maseaua ciutei

Unul din articolele care, de doi ani de zile de cand l-am postat, a fost incontinuu accesat. Mai ales primavara. Ceea ce ma face sa cred ca, totusi, lumea mai e interesata pe lumea asta si de altceva decat de politica, fotbal sau de alte expuneri de piele goala sau de agresivitati verbalo-mentale rele.

Doamnelor si domnilor, o floare de primavara, pentru o vreme de primavara: maseaua ciutei. Sau maseaua ciutii. Depinde pe care ulitza a Telegii te-ai nascut si cu cine ai facut limba romana.

Dedic acest articol regretului ca nici anul asta n-am ajuns la Telega, sa o gasesc prin padure, scotand capul din patul de frunze moarte. Vom merge doar saptamana viitoare, de Paste, si pana atunci va fi fost trecuta. Vm gasi doar leurda, in coltul ala de padure dinspre Cosminele, pe drumul care duce la sonda parasita.

(Si de aici incolo il las pe Turambar cel de acum doi ani de zile sa continue. Stie el mai bine sa va spuna ce si cum).

* * *

Din ciclul "Vine vine primavara, infloreste toata tzara, floricele pe campii, pe Internet le gasim copii".

In seara asta am avut o experienta ciudata. Ma rog, nu stiu daca ciudata e cuvantul cel mai potrivit. Insa o experienta care vorbeste despre schimbarile de fire prin care trecem aici, acum, in Romania noastra, in viatza noastra. Scufundarea atomica in viitor.

La masa, una din putzinele mese pe care am ocazia sa le am cu adevarat in familie (am un program tampit de viata si de munca, mai ales acum, inainte de alegeri), stateam de vorba cu Marta, fata noastra cea mare, de 7 ani, care este in clasa I. Ce ati facut azi la scoala? Stiti voi, intrebarea aia plictisitoare si tampita, pe care copiii o urasc pentru its shalowness.

Pai Cunostinte despre mediu. Si ce ati facut? Roadele toamnei. Mai o gluma, mai un ras, incetul cu incetul am facut-o sa vorbeasca. Si pe urma, din vorba in vorba, am ajuns sa vorbim despre plantele care apar primavara. Salata, ridichi - dintre legume. Dintre flori? Pai intai infloreste alunul, cu matzishorii lui plini de polen, cam in acelasi timp cornul, cu florile galbene in chiorchini discreti. Iar dintre florile mici, de pe pamant, ghiocelul - of course, viorelele, brandusele si maseaua ciutei. Ce e aia, tata, maseaua ciutei? Pai cum sa-ti spuna tata? Hai mai bine sa-ti arat pe Internet.

In halul asta de rupere de natura am ajuns. Sa arat copiilor mei maseaua ciutei pe Internet. Bineinteles ca am gasit-o. Marta nu stia nici ce e aia ciuta. I-am aratat si ciuta, si cerbul, si cerbul lopatar, si elanul, si taigaua, si capriorul, si caprioara, si capra neagra.

Itzi mai aduci aminte, tata, cand a venit capra aia neagra atat de aproape de noi? Eram la Omu, la prima ei iesire pe munte, anul trecut, si am avut noroc: dimineata cand am iesit din cabana, la crucea dinspre muchia Bucsoiului era o capra neagra. Pastea. Am luat-o pe Marta usor in spinare, ne-am apropiat pash - pash si am ajuns la maxim cinci metri de ea, fara sa o speriem. Bineinteles ca ne-a vazut, insa probabil era invatzata cu turistii. Si-a vazut de pascut, in timp ce noi o priveam in tacere. Intr-o muchie, in dreapta, altele doua.

A fost frumos.

Drept pentru care va arat maseaua ciutei in aceasta seara. Erythronium dens canis. Creste pe la noi prin padure, pe coastele Telegii. Si pe la voi, prin padurile voastre. Doar ca nu stiti. Sau nu mai stiti. Sau nu va mai pasa.

:(

Prima poza: Cea din dreapta, ca o trompeta