Necesara aroganță prin penetrare

Zice că era un meci în care Argentina urma să joace cu Brazilia. Din nou.

Și zice că argentinienii, în mare aroganța lor – v-am zis că sud-americanii sînt aroganți din fire? – au produs următorul afiș de tip poster, care sugerează de manieră foarte sugestiv de sugerativă ce urmează să le facă argentinienii brazilienilor. Cu subiect, predicat și mai ales cu cap. Cap înclinat stînga, orizontal, cum ar veni :)



A urmat meciul. Cum se întîmplă de regulă în meciuri, brazilienii au cîștigat – v-am zis că brazilienii sînt cei mai foarte perfecți jucători de fotbal, chiar mai buni decît All Blacks?

Drept pentru care brazilienii au găsit de cuviință să le răspundă aroganților de argentinieni cu o aroganță pe măsură – v-am zis că sud-americanii sînt aroganți din fire?

Și au produs următorul poster de tip afiș care venea să sugereze de manieră foarte sugestiv-sugerativă cam cum s-a desfășurat meciul și cam ce le-a lipsit argentinienilor să cîștige. Pe principiul "...dar uite ce frumos atîrnă", brazilienii le-au desenat argentinienilor următoarea concluzie grafică:



Restul e istorie și subiect de predat la cursurile de marketing, de comunicare, de artă grafică, de sociologie politică, de sexologie și de arta războiului.

De-aia e lumea frumoasă, bre pufoșilor bre. Pentru că argentinienii și brazilienii sînt aroganți. Pe bună măsură. Mama lor... :)

. Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

La ǎștia nu vin alegerile!

. Citeste tot...

Așa sǎ ne ridicǎm din țǎrînǎ!

Este probabil fotografia anului, cel puțin în rugby. Dacǎ nu la fel de celebrǎ precum cea a lui Ritchie McCaw ridicînd cupa deasupra capului, mǎcar mai plinǎ de semnificație, de umanitate.

Dupǎ ce un meci întreg a dat în ei ca în sacul de box, placînd nemilos și fǎcîndu-i ferfenițǎ (a și marcat un eseu), Brad Thorn, acest munte de caracter într-ale rugby-ului, acest cal de povarǎ, acest motor al grǎmezii All Blacks, acest monstru sacru pe cale de retragere (pleacǎ în Japonia sǎ stoarcǎ ce se mai poate stoarce financiar din sfîrșitul carierei, acum cǎ a cîștigat Cupa Mondialǎ și e sǎrit bine de 30 de ani) s-a putut îndrepta spre un adversar argentinian cǎzut la pǎmînt care plîngea - știu, nu e bǎrbǎtesc, dar ajutǎ – sǎ-i dea o mînǎ de ajutor sǎ se ridice de la pǎmînt.

Cu asta sǎ rǎmînem, dragilor, din acest an chinuit 2011. Cu imaginea adversitǎții transformatǎ în compasiune.

Hai, sǎ fim aprigi, dar blînzi! Un an nou plin de placaje, strǎlucitorilor! :) :hugs: Citeste tot...

Lovitura cu trenul la popoarele nevecine, dar prietene

Se întîmplǎ în Argentina. Ay ay ay, quel dolores! ;)

Citeste tot...

The shape of things to come?

Au trecut si sferturile de finala. Unele rezultate au fost de asteptat, altele - inevitabil - surprinzatoare.

Irlanda in cele din urma si-a aratat virsta. Au obosit in grupe? Li s-a terminat combustibilul emotzional? I-a ajuns din urma vraja din Tinerete fara Batrinete si Viata fara de Moarte? Damn it. Niste celti obositi. Au plecat acasa.

Galezii, in schimb, au fost proaspeti si lupi si fara de zabava. Ca niste lei, ca niste draci, ca niste pui de balauri ce sint s-au batut cu verii lor celti de peste girla si i-au dovedit. A fost o furtuna rosie. Sa fie oare si saptamina viitoare la fel? Da Doamne...

Englezii? Au fost varza. O iesire fara glorie din partea unei echipe care a avut mai multi muci in cap decit ocazii de a juca rugby cu adevarat. Calatorie sprincenata! England goes home, dishonorably discharged.

Francezii? Redemption, frate! Dupa o prestatie jalnica in grupe, cum jucau italienii pe vremuri in grupe la Campionatul Mondial de Fotbal, execrabil, dar se calificau in extremis, cam la fel au facut si francezii. Saptamina trecuta Tonga le-a dat cu terenul in cap. Saptamina asta, in schimb, Doamne-Doamne a schimbat cutia cu jucarii si dintr-o data am avut o alta echipa franceza. Pasionati, mindri, priceputi la mingicareala, fara a face insa rabat de la componenta defensiva. Ca niste lei, ca niste fiare, aspru dar giocoso, cu spuma de Mozart in zburdatul pe teren. Rugby asa cum stim ca Franta joaca, uneori, atunci cind conteaza.

Semifinala din emisfera nordica de saptamina viitoare se prefigureaza a fi un meci pe cinste. Tara Galilor - Franta. May the best win, adica Wales, evident! (PS: v-am spus ca nu-i sufar pe francezi?)

Daca echipele nordice au jucat cu mai multa pasiune si mai mult rugby decit ne-am fi asteptat, in schim, de partea cealalta a calificarilor, echipele din emisfera sudica au jucat mai slab, mai mediocru decit credeam. A fost o saptamina in care cei din nord au jucat ca cei din sud: focos, cu patima, clinic, priceput, un rugby mindru, in forta, iar cei din sud au mermelit-o in stil european: chinuit, cam bicisnic, dar results-oriented.

Africa de Sud a fost cealalta mare echipa batrina a momentului care n-a mai reusit sa tina pasul cu tineretea. Australia, o echipa de pusti in majoritatea sa, ca si Tara Galilor de altminteri, a facut fata babelor experimentate de la Springboks si i-a batut pe jocul lor: strins, inchis, la mermeleala, in forta, cu puncte putine, rezultat chinuit. N-au stralucit, dar s-au calificat. Pocock a stralucit, in rest a fost pe singe si pe oase rupte.

Celalalt meci, Noua Zeelanda - Argentina, se prefigura a fi un galop de sanatate din partea All Blacks. La ei acasa, o echipa cu vreo doua clase peste gaucho, ce vrem mai mult? O sa le dea cu terenul in cap...

Ei bine, n-a fost chiar asa. Argentinienii au reusit cumva-cumva sa-i atraga in jocul lor mermelit pe neo-zeelandezi, la ingramadeala, tocatura pe spatiu marunt, unu-doi metri, hai sa ne mai mermelim un pic. Iar All Blacks, lipsiti de un cap limpede pentru ca Dan Carter a iesit din joc, s-au conformat provocarii intru mediocritate. Primul lor eseu a fost de-abia prin minutul 60 iar majoritatea punctelor au fost obtinute din lovituri de pedeapsa. Noroc cu piciorul de incredere al lui Piri Weepu, caci altminteri ne trezeam ca ne roadem unghiile prin minutul 70, in fata unei surprize de neinchipuit.

In cele din urma, neo-zeelandezii le-au infrint rezistenta argentinienilor, dar prea tirziu si prea putin convingator. Uvertura lor, Colin Slade, inlocuitorul lui DC, a fost varza - de altminteri a si fost schimbat prin minutul 30, chipurile din motive de accidentare. Mils Muliaina, la al 100-lea meci al sau, nu a facut nici el mare lucru - a iesit si el in minutul 50. Nici ceilalti n-au fost cine stie ce. Pe scurt, un rezultat mediocru de la o echipa care a cistigat si cam atit.

Saptamina viitoare ne asteapta semifinalele. Tara Galilor - Franta si Australia - Noua Zeelanda. Cel de-al doilea meci, cel putin, este o adevarata finala. Sa vedem cum vor rezolva sudicii degringolada de la nivelul numarului 10. All Blacks il vor baga pe Weepu la deschidere? Australienii si-l vor recupera pe magicianul imprevizibil si inconsecvent Quade Cooper (azi n-a aratat nimic, a fost varza)?

De partea cealalta, Franta a fost doar one-game-wonder, sau chiar vor sa ajunga in finala? Tara Galilor se va speria de sansa pe care o au si vor da rasol, sau chiar vor sa ajunga in finala si se pricep sa ajunga in finala?

Meciuri echilibrate, pe muchie de cutit. Acest campionat mondial isi arata, in cele din urma, coltii... :)

Citeste tot...

Deci nu uitati sa va uitati

Doamnelor, domnilor,

lucrurile sint cit se poate de clare, sper ca ati inteles deja: televizorul dauneaza grav sanatatii mentale si, in consecinta, trebuie ignorat, dispretzuit, scos din priza, tratat cu suc de tirnacop in mijlocul tubului catodic sau, mai nou, al plasmei, ledurilor, ce becuri are el pe-acolo pe fatzau.

Drept pentru care va recomand cu caldura sa va uitati si miine, si poimiine dimineata, incepind cu orele 8 trecute fix, la televizor, la meciurile de rugby din sferturile de finala ale Campionatului Mondial de Rugby 2011.

Pentru inceput, miine simbata, la orele 8 primul sfert de finala le pune fata in fata pe Irlanda si Tara Galilor. Imi plac atit de mult ambele echipe incit ma doare sufletul, mi se sfisie tricoul cu All Blacks de pe mine si zau daca stiu ce sa va spun. May the best win. O sa incerc sa vorbesc la noapte cu Shefu, sus la cazane, in Rai, poate poate schimba momentan legile realitatii si se califica amindoua, indiferent cine bate.

Dupa aceea, de la 10:30 ora noastra locala si provinciala a Bucurestiului, joaca doua echipe de mare esceptzie jenant-imperialist-capitalista, doua verze de echipa, Anglia si Franta. Imi sint atit de nesuferite amindoua incit tot in convorbirea pe care o voi avea cu Shefu care ne supravegheaza de sus de la cazane din Rai, poate il conving sa faca o compensatie la primul favor si sa le faca sa mearga pe-astea pe amindoua acasa, no matter what the result.

Orisicum, de cind ma stiu francezii mi-au fost cu 0,347% mai antipatici decit englezii, deci ma vad in situatia paradoxala, eu mindru purtator de tricou pe care scrie "I support two teams: Wales and whomever plays against England", ca de data asta, dar doar de data asta, Jul, sa ne fie clar, sa pot sa strig cu berea in fata si cu nodul in git: Go England! Rupetzi-i pe frantzuji. Ca la Waterloo! Ca la Waterloo sa jucati...

Dupa simbata urmeaza duminica. Dupa sferturile emisferei nordice urmeaza sferturile emisferei sudice. Alt rugby, alta pricepere. Aici nu mai bem bere care ne molesheshte, bem whisky care ne face sa dam pasa pe trei sferturi.

Duminica, primul meci, tot de la 8:00 ora locala si provinciala, este cel dintre Africa de Sud si Australia. Dupa cit de echilibrat si de interesant este, parca e si pacat sa-i spunem sfert de finala, este cel putin semifinala, daca nu chiar finala, in mintea acelor eretici care nu cred in puterea supraumana si semizeieasca a All Blacks.

Deci Africa de Sud - Australia. Imi plac la fel de mult amindoua echipele, ma rog, am o oarecare usoara simpatie pentru australieni, dar asta nu ma impiedica sa fiu obiectiv, cum era cazul la irlandezi, galezi, engleji, mama lor de franceji, si sa spun ca totusi Africa de Sud mi se pare ceva-ceva mai buna, desi e echipa mai in virsta. Cred ca boksii au un usor avantaj. Dar cum balonul e al dracului de oval, va fi unul din acele meciuri de tip 50-50, hai maxim 60-40. May the best team win. Rugby-ul oricum va cistiga - va fi un meci pe cinste, poate cel mai tzapan al acestor sferturi.

Si se face si 10:30 si acum intra supraoamenii, semizeii pe teren. Desi l-au pierdut pe zeul sef, pe Dan Carter, care si-a rupt un ligament in zona vintrelor (nu, nu acolo unde va ginditi voi, ci unde se infige piciorul in sold, doar ca pe interior - accident nasol), All Blacks ramin in continuare cei mai zei si cei mai eroi si supermeni si betmeni si chacknorishi si singura necunoscuta la acest meci va fi: cite le vor da amaritilor de gaucho, argentinienilor care nici ei nu mai sint ce-au fost, surpriza de acum patru ani de zile, cind le-au dat cu terenul in cap francejilor de doua ori, si primul meci, si ultimul meci, de i-au facut de rushine la ei acasa, mama lor de frantzuji.

Nu mai stiu, nu-mi amintesc prea bine: v-am spus ca nu-i suport pe frantzuji?

:)

Hai, Crouch Touch Paaaausee ENGAGE! Miine si poimiine, de la 8, toata dimineata. Nu stiu pe TV unde se dau. Noi le vedem in barul irlandez de pe Covaci. Cine nu vine acolo, le poate vedea pe Internet, pe From Sport / Sport Lemon.

V-am spus ca nu-i suport pe frantzuji?

Go All Blacks! Go!

PS: Voi ce ziceti: vedem finala Irlanda - Noua Zeelanda, sau Tara Galilor - Noua Zeelanda? Atentie! Cine zice Anglia - Noua Zeelanda ia una dupe ceafa pe acest blog. Cine zice Frantza - Noua Zeelanda ia doua, poate chiar trei, scurte, indesate, cu pofta trase. Iar cine nu zice Noua Zeelanda deloc, folosim drujba din dotare :p Citeste tot...

El eternauta

Citeste tot...

Parana

Riul Parana, Argentina.

Sursa: National Geographic.

Cîntǎ, zeițǎ, întorlocarea ce cuprinse natura dezlǎnțuitǎ, destrǎmatǎ, destrǎbǎlatǎ, desfrînatǎ și verde.

Citeste tot...

Acolo nu e tzara mea, dar as vrea sa ma duc

Vedeti voi, dragii mosului, se intimpla ca unii dintre noi au mai mult curaj si fac chestii pe care noi doar ni le inchipuim ca vom incepe sa ni le dorim cindva, nu stiu cind, mai incolo, peste un cincinal, peste un deceniu, peste un secol, peste o eternitate si ceva. Sa mergi in Islanda. In Japonia. In Mongolia. In Kamceatka. In Peru. In Amazonia. In Patagonia. In Insulele Pacificului, pe urmele lui Corto.

Unul din prietenii mei si din fostii mei colegi de facultate, Laurentiu Barza, a lasat planificarea strategico-milenara deoparte, a luat taurul vietii de coarnele banilor si ai timpului si chiar a facut-o.

A plecat in Patagonia, loc de vis pentru muntzomani (Laurentiu e un impatimit al mersului pe munte) si a vazut ceea ce putini muritori balcanici de-astia de-alde noi au vazut vreodata. Imensitatea. Sfirsitul lumii. Spatiul gol. Universul din dotarea lui Dumnezeu (da, da, nu exista, dar totusi, avem si noi voie la licentele noastre poietice din cind in cind, da?)

Imensitatea, mai oameni buni. Spatiul gol si batut de vint unde acum un secol intilneai un gaucho o data pe saptamina (si era fooooarte posibil sa fie ultima chestie pe care o intilnesti pe lumea asta aspra si trista), iar unde acum intilnesti maxim o masina la un sfert de ora.

Si restul spatiu. Space, the final frontier. Patagonia, intruparea fricii acestei maimute sociale numita om. Patagonia, locul unde doar vulturii, gaucho si Laurentiu se avinta.

Enjoy
Pina joi
Cind vine marea Judecata de Apoi
Si Iluminarea pe baza de cataroi.

:)

Citeste tot...

Dupa 20 de ani

Un loc al nostalgiei, mama lor de argentinieni borgesieni.

Courtesy of Dragos Bora.





Citeste tot...

Quote of the day

In Argentina vegetarians are for eating.
A note scribbled on a paper napkin in a Palermo café, Argentina

Courtesy of that unending spring of ironic wisdom, The Economist

:)


Citeste tot...

Gracias!

Stiu, e doar o reclama care incearca sa calareasca un val de pasiune. Stiu, e vorba mai degraba de bani decat de corason. Stiu, e o pacaleala.

Stiu, si nu'mi pasa. Gracias!



A, ca veni vorba: mi'am amintit de postarea asta mai veche, de acum un an de zile, in care Omar Hasan Jalil dadea placaje si canta, cu vocea lui de bariton de opera. Si acum isi pastreaza farmecul.

:)

Citeste tot...

Passion

Art. Passion. Elegance.

Togetherness.

Tango.

The rest is silence. And knives. And milonga. And Borges, of course.

Good night! :)

Citeste tot...