Berilǎ, Bogzǎrilǎ și Ironilǎ într-un talk-show despre Academilǎ

"Închis a doua oară la Văcăreşti, la plângerea Academiei Române şi cu mare zarvă în presă, pentru că aş fi ultragiat morala publică prin Poemul invectivă, plachetă de versuri tipărită în două sute cincizeci de exemplare, am tot felul de aventuri, printre care şi o convorbire cu Berilă.
Într-o zi, faimosul asasin care a ucis într-un sfert de oră şase oameni, lovindu-i cu un sifon în cap, pentru a-i jefui de două sute şaptezeci de lei, îşi opri asupra mea ochii lui albicioşi. Şi măsurându-mă din creştet până în tălpi, cu o ironie masivă:
- Da’ tu pentru ce eşti aici mă?
- Pentru o femeie…
- Hă, hă… Mama ei de femeie! Ce i-ai făcut mă?
- Am ultragiat-o.
- Cum ziseşi, mă?
- Am ultragiat-o. Articolul 262 Cod penal.
- Aha. Câte lovituri i-ai dat?
- Două sute cincizeci.
- Câte zici, mă?
- Două sute cincizeci.
- Asta-i crimă pasională! A mierlit-o pe loc?
- Nu, e la spital.
- Ei, a dracului! Cum o cheamă mă?
- Academia.
- A-ca-de-mia? Mă, ce nume şi la ea. Avea gologani?
- Are moşii.
- Păi atunci?
- De, nu ştii cum se întâmplă…
- Aha, înţeleg. Era bătrână şi te-ai legat de alta mai tânără.
- Aşa spun şi ziarele.
- Şi asta cine e mă?
- Una grozavă, Pornografia.
- Ei, pă dracu’! Por-no-gra-fia! Dar zurliu mai eşti, mă. Unde le găseşti cu numele astea? Se vede că-s nişte grecoaice…
- Cam aşa, măi Berilă…
- Să nu te mai încurci cu grecoaice că-s parşiva al dracului. Am păţit-o şi eu o dată cu una, la Brăila. Dar las’ că şi tu… Auzi! Academia!... Pornografia!... Zurliu eşti, mă, se minunează el, în timp ce ironia din ochii-i albicioşi se schimbă rapid în simpatie uluită."

Geo Bogza, "De vorbă cu Berilă"

Courtesy of Strajnik


Citeste tot...

Despre stele și alte fluide corporale

Geo Bogza a copilărit în Buştenari – un sat al Telegii. A fost frate cu Radu Tudoran (Toate Pânzele Sus). A fost suprarealist. A fost comunist. A fost înflăcărat. A fost bezmetic.

A fost mai rău decît unii. A fost mai bun decât mulţi alţii. Nu-l uitaţi. Şi uitaţi-vă pe cer, noaptea – dacă puteţi în oraşul mare plin de lumini în care vă zaceţi viaţa. Orion stă să răsară. Betelgeuse, Rigel, Belatrix.

Abject și sfînt. Ireverent și elegant. Natural și futurist. Trăirist și clasic. Stele și spermă.

Doamnelor și domnilor, Geo Bogza, mama lui de comunist, de oportunist, de avîntat, de bicisnic, de revoluționar, de telegean din Buștenari.

Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând lumina lui albă. Nici pe pajişti de fân.


* * *

ORION
Nici o corabie nu s-a întors vreodată
Din Mările Sudului sau de la Capricorn
Atât de pură şi elegantă fregată,
Cum se întoarce toamna Orion.

Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajişti de fân.
Oceane şi munţi îl văd primăvara plecând
Şi cerul nu-şi mai află multă vreme stăpân.

Octombrie urcă din nou peste grădini
Înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
Şi toată iarna, apoi, corabia de lumină
Deasupra lumii uimite se clatină.

Rege al constelaţiilor din Septentrion
Mereu lunecând peste lumi îngheţate
Aşa străbate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.

* * *

POEMUL INVECTIVĂ (1933)


PREFAŢĂ LA UN ROMAN DE DRAGOSTE
Tu mi-ai fost scrisă mie
Nu deprimării, nu tristeţii mele
Ci adevăratului eu, puternic – şi fără nici un pic de milă.
Privesc trupul tău fraged de fată tânără
Şi o furtună de gânduri infernale se dezlănţuie în mine
Sângele şi oasele mele îmi dictează tot ce trebuie să fac
N-am să mă dau în lături de la nici o ticăloşie
Fiinţa ta plăpândă a fost scrisă puternicului din mine
Şi tu eşti prada pe care de mult am aşteptat-o să-mi cadă în ghiare.
Joc singur noaptea – şi cânt
Şi, ca pe un complice de crime îmi privesc sexul, sălbatic în erecţie;
El va trece prin pulpele tale suave şi va lăsa urme de nedescris.
Şi sunt de pe acum fericit
Atâtea nopţi de chin, de febră şi delir
Atâtea bube care mi-au copt în suflet
Se vor sparge – şi vor curge în tine odată cu prima ejaculare.


ESSEU
Lui Ilarie Voronca
Ce frumos era la piatra neamţ
Aerul tare ca vobele într-un poem de geo bogza
Şi munţii deranjaţi de ultima furtună
Ca mai demult pe crestele aspre ale carpaţilor
La trecătoarea de stânci colţuroase bratocea
Unde ciobanul întâlnit se masturba în aer liber
Şi câinii de la stână lingeau pe piatră sperma.
Era frumos ciobanul şi cât de feciorelnic
Acolo pe crestele aspre ale carpaţilor
Arăta felul pur în care el ştie să facă dragoste
Sămânţa, ca un scuipat, făcea pe stâncă: plici
Câinii ciobăneşti o înghiţeau cu lăcomie
Nu rămânea nici o murdărie
Şi totul era atât de frumos şi pur.

===================

Sursa: “Eu sunt ţinta – Geo Bogza în dialog cu Diana Turconi” (Ed. Du Style, Bucureşti, 1996, pp. 279 – 308)



Citeste tot...