marți, 19 august 2014

Vin alegerile!



. Citeste tot...

duminică, 17 august 2014

Blissed and blessed be thy evening, as our already was

Andra strikes again.

"Cînd o să mă fac mare și o să iau carnetul și o să am mașină, n-o să merg cu mașina mea, să nu o stric. O să merg cu mașina voastră la început".

Aha. Bine. Las' că ținem minte... :)

Dar nici Marta nu se lasă mai prejos.

În aceeași seară, la aceeași masă în familie, Flo gusta din vinul de Xeres, dulce și gros, numai bun pentru cucoane. Andra luase deja o gură și îi lăuda deja calitățile organoleptice. Marta, reticentă, căci nici acum nu vrea să pună buzele pe vin. La insistențe, își înmoaie în cele din urmă boticul în pahar, mai în silă. Gustă, se luminează la față. "Hmmm! Ăsta nu e ca alte vinuri! Ăsta e foarte bun! E mai bun decît Ibalginul!"

L-a băut pe tot. Noroc că era puțin în pahar.

Pentru cine nu știe, Ibalgin e un micadent antiinflamator pentru copii. Asta da comparație: vin și Ibalgin.

O s-o ținem minte și pe asta... :)



. Citeste tot...

marți, 12 august 2014

Cu caii, la Slănic

Weekendul acesta am dat o fugă de la Telega pînă la Slănic Prahova, pe drumuri sinuoase, adică pline de curbe, domnu' Pleșu, să călărim. Găsisem pe net despre cei de la Centrul Ecvestru Husar Slănic, și duminică ne-am încumentat în cele din urmă.

Nu ne-a părut rău.

Au cai frumoși, gidrani de-ai noștri din Ungaria, cum intri în Imperiu pe stînga. Caii sînt blînzi și răbdători cu copiii și oamenii grași, cu excepția celui călărit de mine, evident, căci cineva trebuie să aibă și noroc pe lumea asta. Să mă fi văzut cum îl struneam, parcă eram John Wayne pe perfuzii de whisky. A fost fain, a fost o simbioză intensă cal-călăreț. În cele din urmă omul gras a răzbit, că așa e în viață, în politică, la Guvern și la călărie: omul gras cîștigă alegerile.

Ne-am plimbat pe dealurile din partea de nord a Slănicului, spre Malul Vînăt. Niște coaste de coclauri faine, cam ca la Telega, doar că ceva mai abrupte și evident ceva mai puțin frumoase, că nu era la Telega, era în altă parte. Pentru cei care nu știu, Malul Vînăt este o rîpă impresionantă de argilă verde, de o culoare nepămînteană, pe drumul abrupt de la Slănic peste deal, spre Vălenii de Munte și mai ales spre Teișanii domnului Pleșu.

(Wave, domnu Pleșu. Incremental vorbind, mi-e dor de Dvs și de poliția Dvs spirituală. E august și mă plictisesc. Eu cu cine mai tachinez privind legătura ontologic-emoțională dintre magnetizare și matrafocsare?)

După ce am trecut de Malul Vînăt am dat într-un platou unde am putut să ne punem la încercare priceperea de trap, cei care doreau. Evident că era să cad de pe cal. Evident că a n-am căzut. Evident că nu scăpați de mine așa de ușor. Evident că a fost fain. Aproape ca John Wayne pe perfuzii. De whisky.

Pe urmă am mers prin pădure, pe la umbră și carpeni și tufe și tei porcesc. Pe urmă am ieșit iar la loc drept, iar am făcut un pic de trap. Din ce în ce mai bine controlat, că sînt la început. Pe urmă am coborît la loc înapoi spre punctul de plecare pe un drum de țară unde am mîncat și mere. Pe urmă am ieșit la loc (mai) drept, pe la o pensiune recent înființată, unde iar am putut să mergem la trap. Și a fost fain, și a fost prima dată cînd am simțit cum e să strunești cu adevărat animalul sub tine. Repetiția, mama învățăturii.

Au fost două ore plăcute, și pentru copii, și pentru oamenii mari. Căci am fost cu fetele, cu Marta și cu Andra, și le-a plăcut și lor. Drept pentru care, descoperindu-mi eu tîrziu gena de mongol cuceritor din sînge, de tătar cu PhD, promit să mai mergem și vă recomand și vouă. Poate data viitoare facem o tură mai lungă, de o zi, căci au și de-astea.

E fain să călărești, dragilor. O plăcere descoperită tîrziu, ca babele la 40 de ani. Ar trebui să facem și noi la Telega așa ceva. Poate într-o viață viitoare. Poate copiii noștri.

Hajime!



Citeste tot...

miercuri, 6 august 2014

Vin alegerile!



. Citeste tot...

duminică, 3 august 2014

Un veac de corbitate

Cra! Cra! se aude deasupra malului, dincolo de frasini.

Nu-l văd încă, dar știu cine e. E dînsul, e Corbul. Nu cioară. Nu confundați cioara cu corbul. Mai stau un pic, mă uit peste vîrfurile copacilor. O să apară. O să apară. Cra cra, face din nou, auzindu-se mai aproape. Apoi un vîrf de aripă, apoi tot rotocolul negru pe cer. Cra cra! își anunță el zborul leneș, de bestie sigură pe ea.

Cra cra! îi răspunde un pic mai încolo tovarășul (sau tovarășa?) lui. Știu că sînt doi. Chiar trei. Anul trecut erau și cu puiul. Cel de-al doilea nu se vede, doar ecoul cra-cra-ului său se aude dincolo de muchie.

Primul corb se învîrte ușor spre stînga, spre asfințit, alunecînd pe deasupra coamei Plaiului. S-a dus. Va veni din nou.

Corbii la Telega. Cel mai clar semn de vindecare a naturii. Un întreg lanț trofic se ascunde în spatele acestei perechi ce își face veacul de ceva timp, să fie aproape 10 ani, pe aici. Ad literam spun "își face veacul", pentru că un corb poate trăi pînă la 100 de ani.

Unii aveau un veac de singurătate drept pedeapsă pentru păcatele trăite. Noi, la Telega, ne pregătim pentru un veac de corbitate. Tot pentru păcatele trăite, mărturisite au nemărturisite, scrise au nescrise, date la televizor au ba.

Așa să ne ajute sfinții frasini... :)



Citeste tot...

vineri, 25 iulie 2014

Vin alegerile!



. Citeste tot...

joi, 24 iulie 2014

Vin alegerile!

>

. Citeste tot...

La ăștia nu vin alegerile



. Citeste tot...

luni, 21 iulie 2014

Vin alegerile!



. Citeste tot...

duminică, 20 iulie 2014

Vin alegerile!



. Citeste tot...