miercuri, 31 decembrie 2014

De noroi și sînge-uscat

Astăzi s-a întîmplat un lucru fain. Un lucru de piatră de hotar, de linie trasă în nisip între viitor și trecut.

Azi, la genericul de sfîrșit, după 25 de ani de Tolkien, am simțit că s-a încheiat o etapă în viața mea.

Din 1989 pînă acum se cam împlinesc 25 de ani. Cam prin 1989, grație bunului meu prieten Florin Pâtea, care mi-a fost sfătuitor și îndrumător și mentor, citeam Hobbitul în traducerea Catincăi Ralea, în colecția Biblioteca pentru Toți Copiii. Era cartea de suflet a lui Florin. Între timp a devenit și una din cărțile mele de suflet.

Pe vremea aceea, Florin, deja ajuns la București, student în anul 1 și proaspăt membru la British Council, îmi povestea despre cartea mult mai faină și mult mai mare și mult mai în engleză The Lord Of The Rings. O scotea din teșchereaua sa pe care o purta pe post de ghiozdan și mi-o arăta ca pe un mare premiu. "Cînd o să înveți mai bine engleză o să o citești. Stai să ajungi la București".

Și am învățat engleză (mai) bine, și am ajuns și la București, în anul de grație 1991, în plină bezmeticeală democratică. Dar ironia sorții face ca The Lord Of The Rings să-l citesc prima dată în franceză, alături de Silmarillion. Niște ediții pe care cred că le mai am și acum pe undeva pe la Telega, aduse cu mare sacrificiu (nu aveam bani) din excursia în Belgia în care fusesem invitați elevii de liceu imediat după Revoluție, cînd occidentalii încă nu se săturaseră de români.

Le-am citit și eu, pînă la tocire, și Florin, și doamna Hănciulescu, Dumnezeu s-o odihnească, cea care ne stîrnea și ne alimenta pofta de carte în acei tîmpiți ani 80, cînd era o crimă să citești 1984 - și totuși o făceam.

Apoi, la București, am mai citit din nou LOTR în engleză, de la British Council. Apoi și Silmarillion – o bijuterie dificilă, complicată. Apoi și Letters, și Unfinished Tales. Devenisem, alături de Florin și de încă vreo doi-trei – Mihai Dan Pavelescu, bunăoară – niște iluștri și inutil necunoscuți specialiști în Tolkien.

Apoi au venit anii 2000 și am așteptat cu sufletul la gură, an după an, fiecare din cele trei filme ale trilogiei. Tot cu Florin și cu MDP și cu mai noul prieten pe atunci Liviu Moldovan – o altă comoară de cărți. Era vremea cînd descopeream Game of Thrones pe hîrtie și ne bucuram de The Lord of The Rings pe ecran.

Apoi am arătat și copiilor mei The Lord Of The Rings. Și le-a plăcut și lor. Am și scris o pastișă minoră prin JSF pe tema asta – din punctul de vedere al orcilor, căci și orcii e oameni, prefiguram asta cu 10 ani înainte să intru în politică.

Și a venit și rîndul Hobbitului să-l vedem pe micile ecrane, spart în trei, să fie povestea mai lungă și să iasă bani mai mulți.

Și ajungem astfel în după-amiaza asta, cînd, la genericul de sfîrșit al celui de-al treilea film din trilogie, mi s-au umezit un pic ochii. Pentru că s-a terminat. Pentru că simt că o bucată din viața mea a luat sfîrșit. Pentru că, așa cum cînta Bilbo:

“The Road goes ever on and on
Down from the door where it began.
Now far ahead the Road has gone,
And I must follow, if I can,
Pursuing it with eager feet,
Until it joins some larger way
Where many paths and errands meet.
And whither then? I cannot say”


Filmul, oricît de mult ar cîrcoti cîrcotașii, a fost decent. Neașteptat de tolkienesc acolo unde mulți vedeau doar urechi ascuțite și marketing eftin. Dincolo de inevitabilele lungiri epice, a reușit să păstreze viu spiritul lui Tolkien. Da, a fost cu bătăi. Și cartea e cu bătăi. Da, a fost cu vulturi. Și cartea e cu vulturi. Dincolo de toate astea, Bilbo e chiar Bilbo ăla de-l știm din copilărie, iar scenariul este fidel gustului de normalitate pe care Tolkien a ținut cu orice preț să-l dea neamului hobbițesc.

Să vărsăm deci, prieteni și frați și oameni, o picătură de vin roșu pe covorul tinereții noastre și să aducem laudă lui Tolkien, că ne-a bucurat cu această bucată de Lumină. Să-i aducem laudă lui Peter Jackson că s-a achitat onorabil de greaua povară estetică și narativă pe care și-a asumat-o. Să-i aducem laudă lui Galadriel că există

A Elbereth Gilthoniel O selevra penna miriel A menel aglar ellenath

Să-i mulțumim lui Florin și lui MDP și lui Liviu pentru toate vremurile faine cînd am tolkienat împreună.

Să-i mulțumim lui Ionuț Bănuță că și-a amintit de nuveleta mea șchioapă și naivă cu orcușorul care vrea și el să scrie.

Și să ne aducem aminte că sîntem oameni, deși ne-am dori să fim iele, nemuritoare și aspre și reci, că sîntem sortiți pieirii, mortal Men doomed to die. Și să ne sîrguim să nu ajungem orci.

La mulți ani, prieteni, dușmani, indiferenți, cititori, cîrcotași, entuziaști, frați, surori, oameni care nu putem fi iele.

*****

... Aici se termină, dintr-o dată, rândurile așternute de gnom. Urmează, scrise după cum se vede de cineva mult mai deprins cu mânuitul penei decît gnomul, cîteva versuri în graiul nostru – fără îndoială născocite de căpitanul de ceată spre a nu-i da uitării pe oștenii săi căzuți în acea luptă:

Pletele le sînt mînjite
De noroi și sînge-uscat
Unde-i soarele aprins
Care-n plete le-a jucat?




.
Citeste tot...

joi, 25 decembrie 2014

Din îndepărtatul București, de unde nici măcar...

Din îndepărtatul București, de unde nici măcar zăpadă, nici întristare nici suspin încă nu e,

de unde nici la Telega n-am mai ajuns anul acesta, așa de departe e Bucureștiul de București,

de pe aceste meleaguri pustiite de sindromul post-traumatic și de încheierea unei ere și începerea alteia, le roi est mort, es lebe der König,

de aici de unde a crescut dintr-o dată cel mai fain și elegant brad de Crăciun pe care l-am avut vreodată (vi l-am arătat într-o poză ieri pe Facebook, deci e la liber, în spațiul public, și Curtea Constituțională a spus că presa poate să-l folosească în scopuri nobile, deci inchizitorii, senzațional! click aici să vedeți ce face consilierul de stat Palada în intimitatea sufrageriei sale!!)

de aici de unde se simte un iz de Mediterana de pe Dîmbovița, insectele se trezesc din amorțeală, păsărelele dau să intre în ritualul de curtare, porumbeii gunguresc, mama lor de șobolani zburători, smochinii mai au un pic și înfloresc,

ce mai! e o primăvară mai ceva ca în Chaucer, April is the cruellest month, breeding lilacs out of the dead land, mixing memory and desire, stirring, pardon, ăsta nu e Chaucer, ăsta e măcel, TS Elliot, anii 20, decadenți și plini de dorințe psihanalizabile,

deci de aici de unde primăvara stă să explodeze în inimi, în simțiri, în trotuare și – sper eu – și în lungimea fustelor, că așa e corect, de Crăciun să se întîmple chestii cu fustele fetelor care merg la mall, că prea e soare afară, Micul Paris trebuie să facă ceva cu fustele primăverii în toiul iernii,

de aici de lîngă familia care încă nu s-a dezmeticit din dezpachetat cadourile de Moș Crăciun, unde hîrtii zboară, exclamații străpung pereții, iar liniștea șobolanilor zburători este sfîșiată de strigătele de fericire ale copiilor care și-au primit cadourile mult dorite,

inclusiv o sticlă de coniac pentru copilul cel mare, ho ho ho, mine, all mine, nevasta de Flo deja i-a pus gînd rău, să-l pună la tiramisu, mine, all mine, my preciousss, stai să-mi torn un gînd de pace în pahar, să găsesc puterea de a termina acest text pavlovian,

de aici din jungla urbană (mama lor de șobolani zburători!) vă urez ce-mi doresc și mie: liniște, pace, iubire, somn, mult somn, to sleep, perchance to dream, clipe fericite alături de cei dragi, un pic de plimbare să stîrniți monstrul digestiei, că pun pariu că veți mînca precum de Apocalipsă,

și în rest multă normalitate.

La cap, în cuvinte, în atitudini, în talk showuri, pe trotuare, în fustele fetelor primăvăratice, în politețea celor care nu se suferă unii cu alții, dar totuși găsesc puterea să-și dea mîna și să vorbească normal, precum și în toate gesturile mărunte care fac viața cea mare.

Deci simplu. Deci iubire. Deci cum spunea un intens într-o scriere intensă, de care poate unii dintre voi, nostalgicilor, pufoșilor, comuniștilor, vă mai amintiți:

"Şi la naiba, că nimic nu pot să-ţi mai spun în afară de aceste cuvinte copilăreşti: «Fericire pentru toţi, pe gratis, şi hai să nu plece nimeni supărat!»".

Hai, să înceapă Zilele Alea! Ho ho ho și un Merry Crăciun la toți, pufoșilor, dragilor, bestiilor, frumoșilor, politicilor, zvăpăiaților, fainilor, înțelepților, oameni, frați și surori.

:hugs:



Citeste tot...

miercuri, 17 decembrie 2014

Trăim în greșală

Trăim în greșală.

Popii ne învață cu strădanie, smerenie și cinstită perseverență lucrativă că trăim în păcat. În vină. Că trebuie să ne spălăm toată viața asta sufletul pentru vina lui Adam și a Evei. Doar aici, că în China și în India sînt alte legitimări ale păcatului originar.

Eu, mai prozaic, vă spun că trăim doar în greșală. Într-o continuă greșală.

E vorba despre greșala narativă.

De mici, din burta mamei, ne formatăm creierul în liniaritate și în omnisciență.

De cînd deschidem ochii de durere că ne intră aer care arde în plămîni și că ne taie un nene rău cordonul ombilical, însemnîndu-ne cu rana păcatului originar, cu pecetea buricului, de atunci tot avem fantasme.

Mama atotputernică. Părintele zeu. Lucrurile care se întîmplă dintr-o dată. Imediat. Fără cauzalitate. Fără inerție. Magie. Deus ex machina.

Aceste fantasme s-au sedimentat pe parcursul erelor uman-geologice în religie, pe partea aia, și în basme, mituri și alte povești, pe partea ailaltă.

Dumnezeu atotputernicul. Atotvăzătorul. Atotștiutorul. Făt-Frumos. Tinerețe fără Bătrînețe și Viață fără de Moarte. Ileana Cosînzeana.

Frici dorințe. Tendința spre simplitate. Adică spre perfecțiune. Stăpînirea timpului și spațiului, dorința oricărui Icar care iese din pîntec de carne.

După aia, toată viața, ne întărim aceste structuri cognitive totalmente diferite de realitate.

Poveștile și basmele sînt cu happy end. "Și au trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți"

Autorii de romane sînt omniscienți. Ei le știu pe toate. Nenea cu Baltagul știe cine a omorît pe cine și grație bunătății sale de cerneală, o să ne spună și nouă.

Scriitorul de polițiste, de whoddunituri ne bagă în mister inițial, în ceață și hăbăuceală, dar noi, ca niște copii cuminți și ascultători și predictibili ce sîntem, știm că el în marea lui bunătate narativă la sfîrșit ne va explica tot tot tot, pînă la ultimul fir, pînă la ultimul detaliu.

Nu-i așa tovar'șa învățătoare și doamna Agatha Cristie că ne veți spune cine a omorît pe cine, cine e vinovat și cum se termină toate frumos și bine?

Mai apoi, mai recent, acum în zilele noastre de după ce s-a inventat curentul electric pe sîrmă în casă, am trecut de la vorbă la imagine. Și totul a devenit și mai narativ, și mai predictibil, și mai repede și iute.

Videoclipurile de la MTV și filmele de la Hollywood spun aceeași poveste. Predictibilitatea și omnisciența narativă. Ba, mai mult, o spun repede repede repede, într-un montaj impecabil.

Tare repede și iute, să nu stea imaginea netăiată mai mult de 8 secunde. Ba nu, se plictisesc pufoșii chiar și așa! Tai-o la patru secunde, repede repede repede fast fast fast, se plictisește audiența, faceți ceva!

Filmele cu supereroi sînt continuarea firească, într-o altă tehnologie, a basmelor din copilăria puiului de Neandhertal care sîntem cu toții.

Și aceste povești otrăvit de dulci și de dezirabile ne structurează iremediabil creierul într-o simplitate și predictibilitate falsă.

Maimuța din noi, care vrea să vadă patternuri peste tot și structuri și înțelesuri și semnificații, pentru că toată jungla e o semnificație cu încărcătură valorică.

Uite, acolo e un fruct, dacă mă țin ochii și creierul meu cel mai foarte perfect de primată învingătoare îl poate procesa și îl pot deosebi de zgomotul vizual dimprejur. Și fructul e bun. Îl putem păpa.

Dincolo nu cumva e un șarpe? Dincolo nu cumva e un tigru? Trebuie neapărat să mă uit necontenit după tigru și după șarpe, să îi pot deosebi de zgomotul vizual dimprejur. Căci șarpele și tigrul sînt răi. Ei ne papă.

Creiere perfect și ochi stereoscopici, ajutați-mă să nu mă pape tigrul cel rău și șarpele cel viclean și să găsesc fructul cel dulce, să-l pap eu pe el, să bag la burtică.

Și uite așa, de la tigru și de la fruct și șarpe, care șarpe e și în Biblie, într-atît de rău ne e frică de el, o frică moștenită din noaptea minții noastre de primate care erau mici și mîncate de șerpi prin sufocare, de atunci încoace tot căutăm sens și semnificație și structură și explicație.

Și narațiune.

Și de atunci tot avem creierele iremediabil varză. Ca un hard disc formatat într-un sistem de operare greșit, avem creierul formatat întru ubicuitate, omnisciență, imediabilitate și alte fantasme de-astea de omnipotență.

Și atunci Superman țîșnește dintr-o cabină de telefon și ajunge să salveze victimele repede repede repede, în ultima clipă, in the nick of the time.

Și atunci Iron Man face imposibilul și salvează victimele în suferință de oamenii cei răi.

Și atunci Moise despică apele și salvează poporul ales, pardon, Poporul Ales, trebuie să-l scriem cu litere mari, că așa e politic corect și de-aia fac ăștia filme la Hollywood cu Batman în rolul lui Moise.

Și atunci Harap Alb îl bate pe Spîn și salvează situația imposibilă și o mai și fupă pe Ileana Cosînzeana drept premiu pentru premianții cei mai foarte perfecți.

Și atunci Vishna îl bate pe Shiva și toate sînt bune și frumoase. Și Krishna îl consiliază pe Arjuna și Sfîntul Petru pe Dumnezeu și toate se întîmplă imediat.

Imediat. Cucerirea timpului și spațiului. Imediat, am zis! Acum! Acum! Să batem din picior, precum copilul de 2 ani, aflat în stadiul imperial, și să se întîmple toate acum, fără efort, fără durere, fără suferință, fără inerție, fără ceață. Imediat.

Și nu mai moare nimeni sufocat în apele tulburi și reci, în chinuri, la 200 de metri de mal.

Dumnezeu să-i odihnească pe cei morți și să le dea mintea cea de pe urmă și dreaptă și bună și justă și potrivită celor vii, și să ne lepede de păcatul omniscienței narative și a haiducelii televizuale :(

. Citeste tot...

luni, 1 decembrie 2014

Ce-ți doresc eu ție...

La mulți ani, țară frumoasă cu oameni frumoși!

Legal disclaimer / Fine print: Persoanele și atributele folosite în acest material promoțional sînt cu titlu de prezentare. Sensul de "frumos" poate diferi de cel utilizat în mod obișnuit, în vorbirea curentă. Produsele din magazin pot diferi de cele din imagine. Nici un animal nu a avut de suferit în cursul filmărilor. Nici un sondaj de opinie nu a fost realizat în cursul ședinței fotografice. Nici un sondaj de opinie nu a fost folosit pentru prelucrarea acestor imagini.



Citeste tot...

duminică, 30 noiembrie 2014

Au trecut alegerile



. Citeste tot...

luni, 24 noiembrie 2014

Au trecut alegerile



. Citeste tot...

duminică, 23 noiembrie 2014

Au trecut alegerile



. Citeste tot...

joi, 20 noiembrie 2014

Au trecut alegerile



. Citeste tot...

miercuri, 19 noiembrie 2014

Hotnews, bucură-te! Mîndruță, fii mîndru!

Dintre sutele de mesaje de ura pe care le-am primit in ultimul timp, asta mi se pare definitioriu, paradigmatic, chintesentza urii pe care Basescu si acolitii lor au reusit s-o semene in rindul poporului roman.

Cititi mai jos, avertizindu-va ca e un limbaj extrem de virulent, cum nici in crisme, bodegi, bordeluri, nici in cele mai joase straturi ale societatii nu intilnesti asa usor. Stiti voi, avertizarile alea: NSFW. Sa nu dati la copii sa citeasca asa ceva.

Deci...

"Ia cu verde de Paris, pufosu pulii. Futu-ti mortii si dumnezeii ma-tii de pesedist jegos imputit, baga-mi-as cacatu in gura ma-tii, caca-m-as pe neamu' tau de trogloditi si pe hotul de sef al tau."

Evident ca o semneaza anonim. Are curaj, evident. Am primit - si primesc inca - de-astea cu sutele. Fac parte din cafeaua mea de dimineata. Unii ma ameninta ca stiu unde stau. Altii ma indeamna la lichide. Altii imi doresc, onest si cinstit, numa moartea. Altii imi vor si suferinta.

Priceperea retorica variaza. Mesajul e cam acelasi. La inceput ma deranjau. Acum le privesc cu un ochi clinic, cum se uita chirurgul la tumori.

Vreau sa intelegeti, dragi pufosi anti-guvernamentali si intensi de rit basescian, iohannesian, penelian si pedelian, ca astia sint oamenii de linga voi. Astia sint cei care v-au ajutat sa claditi speranta si sa va recapatati tara.

Ura, dezbinare, incrincenare, paroxism. Care, iata, nu se termina nici dupa alegeri.

Sper din tot sufletul sa invatati si voi, distinsi pufosi anti-guvernamentali, ceva din victoria asta, cum si noi invatam din aceasta infringere.

Sint curios Hotnews, Lucian Mandruta, Mediafax, Digi 24, B1 TV si celelalte publicatii obiective, deci independente, ce spin profesionist vor da si de data asta in asa fel incit sa ma scoata un nemernic si din aceasta postare.

Cu siguranta nu vor pastra si acest paragraf. Sint sigur ca au prin redactii oameni suficient de priceputi, cu periutza de dinti intr-o mina si cu punctajul in cealalta, care sa transforme acest mesaj al meu intr-o nemernicie guvernamentala. Uite ce oameni are Ponta! Uite ce limbaj grobian folosesc! Uite ce mirlan e Palada! Huooo! Puie Malada!

Asta sa fie problema.

Am pierdut o batalie. Una serioasa. Dar nu vom muri cind vreti voi, pufosilor. Sintem aici sa luptam pentru cei pe care ii reprezentam, pentru cei care cred in noi. Nu mor caii cind vor ciinii. Si mai ales nu murim atunci cind primim asemenea mesaje nemernice. Astfel de mesaje ne intaresc, pufosilor, nu ne inmoaie gleznele.

PS: Sint multi dintre voi probabil care veti considera deplasat acest post. Fie pentru ca expune un limbaj pe care unii nici nu stiati ca exista. Fie pentru ca ati considera ca astfel il incurajeaza. Nu sint de acord cu voi. Daca inchidem ochii la aceste nemernicii de fapt le incurajam. Ele trebuie expuse si arse cu fierul rosu in public. Oameni buni, chiar daca voi nu vorbiti astfel, sa stiti ca altii o fac.

PPS: si altele, poate nu v-a fost de ajuns ala

mireleeeeeeeee, sugi pula! iar. de data asta...solemn!
si cum era cu cacatul la cur....? jigodie!
game over! definitiv!

multa muie pufoasa. aratateo

Bai ordinarule ce esti !! JAVRE BOLSEVICE , CE SUNTETI !! SA-I SPUI LUI MATA " mars la vot ,,,!! "
IN PUSCARIE CU VOI TOTI JEFUITORII DE TARA SI TRADATORI DE NEAM !! ORDINARI CE SUNTETI !! VINO IN SPANIA SI SA NE VORBESTI ASA SI O SA VEZI CUM O SA TE RELAXEZI JAVRA ORDINARA !!

Pufosu dracului, vedeateas la racoare de mana cu ponta boule, daca ne intalnim vreodata iti jur ca iti fac ca in ucraina, ca atat meriti in tomberon sa ajungi, nu ai nici un drept sa-i insulti astfel la cat au stat la coada

iar ti-ai luat muie, cretinule

bai mirele ce ciuma sa abatut asupra voastra,,,vai cat de rau imi pare de voi,,,oricum ca sa sti ,mandria si aroganta sant cele mai mari pacate,,,,apropo inca ceva,,,,toate sondajele tale care le faci si manipulezi ar fi bine sa le faci sul si sa ti le bagi in cur,,,,sictir animal nenorocit

MUISTULE...

mai suge o data,fraiere care esti! esti perfect pt psd-PROST!

Ai cam luat o la Muie cu toate postarile tale, futu ti pe mata de cioban de la Telega

Retardatule, sa-ti bagi exit poll-ul in cur. Ati luat bataie ca magarul in panta. Hai sictir , tarane, dati-va demisia golanilor!

Bai Mirelus, te-a luat Dracu si pe tine! Electric! Jegule! Imputiciune!

Mirele, cârnatule, băga ne am mula n ma ta și n neamul tău. SUGI pula

Sa-ti fut io mortii de vierme guvernamental care, astazi, in mod public, ai luat in bascalie un popor intreg. Nu mai merge cu aroganta la romanii, ca se pisa pe tine cu jet de hidrofor. Ai simtit-o astaz, jeg mic si neinsemnat. Ati belit-o, pretenas!

Mamicuta ta stie cat retard esti ? Era sa uit...Pufosule!

Nu te caci in pantaloni pufosule? Scursura umana!

sociojegosolog e profesia ta. Sondajele mati de corupt coclit, plin de impresii si arogant ca cel caruia ii faci felatii verbale si manipulatoare. Dispari si inghiti-te-ar desertul (din poza)!

Fututi mortii matii de muist
Ia de aici de o ciucalata

MARS MA IN PULA MEA DE IMPUTIT ORDINAR SI INFECT ! HOMOSEXUAL RETARDAT SI LINGATOR DE CUR !

Băi jegosule, ați luat-o peste bot cum nici eu nu speram. Bășcălia găunoasă nu v-a ajutat. Să muriți în chinuri!

Ba comunistule imputit si ordinar , esti un maimutoi , un circ de om.

Cacatule....ai luat-o in dos ! Nu mai esti smecher ? Nu mai postezi gunoiule?

Ba jegosulei tie ta futut pana acum cineva morti in gura? dute-n morti lui ma-ta si lasa-ne zdreanta otropa marsi in morti tai de aurolac inputut mars in morti lui mata.

Citeste tot...

vineri, 14 noiembrie 2014

Generației mele, cu drag

Fac parte din acea generație care a deschis ochii întru tinerețe și maturitate imediat după 1990.

Am terminat liceul în 1991, la Cîmpina. Tot în acel an, toamna, am sosit în București, la facultate, taman la timp pentru mineriada de toamnă.

Sînt dintre cei care s-au socializat civic și politic în acei ani zbuciumați. Am făcut parte din organizațiile studențești, evident anti-comuniste pe vremea aceea. Am fost la mitinguri. Am protestat.

Am fost mișcat pînă la lacrimi de moartea lui Coposu. Am stat cățărat pe zidurile Universității la procesiunea sa funerară. Și acum îl consider unul din cei mai mari oameni politici pe care i-a avut România în acești ani post-decembriști.

L-am votat pe Emil Constantinescu. Ca foarte mulți din generația noastră, mi-am pus speranța în el. Am suferit cînd acesta s-a declarat înfrînt în 2000. Am votat în 2004 cu Traian Băsescu, fiind încins de mașinăria de marketing politic a acestuia întru indignare tinerească anti-pesedistă.

Sînt ca mulți dintre voi. Pe mulți dintre voi vă știu, fie față în față, fie de pe Internet.

Sînteți mulți la fel ca mine, cei din generația decrețeilor, cei care acum încălecați vîrsta de 40 de ani: unii un pic sub, mulți un pic peste. Cei crescuți în valorile occidentale. Cei care ați învățat în anii 90 să vă temeți de revenirea influenței sovietice la noi în țară și să vă uitați cu un ochi chiorîș înspre PSD.

Nu știu rusă. Sunt fluent în franceză și mai ales în engleză. Cred cu tărie în modelul occidental de viață. Cred cu tărie că România trece acum printr-una din cele mai faste momente din istoria sa, de cînd este în UE și în NATO.

Am fost un an de zile în Statele Unite cu bursă, într-un orășel cu nume imposibil și tare fain: Kalamazoo. Vorbeam ziua doar în engleză și noaptea visam doar în română.

Puteam să rămîn acolo. Nu am rămas. M-am întors în țară. Am terminat studiile universitare aici. Am învățat o meserie și o cale de viață: sociologia. Am învățat să fac sondaje. Le fac destul de bine: și săptămînile trecute ați avut ocazia să vedeți acuratețea sondajelor noastre.

Am un doctorat în domeniul în care mă pricep: sociologie politică. Am un bagaj cultural destul de consistent. Un enciclopedism ușor superficial, dar larg acoperitoriu pe multe domenii, cum îi șade bine sociologului integrator.

Știu să mă exprim destul de bine – unul din elementele definitorii ale unui intelectual. Sînt una din vocile onlineului din România. Din 2000 încoace mă cheamă și Turambar pe Internet, după numele unuia din eroii lui Tolkien.

La ceva timp după întoarcerea în țară, m-am căsătorit. Îmi cerusem soția în căsătorie pe e-mail, cît timp eram în America și mi-era al dracului de dor de ea. Îmi pare rău că nu mai am discheta cu acel e-mail emoționant, probabil una din primele cereri în căsătorie pe Internet din țara noastră.

Avem doi copii frumoși și deștepți și faini ca părinții lor. Primul copil l-am făcut în cămin, cît încă mai eram student. Am stat în chirie, ca orice student provincial cînd termină facultatea și rămîne în București. Mai tîrziu, am reușit să ne luăm casă – fix la timp înainte să crească prețurile, altminteri ne-ar fi fost mult mai greu.

Am făcut mai multe firme, fie cu alții, fie singur. Încet-încet, mi-am făcut un nume în breasla mea, dovedind că mă pricep la ceea ce fac, într-un mediu profesional destul de complicat și destul de competitiv.

Mai ales și mai ales, am construit încet-încet o echipă de oameni profesioniști de care îmi e tare drag și de care sînt tare mîndru. Eu i-am crescut cu mîna mea pe toți. Și toți sînt buni și pricepuți.

Pînă și pomi am plantat grămadă la viața mea, ca să împlinesc acel stereotip privitor la făcut copii, înălțat casă, plantat pomi. Îmi plac pomii la nebunie, moștenire de la mama mea profesoară de biologie și de la înțelepciunea celtico-scandinavă a lui Tolkien. Cine îmi citește blogul știe că nu sînt vorbe goale.

Sînt liberal în gîndire și în comportament. Și sînt în echipa lui Victor Ponta. Și sînt mîndru că sînt în echipa lui Victor Ponta.

Sînt mîndru că am reușit să mă lepăd de marotele și de stereotipurile pe care le căpătasem în tinerețe la adresa PSD-ului și pesediștilor.

Și ei sînt oameni. Nici mai buni, nici mai răi decît alții. Și ei sînt români. Și ei doresc bunăstarea acestei țări.

Încet-încet, am reușit să ies din cușca de neîncredere și de reticență la adresa lor și astfel am devenit un om mai normal la cap, care nu gîndește în stereotipuri și nu etichetează oamenii după ce citește în ziar ori aude clamat de către alți politicieni.

De cîțiva ani, sînt din ce în ce mai alături de ei. În aceste zile în care ideologiile încet-încet converg spre un centrism pragmatic, nu mai contează ce etichetă porți, ci ce faci.

De mai bine de un an de zile, sînt alături de Victor Ponta, în echipa sa guvernamentală. Și nu mi-a părut rău nici o secundă, nici cînd mi-a fost bine, nici cînd mi-a fost rău.

De mai bine de un an de zile, sînt și eu în echipa PSD. Nu sînt membru de partid, sînt un tehnocrat. Dar aș fi ipocrit să spun că nu sînt alături de pesediști.

Și de aici, din interior, pot să depun mărturie că sîntem normali la cap. Oameni obișnuiți.

Nu mîncăm oameni. Nu vindem țara rușilor sau chinezilor. Nu sîntem kaghebiști. Nu scoatem țara din NATO sau din UE. Nu introducem impozite progresive. Nu protejăm corupții. Nu sîntem șerpilieni.

Sîntem oameni obișnuiți, o echipă tînără, dintre acei tineri care au deschis ochii în spațiul public după 1990.

Sîntem exact ca voi: filme muzică Internet familie sport în timpul liber, iar cînd e de treabă, e de treabă. Rîdem, glumim, dar cînd viața e serioasă, sîntem și noi serioși.

Mai toată echipa guvernamentală a lui Victor Ponta are mai puțin de 50 de ani. Sîntem ca voi. Sîntem de vîrsta voastră.

Am urmat aproximativ același curs în viață, ne-am construit niște cariere profesionale, am răzbit în viață, avem aceleași valori. Sîntem, de fapt, voi. Voi sînteți noi. Noi sîntem voi.

Noi toți sîntem noi. Și "noi", în sensul de recenți, de acum, din zilele astea. Dar și "noi" în sensul de noi toți, o comunitate, o generație, o țară.

Asta nu înțelegeți, unii dintre voi, temători să acceptați schimbarea. Viața s-a schimbat. PSD s-a schimbat. România s-a schimbat. Lumea s-a schimbat. Noi ne-am schimbat, pe dinăuntru.

Nu mai putem trăi cu marotele și cu fricile și cu stereotipurile anilor 90. Avem o țară de construit. Avem o viață de trăit. Avem niște uri de lepădat și niște frici de înfrînt și niște vise de visat.

Vă propun să faceți acest leap of faith – sînt sigur că știți engleză și înțelegeți ce înseamnnă – pe care l-am făcut și eu cu ceva ani în urmă și să vă dați seama că de fapt, vă uitați în oglindă.

Sîntem aceiași. Noi sîntem ca voi. Aceeași generație. Aceleași fire de viață. Aceleași destine. În aceeași țară.

Nu vă rog să-l votați pe Victor Ponta. Veți vota cu cine credeți voi de cuviință, nu vă voi convinge eu aici, în aceste rînduri.

Știm foarte bine că generația noastră e suficient de inteligentă și de autonomă și chiar de încăpățînată încît să nu voteze decît cum o taie capul. (Și cum o păcălește Băsescu, ar spune răutăcios Turambar – dar nu o spune, că nu-l las).

Doar atît vă rog: să nu uitați că sîntem la fel. Noi, dragilor, sîntem voi. Iar noi toți, împreună, sîntem cu toții români.

De luni încolo, după această patimă a votului, a demonizării, a urii și a vehemenței și a împărțirii în Us and Them, vă propun să ascultăm Pink Floyd, exact melodia Us and Them, și să ne aducem aminte că, deși ascultăm muzică în engleză, sîntem români.

Eu, unul, voi vota cu Victor Ponta. Pentru că e ca mine. Din generația mea. Și pentru că am încredere în el.

Sînt mîndru că sînt în echipa lui Ponta. Sînt mîndru că am învățat să nu mai împart lumea în noi și ei. Sînt mîndru că sînt din aceeași generație cu voi. Sînt mîndru că votez cu Victor Ponta. Și mai ales, sînt mîndru că sînt român.

Vă mulțumesc!



.
Citeste tot...