Cînd întîmplarea se întîlnește cu necesitatea

În general, întîmplarea și necesitatea sînt percepute ca fiind ireconciliabile. Taberele sînt clar conturate și bine separate: fie ești în logica aleatorității, fie ești în logica lui Dumnezeu. Oști pline de patimă, fără putință de dialog, cu șant lat și adînc tras între ele.

Deși...

În practică, încă nu s-a inventat capacitatea de a genera numere complet aleatoare. Orice împuire de asemenea șiruri de “întîmplări” are în spate o sămînță foarte mare din care se cioplesc apoi semințe mai mici, se scuipă mai apoi instanțe teoretic fără legătură una cu cealaltă – de unde și aparenta lipsă de relație între ele, deci “aleatoare”.

Însă ele, riguros vorbind, nu sînt aleatorii. Sînt doar într-o complexitate de împletire suficient de alambicată încît să nu-i dai de cap cu forțe obișnuite.

Orice om care are de-a face cît de cît cu informatica știe despre ce vorbesc. Singura putirință a omului de a genera "aleatoritate", cu ghilimelele de rigoare, este ca aceasta să fie pe baza unei semințe inițiale într-atît de mari încît să zădărnicească orice încercare de emulare a sa.

Pe asta se bazează în general criptografia contemporană, atît la nivel de criptare, de ascundere, de exemplu logica lui "Pretty Good Privacy", cît și la nivel de contra-acțiune, de încercare de spargere a codurilor.

Cu cît numărul din care se cioplește seria așa-zis aleatoare e mai mare, cu atît mai greu de bunghit logica generării acestei serii, deci voila! Pretty Good Randomness.

Pe această logică, un singur număr ar putea genera o serie riguros aleatorie. Numărul ăla pe care îl aleargă toată lumea și pe care nimeni nu-l prinde, nimeni nu-l cuprinde. Numărul infinit. Nu există numărul infinit, deși există o infinitate de tipuri de infiniți – a demonstrat-o Cantor cu vreo sută de ani în urmă.

Doar infinitul adevărat poate genera adevarata aleatoritate, adevarata întîmplare. Restul, plecînd dintr-o sămînță finită, are drept consecință o succesiune invariabil finită de combinații, de împuiri, deci – la rigoare, pentru un calculator omnipotent – decelabilă în logica sa sub-infinită. Undeva, cîndva, tot dai peste regulă. Adică peste cauzalitate. Adică peste necesitate.

Iată cum, astfel, pe bază de demonstrație, ajungem să tragem concluzia că tabăra celor de partea necesității – infinitul, adică un alt nume pentru Dumnezeu – se întîlnește în mod necesar cu tabăra celor de partea întîmplării. Adevărata întîmplare este cea care se naște din necesitatea absolută.

Undeva, la infinit, toate se întîlnesc. Q.E.D.

Am zis!



. Citeste tot...

God should be an atheist nowadays, dudes

JC: Vonnegut famously said, "If God were alive today, he would have to be an atheist, because the excrement has hit the air-conditioning big time." Did Vonnegut identify as an atheist?

DF: Oh yes. He brought down the house at Asimov's funeral when he said Asimov is looking down at us today from heaven. Everyone thought that was the funniest thing he could have said. But more than that, he was a humanist.

JC: In his introduction to While Mortals Sleep, Dave Eggers says that Kurt was a moralist. A lot of people associate atheism with amorality, but Kurt is a great example of how atheism and morality are not mutually exclusive.

DF: I don't know that God has a monopoly on morality. And I don't think that was just Kurt's view. Morality and god are separable.

Donald Farber in an interview about Kurt Vonnegut Citeste tot...

Tot despre religie în şcoli

Gabriel Andreescu scrie un editorial în Ziua despre subiect.

=======================

Un proiect care se joaca cu multe (II)

Gabriel ANDREESCU

-- Trec acum la prevederile proiectului de lege a invatamantului preuniversitar cu privire la educatia religioasa. Conform art. 10, (1): "Planurile cadru ale invatamantului obligatoriu includ religia ca disciplina de invatamant". Acest enunt are o constructie neobisnuita, menita probabil sa creeze confuzii. Intentia a reusit, de vreme ce o multime de ziaristi s-au grabit sa sustina ca proiectul face din educatia religioasa o disciplina obligatorie. Gresit. Proiectul lasa parintilor, tutorilor legali si copiilor peste 10 ani posibilitatea de a solicita in scris studierea unei alte discipline, "Educatia moral-religioasa".

Disciplina "Religie" ar fi totusi o disciplina optionala, cu ciudatenia ca pentru ea nu se face cerere scrisa, pentru cealalta optiune, da. Autorii adauga: parintii etc. aleg "confesiunea si religia pentru studiu". Proiectul preia deci, pentru a-l intari, viciul esential al legii invatamantului care a dat educatiei religioase o natura confesionala. Punand in oglinda neglijenta cu care au fost redactate celelalte capitole ale proiectului si atentia cu care a fost asezat fiecare cuvant la acest punct, mi se pare evident ca ansamblul a fost gandit pentru a construi o baricada in jurul actualei educatii confesionale. Ce nu inteleg "smecherii" care au redactat textul este faptul ca explicitarea gandurilor ascunse convine instantelor de judecata - inclusiv celei de la Strasbourg care va avea ultimul cuvant in ce priveste invatamantul religios in scolile din Romania. Alte cateva observatii. Mai intai, nu poate folosit termenul "obligatoriu" in legatura cu educatia religioasa. In aceasta privinta, Curtea Constitutionala s-a exprimat foarte clar in 1995, urmand teza care spune: "Daca guvernele incearca sa indoctrineze copiii conform unei anumite religii sau ideologii, dreptul international si jurisprudenta sa introduc limite stricte. Educatia religioasa obligatorie in scolile publice este interzisa, iar educatia etica este permisa numai daca este prezentata intr-o maniera neutra". Apoi, disciplina "moral-religioasa" nu reprezinta o varianta, caci sunt oameni care vad sursa eticii lor in cultura seculara, nu in religie. Si nici nu putem vorbi despre o adevarata optiune, daca cererea scrisa se face numai pentru una din cele doua discipline. In sfarsit, nu exista la ora actuala numarul de profesori de filosofie necesar programului de educatie morala. Pentru alte observatii nu mai este spatiu. Concluzia se reduce insa la o idee simpla: educatia confesionala se face in biserici, nu are ce sa caute in scoli. Este inacceptabil ca ministerul sa foloseasca elevii drept septel crescut pentru realizarea unor pasiuni private contrare interesului superior al copilului. Proiectul de lege a invatamantului preuniversitar este unul dintre cele mai jalnice propuneri de acte normative pe care le-am vazut in ultimul timp. El arata incompetenta, la acest nivel aproape de nebanuit, a actualului ministru al Educatiei, Cercetarii si Tineretului si a celor care au pregatit proiectul. Gandirea lor asupra actului educational reprezinta o revenire la logica precedentului ceausist. In particular, exprima vointa de a intoarce spatele marilor principii constitutionale si europene, precum educarea in spiritul drepturilor fundamentale, al demnitatii si al tolerantei, al libertatii opiniilor. Sesizarea Comisiei pentru Arta si Educatie a Consiliului Europei despre aceasta deriva a MECT mi se pare un act sanitar.

=======================

Încetul cu încetul, problema libertǎţii de conştiinţǎ, cât şi una din particularizǎrile sale: religia în şcoli, capǎtǎ un loc din ce în ce mai central / vizibil în agenda setting a mass mediei româneşti. Semn de schimbare a vremurilor.

Vezi şi postul anterior pe tema asta: Furie. Furie.

Iatǎ şi comentariile mele la adresa temei, de la zoso:

Turambar a scris pe 29 August 2007, 8:43 pm
E foarte simplu: cei care au copii vor înţelege mult mai uşor. Este vorba despre pǎrerea ta despre lume şi viaţǎ, despre ce crezi cǎ e bine şi e rǎu şi felul în care te seacǎ la linguricǎ sǎ-ţi convingi copilul tǎu – repet: copilul tǎu – sǎ facǎ la fel. Pentru cǎ tu simţi cǎ e bine.

La fel cum credinciosul islamic, ortodox, budist, evreu sau ce mai vreţi voi face pecingine în cerul gurii dacǎ vine cineva şi încearcǎ sǎ îî schimbe scufiţa ideologicǎ lu fii-su sau fii-sa – şi sigur ştiţî exemple de-astea – la fel şi eu fac jǎrǎgai în gât, vǎd roşu în faţa ochilor şi fierbinţealǎ în pumni dacǎ vine cineva sǎ o îndoctrineze pe fi-mea altfel decât consider eu – repet: EU – de cuviinţǎ. Auziţi, bǎ? E copilul meu. Şi eu în momentul ǎsta, şi pânǎ când o sǎ fiu bǎgat în pǎmânt sǎ putrezesc cu viermii, o sǎ fiu foarte convins – repet: foarte convins – cǎ nu existǎ dumnezeu, cǎ popii sunt o turmǎ de ideologi care spalǎ oamenii pe creier de manierǎ agresivǎ şi cǎ nu vreau ca şi copiii mei sǎ fie otrǎviţi de dobitocenia parşivǎ a oricǎrei religii. Repet: a oricǎrei religii.

Sunt ateu. Şi vǎ fut muma în cur tuturor celor care doriţi sǎ îmi învǎţaţi copilul altceva. Repet: copilul meu. Cei care au copii înţeleg despre ce e vorba.

-----------

Cezar a scris pe 29 August 2007, 10:37 pm

Pentru Turambar : ateismul nu are nici o sustinere rationala. Nu este nici o dovada ca nu exista Dumnezeu, insa sunt puzderie de dovezi ca Dumnezeu exista. Credinta este o conditie necesara pentru mantuire, chiar daca nu si suficienta. Deci, daca nu crezi in Dumnezeu, nu poti ajunge la fericirea vesnica, oricat de corect ai fi in rest. Iar copilul care sustii ca e al tau, nu e proprietatea ta. In primul rand, sufletul il are de la Dumnezeu, care este izvorul vietii, si nu ai nici un drept sa-i impiedici accesul catre Dumnezeu. Daca vrei sa ajungi la suferinta vesnica, n-ai decat (desi nu cred ca ti-ar surade ideea nici pentru propria persoana), dar nu-l trage si pe copilul tau in jos dupa tine, ca nu ai acest drept.

------------

Turambar a scris pe 30 August 2007, 4:16 am

Pentru toţi cei care credeţi cǎ ştiţi mai bine ce este bine pentru copilul meu, care trebuie mântuit, care nu e proprietatea mea şi care alte chestii de ateism agramat: vǎ aştept cu plǎcere sǎ vǎ dau un cap în gurǎ, un şut în proprietate şi sǎ vǎ învǎţ ce este aia mântuirea de prostie şi de agresivitatea propǎvǎduitoare pe pielea altora într-un stat laic care respectǎ libertatea de conştiinţǎ, aşa cum şi eu v-o respect pe-a voastrǎ, Dumnezeii mamilor voastre de totalitarişti cu crucea în frunte.

Atunci dovada existenţei lui Dumnezeu va fi scrisǎ cu o pecete de foc, ca sǎ mǎ explic biblic, în dinţii voştri, în coaiele voastre, în tot corpul sacru al existenţei voastre de persoane înalt responsabile care nu au ce face şi vor sǎ se bage şi în viaţa altora. Citeste tot...

Furie. Furie.

Prea complicat sǎ mai scriu încǎ o datǎ. Mai bine citiţi la zoso. Şi postul cu pricina, şi debate-ul – inclusiv comentariul meu. Şi pigu zice despre acelaşi lucru.

E vorba de furie. Cineva, altcineva decât mine, vrea sǎ modeleze mintea copiilor mei într-un fel cu care eu nu sunt de acord. Şi dobitocul de stat laic, cu dobitocul de ministru liberal – auziţi, bǎ? LIBERAL, bǎga-mi-aş sǎ-mi bag eu în liberalii morţii mǎ-sii – care poartǎ prapurii ipocriziei.

Sǎ-mi bag. Simt cǎ e una din primele dǎţi când vreau sǎ plec din ţara asta de cǎcat.

Aici scrie zoso despre religia în şcoli. Aici comentez eu – furie cu diacritice.

LATER EDIT: Mai sunt şi alţii care abordeazǎ tema. Doc de la HotNews despre caracterul non-obligatoriu al acestei obligativitǎţi. Un comentariu al lui Horia-Roman Patapievici, de partea cealaltǎ a baricadei, în EZ aici. Citeste tot...

Summer of Dead Comedians

Today, one by one, the following ones just passed away:

Ingmar Bergman (Swedish movie director)

Teoctist (Romanian priest, head of Romanian Orthodox Church)

Michel Serrault (French actor)


And, to quote zoso, Florian Pittis (Romanian actor) waits in his last blockstarts. Prostate cancer. :( He used to be an aspirational figure for our entire freedom-seeking generation. :(

May God forgive them all. I cannot forgive Teoctist. The red priest, the Communist tool.

But wait a minute... I've nearly forgot :slap: There ain't no God around. Just probability and chance.

LATER EDIT: Today Michelangelo Antonioni also died. Thus another piece of cinema goes straight into history books. :(



Citeste tot...