AUR are 40% în sondaje, dar…
Acum 14 ore
miercuri, 11 ianuarie 2017
joi, 6 decembrie 2012
luni, 20 februarie 2012
vineri, 17 februarie 2012
marți, 14 februarie 2012
Snowbaru
Astazi, Trabantul meu pe steroizi si-a dat masura calitatii sale imperialisto-decadento-aviatice.
A intrat a iesit a scos a tractat a trecut pe unde altii nu trec, a depasit a suportat a facut shpagatul pe doua scaune a sapat pirtie cu cartonul sau de doosute de cai imperialisti putere, ca sa nu mai spunem ca stie sa mulga si vaca in timpul liber.
Chiar s-a si impotmolit pentru 30 de secunde, suficient cit sa-mi aduc aminte ca am totusi si o lopata in portbagajul sau incapator, de Trabant imperialist si decadent.
Dar asta pentru ca eu l-am bagat unde era troianul mai mare, sa-si sape culcus de parcare, mama lui de fier forjat, ca am ajuns seara tirziu acasa si nu mai era nici neam de loc de parcare prin prejur. Si pina la urma l-a sapat, in zapada de 30 de cm.
Drept pentru care inchin acest pahar de sake pentru nepotul avionului Zero care este si ii doresc sa vina dracu primavara aia mai repede, sa vaz daca i s-a rupt ceva pe dedesubt :)
Domo arigato gozaimashita, Orionu san! :bow:
Citeste tot...
sâmbătă, 4 februarie 2012
miercuri, 25 ianuarie 2012
Bǎga-mi-aș: ho ho hoooo!
Nici n-a nins bine cinci centrimetri și deja e un aer de sǎrbǎtoare catastroficǎ în aer.
Deși e frig, deși zǎpada vîjuitǎ de vînt înțeapǎ bine la fațǎ, deși traficul este încetinit, “îngreunat”, cum ar zice milițienii cei cu limbǎ de lemn, deși pe strǎzile mari substanțele împrǎștiate au transformat zǎpada într-o zeamǎ de culoare grețoasǎ, umoralǎ și imoralǎ, totuși e o atmosferǎ de sǎrbǎtori în aer, iar unii rînjesc veseli fasolea la tine de parcǎ le-ar suna numai a clinchet de zurgǎlǎi în creierul ǎla vesel al lor.
Zǎpada a învelit crengile copacilor și gǎrdulețele de plasǎ de sîrmǎ într-o vǎlǎturealǎ de carte poștalǎ. Cîinii vagabonzi din pǎrculețul dintre blocuri se hîrjonesc prin zǎpada cea neînceputǎ de parcǎ altceva n-ar mai fi pe lumea asta, mama lor de javre vesele.
Copiii, cînd îi duci la școalǎ ori la grǎdinițǎ, saltǎ în mers mai ceva decît caii cei nǎrǎvași care miros dragostea de iapǎ. Le miroase a zǎpadǎ, iresponsabili mici și bucǎlați ce sînt, și încep sǎ țopǎie și sǎ dea cu zǎpadǎ în stînga și-n dreapta, sǎ-și ude mînușile și sǎ strice plini de entuziasm perfecțiunea stratului de zǎpadǎ așezatǎ pe mașini și pe bǎncile de pe trotuare, cele supraevaluate în bugetele locale.
Cînd îi bagi apoi în cǎldura și comfortul grǎdiniței, îi auzi comentînd cu glas surescitat, în timp ce pǎrinții trag resemnați de ei sǎ le scoatǎ hainele cele ude, ce au fǎcut și cum s-au tǎvǎlit și ce zǎpadǎ mare este și ce frumos este și ce oameni de zǎpadǎ or sǎ facǎ.
E o atmosferǎ de entuziasm și de început de lume de parcǎ am fi în Macondo, în Epopeea lui Ghilgameș, în musicalurile americane, de parcǎ am țopǎi toți într-un Șapte mirese pentru șapte frați în variantǎ hip-hop.
Și atunci scuturi hainele cele ude ale odraslei, înainte sǎ le bagi în dulǎpior, îi pui botoșeii de grǎdi și strigi în gînd, nǎpǎdit de entuziasmul javrelor din parc și a nesǎbuiților mici și bucǎlați din jurul tǎu și uitînd pe moment cǎ ai o mașinǎ de curǎțat și treabǎ de fǎcut și o viațǎ de luat în piept pe vremea asta de cîine comunitar: Ho ho ho! Meeeerrrry Christmas!
Citeste tot...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
