vineri, 5 martie 2010

Gomoasă țară, gomos limbaj

- Hei, ai un minut la dispoziție? Cum se traduce chestia asta?

Mă uit pe text. În engleză. Ceva cu relația cu clientul. Fragmentul suna de genul: Cînd clientul e suficient de puternic / pe picioarele lui, atunci poate fi înțărcat de această dependență. Simplu, clar. În engleză weaned off. Deci în română înțărcat. Fără probleme de interpretare sau de nuanță. Nu-i nevoie să deschizi dicționarul pentru atîta lucru.

Dar stai așa că nu-i așa. Ce e simplu nu este de fapt simplu. Pentru că traducerea mea produce o mică apoplexie de stupefacție indignată. Aaaaaa! Ba nu! Nu se poate! Cum să folosim înțărcat? Ce e aia? Alt cuvînt nu ai?

Băi oameni buni, voi sunteți cu capul? Dacă ăla acolo în engleză autorul ăla, cît se poate de respectabil și de cu capul pe umerii lui de om înțelept, că de-aia e cartea aia reper și scoasă în ț-șpe ediții, poate să spună înțărcat, vouă de ce vă pute cuvîntul ăsta? Păi nu, vrem ceva mai serios. Cum să zicem înțărcat? Păi ce are? Este cît se poate de adecvat și de plin de sens. Englezul ăla cum de-a putut? Ce, vă e frică să nu cumva să creadă lumea că
v-ați schimbat profesia, că ați dat-o în zootehnie?

Buuun. Asta a fost doar un exemplu, doar motivul să pornim discuția. Mai am și altele la îndemînă, inclusiv din discuții academice, de lucrări și de doctorate. Vai, cum puteți să scriți așa. Vai, dar nu, nu e bună exprimarea. Nu ați folosit un stil potrivit. Ăsta e jurnalism, nu lucrare academică. Ce spuneți Dvs. aici e corect, dar limbajul...

Deci să înțeleg că singura manieră în care trebuie exprimate lucrurile semnificative este într-un stil prăfuit, gomos, lemnos, țeapăn, emfatico-absconso-complicat, nu? Deci să înțeleg că stilul bate conținutul? Că de fapt contează mai mult cum spui, nu ce spui? Că limba română aia simplă și clară, fondul principal lexical, nu mai este bună de folosit, că trebuie neapărat să recurgem la neologisme și jargoane complicate ca, de fapt, să spunem lucruri simple și clare, ca patru petale?

Asta îmi spune că avem o problemă.

De fapt, avem nu o problemă, ci două.

E clar că în primul rînd este vorba despre un deficit de siguranță, de certitudine. Atît timp cît ai nevoie de legitimare lingvistică, de scorțoșenie complicăcioasă pentru a-ți impune prestigiul profesional în fața celorlalți, e o problemă.

Da, știu, veți veni să-mi spuneți că sunt unii termeni care este imperios necesar să fie bine definiți și, în consecință, necesită cuvinte speciale, forjate expre pentru conceptul în cauză.

Da, aveți dreptate. Nici nu pun la îndoială nevoia termenilor de specialitate. Ce mă deranjează este folosirea acestui jargon cu asupră de măsură, abuzul de complicăciuni nesuferite și scorțoase atunci cînd poți să spui fix același lucru în cuvinte simple, cînd ai la dispoziție o tîrnă de cuvinte “obișnuite”, vechi, la îndemîna tuturor.

Această repulsie pseudo-superioară pentru limba cea mai simplă și clară și neaoșă ne scoate de fapt în evidență cea de-a doua problemă de care discutăm în rîndurile de față, o problemă mult mai gravă și mai dureroasă decît prima. E vorba despre proasta stăpînire a limbii române. E vorba de nepriceperea în a deține și mînui de manieră acceptabilă însuși cărămizile esențiale, prime, ale limbii în care te-ai născut, ai crescut, vorbești, trăiești, visezi și o să mori.

Asta este adevărata tristețe. Că de fapt nu le avem cu cuvintele și atunci ne ascundem în spatele frazelor gomoase, ale cuvintelor absconse și hermeneutico-existențialisto-fenomenologico-paradigmatice. Nu doar pentru că vrem să dovedim ceva, ci mai ales pentru că vrem să ne ascundem nepriceperea, limitarea, impostura.

Din păcate, știu destul de multe astfel de persoane. Domeniul meu profesional băltește de ele. Și din nevoia de legitimare a acestui domeniu pre-paradigmatic, cum ar spunea nenea Kuhn. Știință tînără, zăticnită, care trece prin chinurile adolescenței ideatice. Dar și multă neavenire, mulți sociologi cu diploma doar, nu și cu vorba, gîndul și practica profesională.

Dar este evident că sociologia nu deține nici pe departe dubiosul monopol al acestei scîrbavnice forțări de limbaj. Mestecători de limbaj gomos și gol sunt peste tot. Cel mai vizibil este, evident, mediul politic, cît se poate de propice unor astfel de meschinării de savantlîc gol. De jenă de scîrbă de dispreț față de cuvintele simple, tari, gustoase, față de limba în care a vorbit Nichita și Ursachi, Sadoveanu și Arghezi, Phillipide și Eminescu, Ureche și Pann, Creangă și Foarță.

Păcat. Păcat, pentru că avem o limbă expresivă, gustoasă, plină de miez, de savoare și de muzicalitate. E drept că e complicată, mai complicată decît alte limbi, dar asta ar trebui să ne întărîte priceperea intelectuală, să ne provoace să ținem pasul cu ea și să o stăpînim și să o jucăm între buze și între taste precum joacă arabul armăsarul între coapse în praful deșertului. Pentru că altminteri nu suntem intelectuali precum ne pretindem, ci niște bieți bicisnici impostori mestecători de rumeguș pseudo-savantlîcesc. Și atunci mai bine am tace dracu’ din gură, decît să aberăm tîmpenii inutile.

Nu-i așa, bre nea Gelule profesorule împiedicatule mestecătorule de cuvinte ofilite și goale, de rîde toată sala de tine pe ascuns?

:(

PS: Pentru că în limba română din păcate nu există încă un îndreptar exemplar și paradigmatico-definitiv :) de evitare a unor asemenea zăticneli de limbă, mă văd nevoit din nou să vă trimit cu grabnică trimire la textul imperialistului distopic capitalisto-socialist și trist, George Orwell: The Politics of the English Language. Citiți și băgați la cap, o voi pseudo-telectuali gomoși și arțăgoși care vă înnodați limba în cuvinte grele, dar dificile.

24 comentarii:

matusalem spunea...

Mi-ai luat piuitul. :)

Turambar spunea...

piu...

parvan spunea...

degrevat :) e mai trendy

Leila spunea...

:)))
Corect!
Eu aveam ieri o problema cu expeimarea prin initiale.

molie spunea...

Cum le zici tu nene Turambare ca un om mare. ;)

Da in ei nene, fi-le-ar neologismul sa le fie de ....

Camil Stoenescu spunea...

cautarea cu orice pret a neologismelor si a termenilor "sofisticati" e semn de saracie in limbaj si complexe de tot felul

ana spunea...

Chiar vorbeam saptamana asta cu seful meu danez despre cum jargoanele de tot felul (in cazul meu de plangere, cel forestier) s-or transforma si pe al noi in grai simplu si pe intelesul tuturor ("factorilor de decizie" :) ), fiindca altfel omuletii carpato-danubieni si pontici iar n-or tine pasul cu vremile si nici nu si-or putea propulsa ideile maiestre de antreprenori gomosi in lumea larga a Norului internaut, deja dependent de comunicare instantanee

Florin Pîtea spunea...

O funcţie a limbajului este comunicarea. Atunci vorbitorul se gîndeşte în primul rînd la ascultător. ("Cum fac să priceapă ăsta?")

Altă funcţie a limbajului este epatarea. Atunci vorbitorul se gîndeşte la sine. ("Cum fac să par mai şmecher decît sînt?")

Acum, referitor la postarea ta, bănuiesc că depinde de la situaţie la situaţie dacă unii vor să comunice sau să epateze. Iar în ce priveşte jargoanele, ca forme de limbaj specializat, într-un fel sînt scrise lucrările pentru un public restrîns, dintr-un domeniu socio-profesional bine definit, în alt fel sînt scrise cele de popularizare, destinate unui public cititor general, nu specialiştilor.

Fireşte, mai e o probă a jargonului şi comunicării. Proba de foc.

Dacă nu eşti în stare să exprimi o problemă în aşa fel încît să o îneţeleagă şi un nespecialist, însemnă că tu însuţi nu ai priceput-o. :)

Belle de Jour spunea...

POUR QUI nu POUR QUOI ...
:)
Week end placut si atat.

deaceea spunea...

Frumos vorbitorule, atoatecuvantatorule, diatriba ti-a iesit minunat inca o data, dar cu exemplul tau nu-s deloc de acord.

De ce-ar fi asa de rau sa zici ca maria sa clientul poate fi dezbarat sau dezvatat de atat de neprielnica dependenta ? De ce sa sune socant, daca nu trebuie sa sune asa ? De ce sa obligi omul sa se opreasca la fraza cu pricina, nauc din pricina vorbei pe care o stie asociata doar cu ganguritul si cu sanul mamei, cand poti s-o zici frumos si romaneste si cu cuvinte neaose care sa-l lase sa se strecoare lin printre cuvinte spre sensul care-i tinta comunicarii ?

Turambar spunea...

@ De aceea: pai daca omul spune wean off? :) uite de-aia

http://dictionary.reference.com/browse/wean

si uite de-aia

http://www.thesaurus.com/browse/wean

:)

PS: Da, ai si tu dreptatea ta. Dar tot intzarcat e mai fain :)


@ Florin: right, mate. daca nu stii sa o spui cu cuvinte simple, nasol. In plus, cartea despre care vorbesc se adresa specialistilor, nu era una de popularizare a stiintei.

@ Belle: cine a zis pour quoi, sau pour qui?

@ Cristi Parvan: degrevat si degresat sa zici matale la clientii matale aia cu capul plin de marketing si de alte barbarisme trendy si cool si de powerpoint :)

deaceea spunea...

@Turambar

din a doua trimitere (na ca nu scriu cuvantul ala englezesc :) )
retin al doilea sens, da ?

to withdraw (a person, the affections, one's dependency, etc.) from some object, habit, form of enjoyment, or the like

si hai sa vedem sensul expresiei complete, ca nu e wean, e wean off

http://www.usingenglish.com/reference/phrasal-verbs/wean+off.html
Meaning: Slowly stop a dependency on something

Si ma-ntorc si zic, daca autorul a vrut sa socheze, intarcam si noi. Dar eu as zice ca n-a vrut, desi nu vad tot contextul, care-i stapanul palmasilor traducatori, cand vine vorba de interpretare si alegere a sensului potrivit.

ps. Si poate dl client sa se si lecuiasca :)

Tapirul spunea...

bre turambare, "to wean" vine de la (din linkul tău):
Origin:
bef. 1000; ME wenen, OE wenian; c. D wennen, G gewöhnen, ON venja to accustom

deci gewöhnen, accustom, a (te) obişnui, a te învăţa cu.

înţărca vine de la ţarc, adică acolo unde bagi viţelu' ca să-l separi de mă-sa să nu mai sugă ca să poţi să faci tu telemea.

nu-i tot aia.

prin urmare şi-aşa deci (era vorba despre greci): nu se traduce (şi adaptează, nu uita asta) cu "a înţărca"

aşa deci şi prin urmare (grecii fac comerţ pe mare), în rest ai dreptate cu limba gomoasă.

ie un citat atribuit multora, "I apologise for writing such a long letter, I didn't have time to write a shorter one". sau una mai putin gomoasă, that is.
e problemă răspândită pe peste tot.

Tapirul spunea...

...că dacă faci back translation mots-au-mots lu' "a înţărca", englejii nu ar zice că copilu' a fost "weaned", ci "corralled".

nu că englejii nu corral their kids every once in a while, da' nu se referă la ţâţa mă-sii.

Turambar spunea...

waw! asta da pricepere de intzarcuire etimologica, dragilor.

:)

doamne, wean me off the cursed urge to show off. there are better word handlers around, dangerous prodigies prowling my blog, ready to draw innocent turambarian blood.

:) :) :p

Tapirul spunea...

mwahahahaaaa....
sunt un bampir.
şi, cum spune motto-ul unui film cu bampiri, love sucks.

Turambar spunea...

Brrrr. Uite aici pe limba imi sta un joc de cuvinte.

Dar nu-l spun. Sunt un domn, ce tastatura mea... :)

:rofl:

Belle de Jour spunea...

:)
nu a zis nimeni citatul anterior (poate prin 2008 pe la inceput, cand a aparut asa o intrebare: Pentru cine scrii, cum arata "lectorul" tau?). acum era o simpla inlocuire de cuvinte. referitoare la identitatea celor in fata carora tu vorbesti de obicei. sau din intamplare. sau, si mai si, in cazuri exceptionale, numai de cateva ori in "tua vida". ideea era ca nu trebuie sa uiti niciodata cine sunt, cum arata, ce vor ei de la viata si ce nu vor de la aceasta. si, pe de alta parte, mai "filosofic" spus, era si legat de faptul ca orice text, odata spus, nu iti mai apartine (fie ca el este scris sau vorbit). el este partial si al altora si nu ai ce face-daca il vrei numai pentru tine nu il mai spui (si doar atunci e al tau). in momentul in care il "impartasesti" / il "pui in comun" ("communitas") asa se intampla.
dar astea sunt doar opinii de fiinta "blonda" si atat.
repetir: week end placut.

vera spunea...

Nu sint intru totul de acord cu Belle.
De fapt, cred ca sint multzi aici despre care nu stii cine sint si ce vor ei de la viatza. Si nu vad de ce ai sti, sau de ce tzi-ar pasa.
DAR,
more importantly, noi avem un contract tacit: aici vine cine vrea, omul scrie cum ii vine la pix, cui nu-i place pleaca. Iar eu nu doresc to cramp your style; daca incepi sa te intrebi, la fiecare vorba, cine o sa fie jicnit sau amuzat, ceea ce o sa rezulte va fi FALSH. Asha ca lozinca pe care tzi-o propun este "Cu oarece grija, dar nu cu deferentza obsecvioasa fatza de cititor".

Tapirul spunea...

nu prea înţeleg ultimele două comentarii.

deasemeni, am senzaţia că am fost înţeles greşit; cu citatul ăla (care există, este atribuit lui Mark Twain printre alţii) am vrut nu să îl iau peste picior pe turambar (se poate interpreta şi aşa), ci să sprijin afirmaţia lui cu limbajul gomos. asta e o problemă răspândită, nu e numai a românilor, şi sunt întrutotul de acord cu turambar, că e ceva ce ar trebui înlăturat. extindeam doar exemplul, spunând (încercând să spun) că limbajul gomos se corelează de obicei cu proza lungă. a scrie scurt, concis, şi fără intelectualisme false e mai greu decât a scrie lung şi gomos.

Turambar spunea...

@ Tapirul: :) Nu, bre, eu ranjeam fasolea la sintagma "love sucks", ca prezinta un potentzial de cuvinte haioase improductibile, numa-numa :) Mi-am dat seama ca tzii cu stralucitoru de mine :)

Belle de Jour asha este ea rea cu toata lumea, intelectuala elitista :) (sa vezi acum ce ma ia ea la impins vapoare, daca nu-sh da seama ca e o ironie anti-suptila)

:) :friends:

Belle de Jour spunea...

:)
mda...Turambar nu e prost, e numai "avantat"-asa inveti lectiile, acum stii (caci o sa mai fie, welcome to the gang).
La Multi Ani pentru ieri (ce zici de un cadou cu bilet de avion?!)
week end placut in continuare

elena pasima spunea...

Corpul cuvîntului este indestructibil. Maltratat în gura unui neştiutor de carte, cuvîntul îşi găseşte calea spre înţelegere. Neştiutorul propteşte cuvintele pînă ajunge să comunice. Învăţatul însă, se robeşte pe sine trufiei de-a pune cuvintele să semene a comunicare, să pastişeze formele fluente ale unei limbi vorbite – în aşa fel încît cuvintele se-ndoapă unele într-altele fără vreo cuviinţă, cu doar o unică justificare: nepreţuita vanitate a înţeleptului care se vrea admirat pentru hăţişul minţii sale. Neologismul vine ca o tresa obligatorie pentru tot morfolitorul de idee, caci intr-adevar, barocul lemnos da toata valoarea discursului. Continutul - stim cu totii ca e doar o alta interpretare sau plagiere sau decupaj. In fond, asta era tot copyrightul literaturii arabe clasice, poti suti continutul, dar sa-l pui in alta forma. Care a dus in cele din urma la confortul de a te dispensa de continut si la proliferarea metalimbajelor.

Turambar spunea...

:) Waw. Si acum in cuvinte simple si clare, please. Cu paragrafe scurte, sa intzelegem si noi volutele alea complicate de vorba :)