De ce le e frică oamenilor de Islam?

Sînt din ce în ce mai puternice discuțiile despre Islam în zona noastră a lumii, moștenitoare a culturii greco-romano-iudaice. S-a ajuns ca pînă și în rugby-ul din Noua Zeelandă să-și facă loc aceste discuții. Vezi ce se întîmplă zilele astea cu numele echipei de club Crusaders.

Islamul, ca orice altă religie, are oameni frumoși. Suflete puternice. Minți luminate. Creștinismul, ca orice altă religie, are oameni frumoși, sfinți, faruri călăuzitoare. Buddhismul, ca orice altă religie, are...

Islamul, ca orice altă religie, are oameni răi. Minți intense și întunecate. Suflete aspre. Creștinismul, ca orice altă religie, are oameni răi, ticăloși. Buddhismul, ca orice altă religie, are...

E clar că lucrăm cu volume de oameni prea mari, unde orice e posibil. Și sfințenia, și ticăloșia. Și exemplele de urmat, și cele de evitat.

La mijloc, oamenii obișnuiți, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Majoritatea tăcută și invizibilă. Practic cam toți musulmanii, creștinii, budiștii, ateii, pastafarienii acestei lumi sînt niște oameni obișnuiți, pe persoană fizică. Eu, tu, el. Oricare. Nimic deosebit. Un suflet. Un trup. O viață. Carry on. Circulați. Nimic de văzut. Iaca, un om obișnuit.

Însă stereotipurile știm cu toții că nu se construiesc pe baza oamenilor obișnuiți, a milioanelor și miliardelor de suflete tăcute. Stereotipurile pe care le vînturăm în discuțiile publice se bazează pe puterea ilustrativă exemplară a excepțiilor.

Islamul este bîntuit zilele astea în lumea noastră de umbra stereotipurilor demonizatoare. Ăia răi care vor să ne facă rele.

Oamenii nu stau mult să gîndească. Se călăuzesc după idei simple, care să le ușureze viața. De-aia stereotipurile sînt atît de folosite și nu au de gînd să dispară, oricît de mult s-ar strădui să le omoare poliția gîndirii corecte.

Problema stereotipurilor la adresa lumii islamice și mai ales a relației sale cu lumea occidentală de factură creștină este că sînt alimentate de fapte recente, nu de beteșuguri istorice.

Da, creștinismul a avut abuzurile sale. Da, cruciații s-au bătut cu Saladin. Dar asta a fost cu secole în urmă. Da, creștinismul a avut Inchiziția. Dar asta cu secole în urmă. Da, creștinismul a făcut și a dres. Cu secole în urmă. Cu decenii în urmă. Nu acum.

La fel găsim o seamă de exemple îngrijorătoare și în istoria altor religii mari. Buddhiștii au comis și ei crimele și răutățile lor. Dar parcă nu acum, nu acum 10 luni, 10 ani.

Problema în mințile oamenilor obișnuiți este că intensitățile îngrijorătoare ale Islamului nu s-au petrecut cu secole în urmă. Ci acum, în zilele noastre.

Asta este problema pe care Islamul trebuie să o discute și să ne prezinte răspunsuri care să ne facă să nu mai aplecăm urechea la stereotipurile demonizatoare.

Oamenii acum se tem de terorism. Actele de terorism sînt realizate și clamate îndeosebi de musulmani zilele astea. Deși nu dețin monopolul, deși teroriști sînt și de alte religii și cu alte scopuri decît cele religioase, în mintea oamenilor din această zonă a lumii noastre terorismul e cam echivalent cu războinicii sfinți musulmani, cu jihadul.

Islamul trebuie să explice mai bine că este o religie a păcii, ca toate celelalte religii din zilele noastre.

Oamenii se tem că, dacă musulmanii vin în mijlocul lor, viața lor obișnuită va fi pusă în primejdie. De aceea este respinsă emigrația din țările predominant islamice. Dacă în Anglia sau în România ar fi venit dintr-o dată un val de spanioli sau de greci, nu cred că s-ar fi născut atît de multe temeri la adresa acestora.

În schimb, recentele valuri de emigrație din Orientul Apropiat i-au făcut pe europeni să se simtă cumva bizantini – sub asediu. Și oamenii se tem ca nu cumva Europa să aibă soarta Bizanțului.

Islamul trebuie să aibă în vedere aceste temeri ale oamenilor din partea noastră de lume și să vină cu răspunsuri credibile.

Oamenii preferă modernitatea. Drepturile omului, alea mult clamate, sînt considerate de oamenii obișnuiți un cîștig meritat, de care lumea dezvoltată se bucură de aproape 100 de ani.

Oamenii obișnuiți sînt preocupați de felul în care Islamul prezintă tot soiul de elemente pre-moderne.

Dintre acestea, de departe cel mai îngrijorător pentru oamenii obișnuiți îl reprezintă poziția femeii în cultura musulmană.

Femeia, adică om. Femeia, adică nu ceva “aproape” om sau “diferit de” om.

Femeia, acea ființă umană egală cu bărbatul, care are dreptul să-și hotărască destinul, să-și gestioneze viața, înfățișarea, să-și controleze corpul, cariera, resursele pe baza propriei decizii.

Nu sub controlul tatălui, a soțului, a fraților, a fiilor, a paznicilor “înțelepți” și “superiori” care să-i ghideze existența.

Islamul, dacă vrea să nu fie considerat o amenințare în această parte de lume, trebuie să prezinte niște răspunsuri pe acest subiect. Să explice de ce femeia este la fel de om precum bărbatul, cu drept egal al acestuia în societate.

Cît timp Islamul nu vine să vorbească în mod convingător urechilor oamenilor obișnuiți din Europa pe aceste teme, aceștia se vor teme.

Cît timp vocea religiei înțelepte și tolerante nu se va face auzită, oamenii obișnuiți vor apleca urechea la stereotip și se vor arici ori de cîte ori aud de Islam.

Păcat. Islamul, ca orice altă religie, are oameni frumoși. Doar că vocea lor este înnecată de vocea unei minorități aspre și intense care-i face pe semenii mei din Europa să se sperie și să se zburlească.

. Citeste tot...

Acest Bizant mare si prost

Sa ne rugam pentru sufletele celor omoriti.

Sa ne rugam sa nu vina, totusi, razboiul care urmeaza sa vina.

Sa ne rugam de sufletul raposatei multiculturalitati tolerante.

Sa ne rugam pentru drepturile cetatenesti ucise, pentru starea de liniste si normalitate dusa la groapa.

Sa ne rugam sa nu mai fim prosti, macar in al doisprezecelea ceas.

Sa ne rugam pentru Europa secolului XXI, acest Bizantz stupid al secolului XXI, asediat de acest Islam militant al secolului XXI. Cine nu stie istorie e sortit sa o repete.

Cine stie istorie, e sortit sa se uite neputincios in timp ce altii o repeta. Si in timp ce mor oameni nevinovati pentru ca altii nu stiu istorie.

Sapte secole nu inseamna mare lucru...



. Citeste tot...

Vin alegerile!

Citeste tot...

The rest is silence

Death, the final frontier.

Am început lucrări mari: am zidit case, am sădit vii,

Am făcut grădini şi parcuri şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori;

Mi-am făcut iazuri, ca să pot uda din ele o dumbravă unde creşteau copacii;

Am cumpărat robi şi roabe şi am avut feciori născuţi în casă, asemenea şi turme de vite, şi oi fără de număr, mai mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim.

Am strâns aur şi argint şi număr mare de regi şi de satrapi; am adus cântăreţi şi cântăreţe şi desfătarea fiilor anului mi-am agonisit: o prinţesă şi alte prinţese.

Am fost mare şi am întrecut pe toţi cei ce au trăit înaintea mea în Ierusalim şi înţelepciunea a rămas cu mine.

Şi tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte şi n-am oprit inima mea de la nici o veselie, căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată munca mea.

Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au făcut mâinile mele şi la truda cu care m-am trudit ca să le săvârşesc şi iată, totul este deşertăciune şi vânare de vânt şi fără nici un folos sub soare.

In fundal, o voce isterica striga repetat "Allakhu Akhbar!".

Mda. Ne asteapta vremuri interesante, mai frati bizantini de rit decadent :(


. Citeste tot...

Sa nu porti pantaloni

Femeia nu este egala cu barbatul.
Barbatul are drept de viata si de moarte asupra femeii.
Femeii nu trebuie sa i se vada chipul.
Femeia este plina de pacat.
Femeia nu are voie sa poarte pantaloni.
Femeia trebuie biciuita.

Nu, nu este Evul Mediu. Este cultura islamica din ziua de azi: A martyr to her trousers. Este efectul religiei asupra creierului uman. Este totalitarianism si conservatorism si tampenie.

IN SOME settings, light-green slacks would be merely a fashion crime. In Sudan they may actually be against the law. Lubna Hussein faces 40 lashes and an unlimited fine if she is convicted of being inappropriately dressed in public—for wearing those slacks. She was arrested a month ago, under Article 152 of Sudan’s criminal law, which forbids “indecent clothing in public” without specifying exactly what that means. According to Ms Hussein, ten of the 12 women arrested with her immediately accepted they had been improperly dressed. They each got ten lashes and paid a fine equivalent to $100.

Ms Hussein, however, insisted she was innocent, and says she has done nothing wrong in the eyes of the Koran or Sudanese law. Moreover, she has cleverly embarrassed the authorities by turning her ordeal into a media circus. A journalist, she printed 500 invitations to her trial and sent out e-mails to the world’s press, inviting them to her flogging. Women’s-rights campaigners, foreign diplomats, journalists and well-wishers flooded into the court. Working as a press officer for the UN, she could have benefited from a form of diplomatic immunity to escape prosecution altogether. But the plucky Ms Hussein quit her job, the better to fight her case. She wants to put the law on trial. At a further hearing this week almost 100 protesters, mainly women, lined up outside the court. Some carried signs suggesting Sudan was going back to the Dark Ages.

Deci cine este pentru Islam? Cine ridica mana sa ne povesteasca despre meritele sale?

Astept comentarii pline de fervoare despre intelepciunea plina de poezie mistica a "adevaratului" Islam, care de fapt nu este asta aratat de nemernicii de pagani, ci cu totul altfel.

Mama voastra... Mama noastra...

:(

PS: Un alt articol despre religie si toleranta si erezie aici: Where freedom is still at stake. Tot in context islamic. Tot din The Economist.

TO MOST Western ears, the very idea of punishing heresy conjures up a time four or five centuries ago, when Spanish inquisitors terrorised dissenters with the rack and Russian tsars would burn alive whole communities of ultra-traditionalist Old Believers. Most religions began as heresies. Today the concept of “heresy” still means something. Every community built around an idea, a principle or an aim (from fox-hunting enthusiasts to Freudian psychotherapists) will always face hard arguments about where the boundaries of that community lie, and how far the meaning of its founding axioms can be stretched. But one of the hallmarks of a civilised and tolerant society is that arguments within freely constituted groups, religious or otherwise, unfold peacefully. And if those disputes lead to splits and new groups, that too must be a peaceful process, free of violence or coercion.

How depressing, then, to find that in the heartland of one of the world’s great religions, Islam, charges of heresy are still being bandied about in a violent and threatening way, in the hope of silencing critical voices.

Citeste tot...