luni, 25 februarie 2013

Jurnal de front: Dona Juana


Doamnelor și domnilor,

Distinși mono- și hetero-zigoți, cǎ homo-zigoți n-avem pe stoc,

Se întîmplǎ cǎ mîine, adicǎtelea marți, 26 februarie 2012, la orele 19:00 trecute fics, doamna adicǎ domnișoara adicǎ fiara Lorena Lupu va interpreta unul din rolurile memorabile ale carierei sale: rolul de autoare care svîrlǎ cu cartea în public, “Dona Juana”. Lîngǎ ea, pe podea, un vrac de cǎrți care vor fi svîrlite în mulțime. Mulțimea, în fierbere. Fierberea, la Librǎria Cǎrturești. Adicǎtelea la Cafeneaua Verona de Librǎria Cǎrturești, aia de dînjos de Piața Romanǎ, cǎ acolo au fierbǎtoare, sǎ fiarbǎ mulțimea și vinul în cupe.

În alte roluri: Florin Zamfirescu, Diana Cavallioti și Dan-Silviu Boerescu în rolul criticului literar care moare primul, în Actul I, Scena 3, lovit în tîmplǎ de-un colț de carte hardcover.

V-am zis cǎ romanul e erotic? V-am zis cǎ autoarea e o fiarǎ? V-am zis cǎ mulțimea va fi în fierbere?

V-am zis cǎ voi fi acolo?

Of, Doamne, ce-o sǎ mai veniți. Ușile se vor rupe geamurile termopan se vor sparge balamalele vor sǎri din țîțîni maldǎrul de cǎrți va fi folosit pe post de muniție de cǎtre autoarea cu sînii goi, așa cum am vǎzut eu în tabloul ǎla cu Madelena despletitǎ care conduce revoluția, uite încǎ doi care se zbat lîngǎ cadavrul lui Dan-Silviu Boerescu, unul a murit încercînd sǎ-l scoatǎ de acolo, s-a tîrît pe burtǎ pe sub sîrma ghimpatǎ, a vrut sǎ-l ia în spinare sǎ-l ducǎ înapoi dincolo de ușile sparte, n-a avut noroc în viațǎ, a fost nimerit de altǎ carte drept în ceafǎ. Al doilea a murit de infarct cînd a vǎzut-o pe Lorena în țîțele goale.

Restul veți muri mai tîrziu. Veți scǎpa de tirul cǎrților aruncate și veți bea din cupa de cunoaștere și amǎrǎciune. Și vǎ veți holba la țîțele goale ale Lorenei. Doamne, ce vǎ veți holba, chiar dacǎ nu-și va da tricoul ud jos. V-am spus cǎ e o fiarǎ?

Hai, ne vedem mîine. Orele 19:00, Cǎrturești. Be there or be square!



. Citeste tot...

luni, 18 februarie 2013

De ce a câștigat Bǎsescu alegerile?

Cǎ tot a câștigat zilele astea Bǎsescu procesul împotriva lui Patriciu... :) Dintr-o lucrare care sper cǎ va fi în curând publicatǎ.

* * *

În cazul turului 2 al alegerilor prezidențiale din 2009 ne confruntǎm [...] cu douǎ momente distincte, cu douǎ jumǎtǎți, corespunzǎtoare celor douǎ sǎptǎmâni dintre tururi – iar unii, inclusiv autorul acestor rânduri, ar spune și corespunzǎtoare perioadei dinainte, respectiv de dupǎ apariția filmului compromițǎtor în care Bǎsescu este acuzat cǎ lovește un copil la un miting electoral.

Avem în prima parte o dominație clarǎ a lui Mircea Geoanǎ. De la palierul precedent de max. 25%, dinainte de turul 1, ponderea celor care considerǎ cǎ Mircea Geoanǎ va câștiga alegerile sare brusc la 40%, mǎsuratǎ în ziua de 27 noiembrie 2009, peste nivelul celor care înainte de turul 1 credeau cǎ Bǎsescu va câștiga alegerile (30% - 35%) și clar peste nivelul celor care în aceastǎ primǎ sǎptǎmânǎ continuǎ sǎ creadǎ cǎ Bǎsescu va câștiga alegerile în forma simplificatǎ Geoanǎ vs Bǎsescu, de doar 25%, sub palierul cu care ne obișnuise înainte de turul 1 de 30% - 35%.

Deci Geoanǎ câștigǎtor, Bǎsescu perdant. Același lucru se vede și în intenția de vot: Geoanǎ 25% - Bǎsescu 20%.

În schimb, imediat dupǎ lansarea filmului compromițǎtor, care a avut loc pe data de 29 noiembrie 2009, adicǎ în prima joi dintre tururi , lucrurile se schimbǎ radical. Pe tot parcursul urmǎtoarelor zile, din joia când a fost lansat pânǎ spre începutul sǎptǎmânii urmǎtoare, filmul a fost transmit pe posturile TV aproape non-stop, comentat pânǎ la sațietate, tot spațiul public de discuție a fost plin doar de acest subiect.



Rezultatul nu a întârziat sǎ aparǎ, însǎ nu a fost acela scontat de oponenții lui Bǎsescu. Bǎsescu crește în vot de la 20% joi la 23% luni la 26% miercuri, adicǎ înaintea serii cu dezbaterea televizatǎ!

De la 20% la 26% în regim de campanie, o performanțǎ puternicǎ, și foarte aproape de scorul de 28% obținut în final în turul 2 (sǎ nu uitǎm: discutǎm peste tot procente din total populație cu drept de vot, dupǎ ce am aplicat ajustǎrile de emigrație).

În timpul ǎsta Mircea Geoanǎ stagneazǎ în vot linie absolut constantǎ la 25! Geoanǎ nu crește în procente, Bǎsescu crește în procente, ǎsta da efect de campanie!

În plus, dacǎ analizǎm celǎlalt indicator, cel de percepție de câștigǎtor, observǎm o creștere și mai bine definitǎ a lui Bǎsescu, de la 25% în ziua filmulețului la 32 în ziua de luni, la 4 zile de difuzare a filmului, la 36% miercuri, înainte de dezbatere, în ziua de miercuri de altminteri graficul crescǎtor al percepției de câștigǎtor al lui Bǎsescu întâlnindu-l pentru prima datǎ dupǎ turul 1 al alegerilor pe cel al lui Geoanǎ.

În tot acest timp, Geoanǎ stagnase ori scǎzuze: 40% joi, 42% luni, 37% miercuri, 37% vineri, adicǎ dupǎ mult-hulita emisiune, când de fapt nu s-a întâmplat nimic, nu s-au modificat opinii, nu s-au mutat voturi dintr-o parte în alta, opțiunile de vot erau deja puternic cristalizate – așa cum demonstreazǎ și Costin Ciobanu în lucrarea sa de licențǎ de studii aprofundate pe aceastǎ temǎ realizatǎ în 2010 (Ciobanu, Costin, De ce a pierdut Mircea Geoană alegerile prezidențiale din 2009? Efectul dezbaterilor prezidențiale asupra comportamentului de vot, lucrare de dizertație, Master “Comunicare politicǎ, marketing politic și electoral”, București, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, București, SNSPA, 2010)

.
Citeste tot...

sâmbătă, 16 februarie 2013

Sidi Larbi Cherkaoui: Sutra


Se ia un pluton de cǎlugǎri Șaolin, pe persoanǎ fizicǎ evident, cu bilet de voie de la unitate, de la mînǎstirea lor.

Se oferǎ instructor civil pe teme de ontologie a spațiului, corpului și sensului vieții - un coreograf de dans contemporan, Sidi Larbi Cherkaoui.

Se pune mascotǎ un puștan de ucenic de cǎlugǎr Șaolin, care pînǎ și el face chestii de stǎ mîța în loc. Se iau niște cutii, de mǎrimea coșgiucelor, pe post de decor, pe care sǎ le care șaolinezii dupǎ ei și cu care sǎ facǎ chestii de o complexitate greu de bǎnuit. Se mai face și un set de cutii mai mici, pe care sǎ le mînuie Mînuitorul, Creatorul, Artistul, Fǎcǎtorul, oglindire a realitǎții, joc al umbrelor și ielelor.

Rezultǎ cel mai proaspǎt act de interculturalitate pe care l-am vǎzut vreodatǎ: Sutra. De o rigoare și și tehnicǎ și precizie corporalǎ și coreograficǎ exemplare. Și mai ales plin de sens. Strǎbǎtut ca un fir roșu de întrebǎrile mari: cine sîntem, ce cǎutǎm, cum cǎutǎm, care e soarta noastrǎ pe acest pǎmînt, se meritǎ?

Fabulos. Simply fabulous, cum ar zice polonezul aflat în cǎutarea mîntuirii.

Doamnelor și domnilor, Sidi Larbi Charkaoui și cǎlugǎrii Șaolin în spectacolul Sutra. Neapǎrat de vǎzut și de cugetat cu un pahar de vin în mînǎ pe marginea fabuloșeniei sale :)




. Citeste tot...

joi, 14 februarie 2013

Bisericǎ. Armatǎ. Pompieri. Dezastru...

LOL. Ce patimi a stîrnit deja amǎrîtul meu de grafic de ieri!

Hotnews l-a preluat azi pe la orele 15:00. Și pe urmǎ a început nebunia. Imediat dupǎ au venit Realitatea.net și România Liberǎ. Urmeazǎ în curînd NewsIn și Adevǎrul, cǎ le-am dat interviu. Acum 2 minute m-au sunat cei de la România TV cǎ vor sǎ facǎ emisiune mîine. Nu veniți? Nu, nu pot. Dar poate pe telefon? Da, pe telefon da. Altminteri, nu ies din casǎ sǎ nu mǎ fulgere, cǎ știu cǎ bunul Dumnezeu e rǎzbunǎtor și nu îndurǎ sǎ-I iei numele în deșert, mai ales al dulcei sale mirese, Biserica.

Deci foame mare de sondaje. Deci moare lumea dupǎ sociologie, mai ales cînd e vorba de religie.

Buuun. Avem comentarii. Cele mai multe pertinente, altele date rǎu de gard. Deh, ca în viațǎ. Hotnews a luat și punctul de opinie al BOR, prin purtǎtorul lor de cuvînt. Acesta spune în primul și în primul rînd cǎ sondajele e greșite, dar mai ales cele ale nemernicilor de la CCSB. I’auzi i'auzi: “În general rezultatele celor de la CCSB sînt discutabile. Dar nu luați aceastǎ afirmație ca un proces de intenție”.

LOL again. Mǎcar pentru aceastǎ bijuterie de declarație totalmente blîndǎ și plinǎ de duhul înțelepciunii și tot merita sǎ public graficul. Deci sǎ înțeleg cǎ atunci cînd același blestemat institut CCSB dǎdea biserica de bine, la 80%, și atunci erau rezultatele discutabile? Țț țț țț, pǎrinte, vezi cǎ intri pe tǎrîm periculos. Sǎ nu iei în deșert cuvîntul statisticianului, cǎci de interpretǎri la adresa validitǎții pe termen lung vei suferi :)

Deci. Tot preacuviosul pǎrinte comenta la adresa scǎderii generalizate în instituții, cum cǎ de la asta i s-ar trage graficului. Cu respect raportez: nțț. Greșit din nou încǎ o datǎ. Din contrǎ. Taman ce s-au potolit apele supǎrǎrii, taman ce începem sǎ ieșim din iarna vrajbei noastre și sǎ ne lingem rǎnile atitudinii intens critice. Dupǎ doi ani de crizǎ și un an de crizǎ și campanie electoralǎ, cum ar veni adicǎtelea furtuna de șucǎr perfectǎ, acuma încet-încet românii nu mai sînt așa de supǎrați pe lume și viațǎ. Deci nu merge, pǎrinte. Cu esplicații de-astea cǎ am fost bolnav cînd eram mic și cǎ e lumea supǎratǎ, nu se valideazǎ ipoteza.



Mai mult. Altele nu cǎ scad ci cresc sau mǎcar stau pe loc. Armata bunǎoarǎ prezintǎ o revenire, dupǎ ce acum trei-patru ani era un pic înghesuitǎ de dezvǎluiri incomode. Și Guvernul crește. Pînǎ și Președinția crește. Mai toate, Pǎrinte, numa’ biserica nu.



Deci aia cu supǎrarea generalǎ nu ține. O ipotezǎ mult mai plauzibilǎ este cea privind influența subiectelor recente puternic vizibile asupra încrederii în aceastǎ instituție. E vorba despre incidentul Sergiu Nicolaescu, moartea și incinerarea sa și atitudinea BOR la adresa unei persoane cu simpatie mare la public. Mamǎ mamǎ, ce rating a fǎcut! Pe urmǎ, cu un rating mai scǎzut, dar și mai recent, e vorba despre scandalul privind distribuția banilor de la Buget. Cǎ o fi, cǎ n-o fi. Ceva ceva a tot rǎmas.

Semne de Apocalipsǎ, evident. O sǎ ploo cu foc și parǎ și cu spuzǎ de Gheenǎ, și de-aia o sǎ avem nevoie de pompieri. Pentru cǎ, ghinion de neșansǎ, deși nu sînt o instituție (ei, aș! mǎ lași? cum sǎ nu fie?), totuși pompierii sînt în mod constant apreciați de cvasi-totalitatea populației din România. Acești eroi ai salvatului din flǎcǎri, ai sǎritului în pǎtura întinsǎ generos la colțuri și ai datului jos pisica din pom, pe care sǎ moarǎ vaca electrocutatǎ dacǎ ai de ce sǎ te superi pe ei. Ia sǎ-mi spuneți mie cînd ați auzit ultima datǎ vorbindu-se de rǎu despre pompieri? Despre popi, în schimb. Eheheee...



A, ar mai fi încǎ ceva: spre deosebire de PreaFericitul Teoctist, care pe vremea cînd trǎia era una din figurile publice cele mai apreciate și respectate din România, acum PreaFericitul Daniel nu prea stǎ bine la grafic. I-a luat-o demult Mugur Isǎrescu înainte, și Sorin Oprescu, tot numa figuri laice mai credibile decît dînsul. Ca sǎ nu spun cǎ și Victor Ponta stǎ mai bine decît dînsul. Nu mǎ credeți? Pe bune cǎ am date. Sǎptǎmîna viitoare vǎ fac un grafic :)

În încheiere, un pachețel de primǎvarǎ, de Sf. Valentin Probabilistul: evoluția încrederii în instituțiile de putere socialǎ / simbolicǎ. Se întîmplǎ chestii, preafericiților, preapǎtimașilor, preaistericilor... :)



.
Citeste tot...

miercuri, 13 februarie 2013

Elvis is about to leave the building



. Citeste tot...

There’s poetry in structured noise


Uitați-vǎ la graficul de mai jos. Am fǎcut un sondaj. SocioPol pe ianuarie, cel mai recent, lucrǎm acum la el. Și pentru cǎ trebuie sǎ termin un proiect, evident cǎ aș face orice altceva.

Cum ar fi de exemplu sǎ mǎ uit cum se distribuie localitǎțile din eșantion și cum ar fi trebuit sǎ se distribuie.

Avem un eșantion de 1000 de cazuri. Geografic îl structurǎm pe regiuni istorice și pe mǎrimi de localitate, acestea fiind straturile de construcție. Pe urmǎ facem liste aleatorii de telefoane și sunǎm la oameni, sǎ-i întrebǎm cîte în lunǎ și în stele.

Rezultǎ, dupǎ multǎ bǎtaie de cap, un eșantion. În el au rǎspuns la întîmplare, cum s-au nimerit, din multe localitǎți ale României. 451 ca sǎ fiu mai exact, mult mai multe puncte de eșantionare decît ne-ar fi permis metoda de culegere a datelor în teren, Face-To-Face, aia dupǎ care plîngeți voi, metodologilor de vǎ pricepeți la toate, mai ales la cum trebuie fǎcute sondajele. Deci rǎspîndire mai mare, deci acoperire mai bunǎ, deci date mai valide. Deci sǎ mai înjurați sondajele telefonice.

Ne întoarcem. În fiecare din localitǎțile mai rǎsǎrite, orașele bunǎoarǎ, obținem un anumit numǎr de interviuri. Întrebarea este: cum se potrivesc aceste numere, aceste incidențe, cu distribuția teoreticǎ a numǎrului de interviuri pe care ar fi trebuit sǎ le obținem dacǎ picau fix cum trebuie, riguros pe structura teoreticǎ? Ce diferențǎ este între practicǎ și teorie?

Rezultǎ o structurare care este în același timp potrivitǎ și aproximativǎ, cu variațiile de rigoare specifice numerelor mici, pentru cǎ vorbim de incidențe teoretice de apariție în eșantion de 2, 3, 4, 10, hai maxim 20 de cazuri pentru cele mai mari orașe ale României.



Evident cǎ aici intervin și alte limitǎri metodologice, cum ar fi bunǎoarǎ probabilitǎțile ușor diferite de deținere de posturi telefonice în fiecare din aceste localitǎți, care evident cǎ depind de nivelul de dezvoltare comunitarǎ (economicǎ, instituționalǎ, valoricǎ) a orașului respectiv.

Evident cǎ inițial distribuția teoreticǎ dǎ cu virgulǎ, deci trebuie s-o nivelǎm la numere întregi, cǎ nu poți sǎ stai de vorbǎ cu 2,37 oameni, poți doar sta de vorbǎ cu 2 sau cu 3 oameni, nu se taie respondentul cu drujba – deși uneori așa ne bate niște gînduri, niște fantasme de rǎzbunare, mama lor de respondenli...

Dincolo însǎ de aceste limitǎri metodologice, dincolo de zgomotul de fond cauzat de apǎsarea numerelor mici, sub 30, se așeazǎ al naibii de bine.

Ce vedeți mai jos reprezintǎ un imn de slavǎ adus robusteții cercetǎrii cantitative, o poiezealǎ matematicǎ, un cîntec statistic surpins în pozǎ. A shiver down the spine cînd vezi cît de bine se așeazǎ.

Ce vedeți mai jos reprezintǎ o ușurare ontologicǎ, la fel de proaspǎtǎ acum dupǎ 15 de ani de profesie ca și în prima zi cînd am dat cu nasul de ea, întîiași oarǎ pentru prima datǎ.

Ah, damn it, frumoasǎ mai e matematica! Frumoasǎ mai e sociologia!

Ah, damn it: urît mai e proiectul meu neterminat... :(

PS: Am spart Bucureștiul în cele 6 sectoare componente pentru a nu turti graficul din cauza dimensiunii sale prea mari. Am introdus astfel 6 unitǎți semi-autonome de dimensiuni comparabile cu ale celorlalte orașe foarte mari din capul listei: Constanța, Timișoara, Brașov, Galați, Iași, Cluj, Craiova.

PPS: Evident cǎ observǎm cǎ e mai dificil sǎ realizezi norma de interviuri în orașele foarte mari, dacǎ ne uitǎm cum linia neagrǎ e ușor sub cea roșie. Nu-i nimic: o reparǎm la ponderare.

.
Citeste tot...

luni, 11 februarie 2013

Those were the days



Saito Shihan (în picioare, al doilea din stînga, ținînd copilul) și Isoyama Shihan (în picioare, al doilea din dreapta. Templul Aiki, Iwama, Japonia, anii 50.

. Citeste tot...

[...] ci ce putem să facem de aici încolo [...]

Interviu cu Ion Vianu în Adevărul. Fără de cusur. Cap coadă. Ai dracu' psihanalişti, cum le ştie ei dom'le pe toate ca nişte oameni mari... :)

* * *
Cine suntem?
Eu cred că este o falsă problemă, nu cred că este important cine suntem, nici măcar cum suntem , ci ce putem să facem de aici încolo. Avem un proiect pentru ţara noastră? Ei bine, aici am impresia că ne-am încurcat total. Cred că suntem într-un impas mai mare decât în alte impasuri istorice prin care am trecut, fiindcă România a fost mult timp un proiect reuşit. Foarte târziu în Evul Mediu nu existam. Pe urmă am început să devenim. Din entităţile acelea minuscule, de la Menumorut şi Glad, am devenit două principate importante. Pe urmă principatele s-au unit; apoi s-a făcut România Mare. Proiectul românesc este un proiect reuşit, eu cred că asta trebuie spus şi înţeles. Comunismul a dat o lovitură teribilă acestei dezvoltări organice, dar chiar şi comunismul a construit ceva, în condiţiile acelea de strâmtoare. Nu a fost totală această închidere. În afară de aspectele sumbre, de suferinţele enorme care au atins milioane de oameni, a existat şi un aspect constructiv.

[...] Iar condamnarea comunismului pe care eu o susţin, nu ne împiedică să vedem ce s-a făcut. Oamenii au trăit sub comunism, s-au trezit în fiecare dimineaţă şi s-au dus la lucru. Nu putem să desfiinţăm munca unui popor întreg timp de zeci de ani din motive ideologice. Am fost foarte angajat împotriva comunismului şi continui să cred în valorile libertăţii, care mie mi se pare supreme. Dar nu pot să condamn un popor întreg care a existat şi a produs ceva.

[...] Asta este poate şi un defect pe care îl au românii, ideea de a arunca vina pe şef. Eu văd acum în România o stare de lucruri destul de deplorabilă, din cauza crizei, şi mi se pare că polarizarea „Băsescu e de vină” e delirantă. Evident că un şef de stat are anumite răspunderi, însă ideea că el este singurul de vină este o idee superficială, greşită şi psihanalitc falsă. Adică noi căutăm un tată criminal, un tată monstruos căruia vrem să îi smulgem organele virilităţii considerând că ne violează. Îi atribuim toate eşecurile noastre. Dar laşitatea celor care acceptă? Responsabilitatea colectivă? Şi de-asta prinde atât de bine azi această polarizare, plus propaganda unor posturi de televiziune.

[...] Bucureştiul de azi nu este foarte diferit din punctul ăsta de vedere, deşi este mai colorat. Şi de ce este urât? Pentru că nu există o grijă pentru spaţiul public. Acţionează un egoism care te face să nu vezi mai departe de curtea ta. Asta mie mi se pare un dezastru, la fel cum mi se pare neproductivă şi ideea minimizării rolului statului. Avem nevoie de un stat puternic. Eu care am trăit şi mai trăiesc în Elveţia, pot spune că acolo totul este guvernat de ideea spaţiului public.

Cum vedeţi tinerii din România?
Tineretul din România mi se pare inteligent, capabil, ca întotdeauna. România este o resursă inepuizabilă de
inteligenţă. Dar mi se pare şi el prins în această horă infernală a egoismului. Am impresia că există puţin o adevărată dorinţă de a contribui la binele societăţii. Dar noi nu suntem o adevărată societate.

Ce ne lipseşte?
Ne lipseşte solidaritatea.

Dar am avut-o înainte de 1989, sau ne-a forţat contextul să fim solidari?
Cred că România de după 1866 a fost o societatea care s-a gândit în termeni de bine public. Nu era o societate bună, avea defecte, ţărănimea era tratată foarte prost. Dar existaua elite destoinice. Ţin minte că tatăl meu spunea că erau numai 100 de profesori de franceză în România, dar ei aveau conştiinţa că aduc ceva culturii şi societăţii româneşti.

Erau nişte elite.
Nu numai că erau nişte elite, dar erau nişte oameni care aveau conştiinţa că fac ceva pentru colectivitatea din care fac parte.

De ce pleacă tinerii din România?
S-a invocat motivul material, de pildă un doctor plecând în Belgia sau în Franţa o să câştige de cinci ori mai mult, însă nu cred că acest lucrul este principalul motiv. Este totuşi o mare încercare să îţi părăseşti ţara. Se plăteşte foarte scump biletul către exil, şi cred că dacă ar exista un proiect comun mulţi nu ar pleca totuşi. Poate că ar pleca unii extraordinar de dotaţi; dar foarte mulţi din cei care pleacă nu ar mai pleca. Această plecare este, dacă gândeşti din perspectiva naţională, un dezastru, pentru că este o perpetuă pierdere de energie. Începutul acestei tendinţe o datorăm comunismului, fiindcă România nu fusese mai înainte o ţară de emigrare. Românii în general au stat aici, au ţinut la acest pământ, l-au fecundat şi îngrijit.

[...] Pare utopic. Dar trebuie să ne gândim că dacă nu ne salvăm, am putea dispărea. Există şi popoare care au dispărut din istorie.

Există şi acest risc, mai ales în contextul globalizării?
Sigur că există şi acest risc. Există o globalizare accelerată, există forţe proaspete în Asia, există Turcia, republicile postsovietice, care deja au pus ochii pe noi, să nu uităm că importante resurse petrolifere sunt deja în mâna Kazahstanului. Primejdia este mare şi ar trebui ca şi reacţia să fie pe măsură.

Cum vedeţi România anului 2030?
O văd foarte bine sau foarte rău. Gândiţi-vă cât de jos ajunsese România în vremea Păcii de la Adrianopol. Părea de nesalvat. Şi s-a întâmplat ceva, a urmat un secol extraordinar, de resurecţie a proiectului românesc. Există în viaţa popoarelor astfel zvâcniri, redemarări. Dar dacă această zvâcnire nu va avea loc, atunci, vă spun, vom deveni o colonie a Kazahstanului.

Este investiţia în cultură şi educaţie calea către salvare?
Da, este calea. Mă bucur foarte tare când aud că existe elite tinereşti, că există o ierarhie a liceelor.

Care vă este relaţia cu moartea?
Nu ştiu cum reacţionezi dacă eşti pus chiar în imediata prezenţă a morţii, însă relaţia mea cu moartea este una de acceptare. Cred că ceea ce este îngrozitor este decadenţa fizică şi mentală; moartea îi este preferabilă. Existenţa trebuie să se înscrie în finitudine, însăşi în finitudine şi rotunjime stă frumuseţea existenţei.

Dar cu Dumnezeu care mai e relaţia?
Am auzit o anecdotă: pe o bancă în Cişmigiu stătea un bătrân şi alături de el s-a mai aşezat un bătrân; stând de vorbă, cel dintâi şi-a dat seama că bătrânul care venise era însuşi Dumnezeu; l-a întrebat care dintre religii este cea bună? Dumnezeu a răspuns: ‘ca să îţi spun drept, religia nu mă preocupă’.


Citeste tot...

vineri, 8 februarie 2013

Vin alegerile!



Citeste tot...

joi, 7 februarie 2013

Stance: The Public Enemy (1931)



. Citeste tot...

marți, 5 februarie 2013

Cînd vin alegerile?



Citeste tot...

Cuvintele nu pot sǎ



. Citeste tot...

luni, 4 februarie 2013

Cînd vin alegerile?



. Citeste tot...

duminică, 3 februarie 2013

Lingîndu-ți buzele de pișatul cel fierbinte

Ați tăiat vreodată o găină?

Îi înfigi o mînă în gît, cealaltă în tîrtiță, ce-i aia tîrtiță? habar n-aveți, orășenilor, căutați pe Google, o pui la subsoară, ea dă din picioare, se zbate, zboară fulgi peste tot, cu mîna cealaltă liberă între timp apuci toporul, îl cumpănești din greutate sus, lîngă fier, duci sărăcia de post-dinozaur la butuc, butucul e jos, e plin de urme de sînge și de linii întretăiate mărunt, zeci și sute de momente de crimă organizată, o întreagă istorie în acea distribuție spațială de linii pline de sînge.

Pui găina cu gîtul pe butuc, ținîndu-i trupul între genunchi, altminteri se duce naibii și găină și tot, nu poți s-o ții doar de gît, ții bine, te gîndești ce se întîmplă dacă nu dai cum trebuie, ai deștele atît de aproape de locul unde va cădea leafa toporului, ce-i aia leafă? adică salariu? habar n-aveți, orășenilor, căutați pe Google, cumpănești toporul în mînă, eu de exemplu sînt stîngaci, voi probabil cu dreapta, ții toporul mai de sus, mai dinspre coadă, să facă moment, să cadă inerția precum pedeapsa divină, găina se zbate, îi întinzi gîtul, penele de pe gît se răsfiră într-un model ad literam mortal, harșt! toporul cade, în funcție de cît de priceput ești zboară capul găinii din prima sau te faci de rîs, mai trebuie să mai dai o dată și încă o dată, să chinui amărîtul de animal.

Cum necum în cele din urmă capul se desprinde, din prima sau din a treia, sîngele țîșnește peste tot, lichid sub presiune care de-abia așteaptă să vadă lumina zilei, împroașcă roșu cu zvîcniri puternice, lungi, toată curtea, dacă e iarnă toată zăpada, roșu fierbinte care aproape că sfîrîie albul înghețat, găina se transformă într-un rostogol de agonie, picioare care zvîcnesc spasmodic, aripi fîlfîind disperat, aleargă găina fără cap prin curte cîteva secunde, sînge peste tot, pînă la urmă se potolește, o apuci de picioare, o mai scurgi un pic de sînge, o ții cu capul în jos, pardon, nu mai are cap, o ții cu gîtul în jos și pe urmă o duci la bucătărie unde oala mare cu apă fierbinte așteaptă să-i înmoaie penele, s-o jumulești.

Scîrbos, nu? N-ați putea face așa ceva, nu? În fiecare zi mii de astfel de găinociduri se întîmplă, fără să mai punem la socoteală găinocidurile industriale din fermele de păsări, unde acolo se întîmplă în fiecare minut cîte un Auschwitz avicol. Fiecare babă mai de Doamne ajută e în stare să repete repede, eficient, fără de nici un zvîcnet de emoție pe față mișcările de mai sus.

Ați mîncat vreodată friptură de găină? Crocantă delicioasă cu cărnița aia a ei zemoasă, dacă e făcută la rotisor mănînci pînă crăpi, pielea aia a ei plină de colesterol, ah ce deliciu, grăsimea aia absolut nesănătoasă din piele care ți se topește în gură, pulpa la grătar ficăței cu smîntînă ciorbă de găină cu pătrunjel și găluște, supă limpeze zamă de pui pentru cei bolnavi ostropel de pui cu usturoi. Aaaaah, să mă oprească cineva prea multe prea bune.

Scîrbos, nu? Se pare că nu.

Ați operat vreodată pe cineva?

Te speli pe mîini cum numai chirurgii știu s-o facă pînă sus la coate, repetat, cu soluții speciale, te îmbraci steril, te acoperi peste tot, doar ochii ți se mai văd printr-o crăpătură de ninja, intri în sala de operații, teoretic la fel de sterilă, pacientul e deja adormit de anestezist, să sperăm că se va mai trezi, asistenta are deja locul pregătit unde se va realiza incizia, pielea dezvelită acolo unde tai restul acoperit, asistenta îți întinde bisturiul, îl apuci cu mîna dominantă, eu cu stînga, voi probabil cu dreapta, cu o mișcare sigură tai unde trebuie, cum ai învățat la facultate cum i-ai văzut pe alții cum ai făcut-o de atîtea ori, sîngele țîșnește din toate capilarele secționate, pielea se desface elegant, cu o răsuflare, cu o ușurare, parcă de-abia aștepta s-o detensionezi, să se despice și lumina zilei să intre înăuntru la mațe, sîngele deja mustește, asistenta tamponează expert locul să îndepărteze surplusul de lichid, cald și greu, vîscos lipicios zemos, sînge proaspăt, mușchi secționați carne mustindă uite am trecut de peretele abdominal uite cavitatea uite intestinele la țară le zice mațe noi aici nu vorbim așa avem jargonul nostru ce știu sociologii ăștia dă-mi aia dă-mi ailantă ține aici taie aici peste tot sînge sînge sînge o să fie bine să sperăm că o să fie bine, unde e apendicele unde e ruptura de prapor unde e tumoarea?

Scîrbos, nu? N-ați putea face așa ceva, nu? În fiecare zii mii de chirurghi înfig mii de bisturiuri în mii de pacienți. Fără să mai punem la socoteală toate intervențiile mai puțin intrusive, dar pînă la urmă tot cu carne despicată, laparoscopiile tatuajoscopiile măselomahiile și tot ce e cu intervenit asupra corpului uman. Fiecare medic mai de Doamne ajută e în stare să repete repede, eficient, fără de nici un zvîcnet de emoție pe față mișcările de mai sus, evident mult mai în detaliu și mai priceput decît ar fi în stare să aproximeze un biet sociolog cu slabele-i cunoștințe de specialitate însușite de pe Discovery Channel și de pe Internet, acuma că nici Discovery nu mai avem, mama lor de bozgori, ați văzut cum vor să ne distrugă țara?

Ați fost vreodată operat? Cineva drag vouă a fost vreodată salvat din ghearele morții de asemenea intervenții pline de sînge, sînge scîrbos, suferință, durere?

Mai e scîrbos? Da, e în continuare scîrbos, dar parcă se merită, nu?

Ați spălat vreodată de căcat un veceu? Ați rînit vreodată balega din grajd? Ați curățat vreodată haznaua din curte? Ați spălat vreodată cotețul la porc sau la găini? Ați dus vreodată vreo căruță de bălegar pe cîmp, să-l împrăștiați?

Indiferent de cantitate, mirosul e același. Miros de căcat, de bălegar, de găinaț, e adevărat că au tonuri olfactive distincte, dar nasul ți-l mută din loc cam la fel. Mai ales cel de găinaț are niște gradații ofensive cu greu atinse de celelalte tipuri de dejecții animale. Iei peria de veceu o înmoi în balta aceea de jos unde pe pereți încă mai sînt petice de substanță maro vîscoasă plină de grăsimi care nu vor să se dea bătute prea repede de pe albul faianței freci vîrtos încet-încet petele se amestecă cu apa se face un maclavais de un maro incert, mai tragi apa încă o dată dai cu substanță de curățat veceul de-aia de un albastru atomic și care provoacă cancer la pinguini gata slavă Domnului s-a curățat.

Pui mîna pe lopată, împingi balega dinspre înăuntru spre înafară, metodic scrijelești podeaua, blană cu blană, să nu rămînă nimic, ce-i aia blană? adică părul animalelor? habar n-aveți, orășenilor, căutați pe Google, pișălăul muștește printre tălpi, cizme de cauciuc sau gumari sau bocanci sau adidași sau trămpălăi sau teniși sau papuci de plastic Rebok din tîrg de la Băicoi, se face așa o grămăjoară de baligă într-un colț o iei pe lopată o cumpănești cu grijă nu vrei să ajungă în altă parte decît în grămada de afară vaca între timp începe să se pișe din nou un jet fierbinte care pică de la peste un metru înălțime stropește peste tot n-ai nici o șansă să scapi de distribuția tridimensională gaussiană lichidă tot te nimerește cumva închide gura să nu-ți intre pișat în gură înjură cu gura închisă închide și ochii sau măcar ferește capul într-o parte gata a terminat îi dai un ghiont un picior, ‘mnezeii mă-tii de vacă, boala dracu’ dă vită, acuma te-ai găsit să te piși, cînd sînt eu aici, gata ai terminat și tu de înjurat boaita, te-ai răcorit, acuma poți să zvîrli bălegarul afară în grămada mare din fața grajdului, tone de căcat de vacă ce fermentează încet se vor transforma în cel mai bun îngrășămînt la primăvară sau iarna viitoare.

Scîrbos, nu? Numa gîndul că începe vaca să se pișe și să vă stropească pe ochi v-a făcut deja să aveți un icnet de vomă în gură noroc că nu știți cum miroase e doar imaginație vizuală nu și olfactivă, altminteri deja ați fi borît demult pe tastatura voastră cea curată, curățată periodic de firimituri și alte gunoaie cu un șprei de-ăla cu muțuflender subțire care zvîrle un jet puternic de aer, ori pe monitorul vostru cel curat, curățat metodic cu soluție specială care miroase a parfum din supermarket.

N-ați putea face așa ceva, nu? Și totuși, în fiecare mii sute de mii milioane de țărani agricultori fermieri ziceți-le cum vreți pun mîna pe coada lopeții și rînesc conștiincios la vacă dimineața și seara, înainte s-o mulgă, înainte să-i pună fîn în iesle, înainte s-o țesale, ce e aia să țesali? habar n-aveți, orășenilor, căutați pe Google. Fiecare țăran mai de Doamne ajută sau nici măcar atît, fiecare prostovan bețivan amărît e în stare să repete repede, eficient, fără de nici un zvîcnet de emoție pe față mișcările de mai sus. Inclusiv să dea cu limba pe buze și să spună dacă e vaca bolnavă sau nu, după ce gust are pișatul cel fierbinte.

Glumesc. Dar doar la aia cu pișatul de vacă pe buze glumesc. În rest vorbesc serios.

Ați băut vreodată lapte de vacă? V-ați bucurat vreodată de curățenia de la toaletă? Ați mîncat vreodată ouă de casă? Mirosul proaspăt de deodorant faianța cea lucitoare veceul imaculat de curat pe care să vă așezați bucile curului. Laptele proaspăt de vacă gălbui gras gustos care face repede pojghiță deasupra. Ouăle care fac prăjiturile galbene gustoare adevăratul gust de ou ochiurile cu mărgini crocante. Toate beneficiile urmării faptului că cineva undeva a curățat de căcat ceva.

Scîrbos, nu? Da, în continuare scîrbos, dar parcă se merită, nu?

Ați convins vreodată pe cineva să voteze? Să stai de vorbă cu toți intenșii să pupi babele să promiți locuri de muncă și biserici și drumuri asfaltate să fii oprit pe stradă să-ți ceară lumea chestii locuri de muncă pensie mai mare un favor pentru nepoțica o propunere de afacere preposteroasă să te apuce de nasture și să nu-ți mai dea drumul să te piseze cu pisălogia lui cînd tu de fapt ai coborît din mașină doar să-ți cumperi un pachet de țigări, damn it data viitoare trimit șoferul, vezi de ce e bine să ai șofer.

Să primești toate dejecțiile verbale din lume să-ți pierzi zilele nopțile serile sfîrșiturile de săptămînă în întîlniri plictisitoare formale ipocrite în care fiecare spune ceva și gîndește altceva oameni mediocri cu nevoi și pasiuni mediocre adică marea majoritate a oamenilor babe tineri soldați pensionari cetățeni lume populație mulțime pulime votanți electorat. Să promiți marea cu sarea să fii mereu zîmbitor sau furios sau competent să vorbești repede să nu-l lași pe celălalt să spună pînă la capăt să mai explici încă o dată lucruri simple pe care lumea nu le înțelege sau nu vrea să le înțeleagă să spui una și să gîndești alta să minți să păcălești să o dai cotită să te prefaci.

Să faci partid intens să spui toate tîmpeniile din lume să întărîți oamenii împotriva altora să promiți că dai doozeci de mii de euro și că îi împuști pe toți pe stadioane mama lor de corupți sus patria jos mafia vom fi mai mult de-atît și încă ceva pe deasupra prințișorul nostru dănuț dănuț dănuț a venit dan se strînge lumea ca la balamuc, de fapt nu ca la balamuc, e un balamuc în sine, se strînge balamucul, ce pot face pentru Dvs cînd vom ajunge la guvernare o să facem o să dregem o să-i belim pe toți va fi raiul pe pămînt și toți vor fi pedepsiți și lumea crede, știe că nu va fi așa și totuși crede, ah minte-mă frumos spune-mi că după ce mor o să trăiesc de fapt, spune-mi că după alegeri o să fie bine, nu te cred dar vreau să te cred, cred Doamne ajută necredinței mele, cred Dane ajută-mi nepoata să cîștige o mie de euro pe lună, chiar și pe pămînt, cred Vadime ajută-mă să belim toți bozgorii din țară, să nu uităm de evrei, ei sînt vinovați, a, era să uit masonii. Și americanii. Și șerpilienii. Să-i belim pe toți mama lor dă-i dracului o să-i împușcăm pe stadion cu toate țevile mitralierelor din dotare.

Scîrbos, nu? Vă simțiți năpădiți de toate emoțiile negative cu putință vă apucă furia dracii indignarea simțiți nodul de enervare și de neputință cum vi se urcă în gît cum e posibil așa ceva pe ce lume trăim cum de oamenii sînt atît de proști de ce nu trăim și noi într-o țară civilizată într-o politică a dezbaterilor raționale și a luptei între idei nu cu punga de mălai. Ah simt că-mi crește tensiunea mă sufoc vreau să-i belesc pe toți.

N-ați putea face așa ceva, nu? Și totuși, în fiecare an mii zeci de mii de politruci intenși asta fac, nu numai în România, și în Franța, patria marilor oameni civilizați și plini de stil, și în Olanda, acolo la toleranții și la cilivizații ăia, și în America unde se cîștigă voturi cu teleevanghelizarea, și în Anglia, ah Anglia, țara democrației și a bunului-simț. În fiecare zii mii zeci de mii de politruci intenși asta fac mănîncă căcat cu lingura promit marea cu sarea prostesc oamenii care vor să fie prostiți niște fameni niște ipochimeni care sînt în stare să repete repede, eficient, fără de nici un zvîcnet de emoție pe față prostelile de mai sus. Inclusiv să dea cu limba pe buze și să spună dacă votantul chiar va vota cu el sau nu, după ce gust are pișatul cel fierbinte.

Glumesc. Dar doar la aia cu pișatul de votant pe buze glumesc. În rest vorbesc serios.

V-ați gîndit vreodată ce s-ar întîmpla dacă hoardele de votanți ar vota cu cineva cu adevărat intens? With a loose cannon?

Scîrbos, nu? Nu. Nu scîrbos. Spăimos de-a dreptul. Groaznic. Înspăimîntător.

Ieri am cumpărat România Mare și Dilema Veche de la chioșc. Dilema Veche o cumpăr de regulă. România Mare am cumpărat-o cred că a doua sau a treia oară în viața mea, de fiecare dată din interes profesional. Doar că ieri am citit-o pentru prima dată fără de vreun zvîcnet de emoție pe față. Repede, eficient, cum rînești la vacă în diminețile geroase de iarnă, lingîndu-ți buzele de pișatul cel fierbinte și fiind în stare să spui dacă e vaca bolnavă sau nu.



Citeste tot...

sâmbătă, 2 februarie 2013

Tigrule tu fiară rară


Tigre tigre fiară rară
Prin codrul de-odinioară


Dan Alexe se încumetă să traducă Tyger tyger burning bright al lui Blake. Pasămite, se sburlește pielea și părul pre el văzînd cum famenii se semețesc s-o traducă aiurea și o dau iremediabil de gard.

Și o traduce el atunci.

Ceea ce l-a făcut mintenaș pe Turambar să se semețească și el și să-și scoată cuvintele de la naftalină și să accepte provocarea. Nu o dată, ci de doo ori.

Tigrule tigruț bolînd
De-mi tot hălăduiești prin gînd


Că tot am de lucru la doctorat, da?

Fuck. Să cînte lăutarii. Dați drumu la cuvinte. Să sfîșie. Să ne curgă vorbele din ochi cum curge vinul de la streașină.

* * *

Varianta inițială, dintr-o suflare. Imperfectă și fierbinte

Pardos pardos ce-aprig arzi
Prin codru negru de brazi
Ce mînă ori ochi de naibă
Făcutu-te-a făr’ de zgaibă?

Prin ce hău, prin ce tării
Flăcări îți tot scuipă ochii?
Pe ce aripi a-ndrăznit?
În ce mînă focu-i prins?

Și ce spată, și ce vînă
Țîțîna inimii-o scurmă?
Și cînd inima-ți porni
Ce mădular îndrăzni?

Ce ciocan? Ce lanț de fier,
În ce cazan al tău cre’er?
Ce ilău? Ce cruntă ținere
Groaza-ți îndrăzni cuprindere?

Stelele cînd se predară
Și-n lacrimi cer scufundară:
Cînd te văzu, Domnu’o fi rîs?
Miel de făcu, facutu-te-a în plus?

Pardos pardos ce-aprig arzi
Prin codru negru de brazi
Ce mînă ori ochi de naibă
Îndrăznitu-te-a făr’ de zgaibă?



* * *

Și varianta cea mai foarte finală, bibilită pîn la miez

Tigrule tigru arzător
Prin pădurea nopților
Ce mînă ori ochi de zeu
Făr’ de greș te vrea mereu?

În ce negură ori hău
Flăcări scoate ochiul tău?
Pe ce aripi se înalță?
Ce mînă focul înhață?

Și ce spată, și ce artă
Vîna inimii-ți deșteaptă?
Și cînd inima-ți zvîcnește
Ce-nfricate tălpi ori dește?

Ce ciocan? Ce lanț avan,
Mintea ta din ce cazan?
Ce ilău? Ce-a-ncumentat
Groaza-n pumn de ți-a-nșfăcat?

Stelele cînd suliți zvîrlă
Și lacrimi pe cer dau gîrlă:
Munca de-Și văzu, vreun zîmbet avu?
Cel ce miel făcu, și pe tine-acu'?

Tigrule tigru arzător
Prin pădurea nopților
Ce mînă ori ochi de zeu
Făr’ de greș tocmitu-te-a?


* * *

LATER EDIT:
Și varianta lui Florin Pîtea, care se prinde și el în joc. Marele joc. Singurul joc :)
Și ce traducere face și el!

Tygrul

Tygru, tygru-arzînd departe
În pădurile din noapte
Ce ochi, mîini nemuritoare
Simetria-ngrozitoare

Ţi-au croit? În care hău
Mistui-s-a ochiul tău?
Pe ce aripi avîntat?
Ce mîini focu-au înşfăcat?

Care umăr, care artă
Ţi-au făcut inimii hartă?
Inima-ţi cînd a bătut,
Mîini, picioare s-au temut?

Care lanţ, care ciocan
Creier ţi-au forjat avan?
Nicovală? Aprig cleşte
Groaza i-a prins ca-ntre deşte?

Cînd din ceruri plîns-au stele
Suliţe zvîrlit-au ele:
Făuraru-ţi a zîmbit?
Tată de miel te-a croit?

Tygru, tygru-arzînd departe
În pădurile din noapte
Ce ochi, mîini nemuritoare
Simetria-ngrozitoare...

Ţi-au croit?


LATER LATER EDIT: iata ca lista de traduceri se completeaza. P, cititorul nostru fidel, vine si el sa striveasca cea corola de cuvinte a lumii. O traducere avintata, iesita un pic din litera, dar clar pastrind spiritul :) Enjoy!


Tigrule, tigre în flamă
De treci codrii de aramă.
Tigre, tigre, flacără
Prin codrii de negură.

Tigrule, tigre aprins
Foc de viu în codrul stins
Care Zeu din veșnicie
Te-a urzit în simetrie?

În ce crug ori cari genuni
Ochii tăi arunc tăciuni?
Ce aripi cutează zborul?
Cine-ți va fura dogorul?

Ce priceperi și-arte brute
Te-ar putea lovi-n virtute?
Cand ți-a bate bate inima
Cine-și va struni spaima?

Din ce oțel, sub ce baros
Ți-e forjat al țestei os?
Gheara, fier bătut pe muchie
Cine-o va curma să junghie?

Dar când stele-or scăpăta,
Bolta-n lacrimi de-or scălda,
Domnu-ți va zâmbi zicând:
˝Tigre, de-azi vei fi miel blând?˝

Tigre, tigre, ochi aprinsă
Foc șoptit sub bolta stinsă.
Tigre, tigre ochi de jar
Crunt din formă, miel prin har.


* * *

Și originalu' lu' conu' Blake, pentru conformitate:


Tyger, tyger, burning bright,
In the forests of the night;
What immortal hand or eye
Could frame thy fearful symmetry?

In what distant deeps or skies
Burnt the fire of thine eyes?
On what wings dare he aspire?
And what hand dare seize the fire?

And what shoulder, & what art,
Could twist the sinews of thy heart?
And when thy heart began to beat
What dreaded hand? & what dread feet?

What the hammer? what the chain,
In what furnace was thy brain?
What the anvil? what dread grasp
Dare its deadly terrors clasp?

When the stars threw down their spears
And watered heaven with their tears:
Did he smile His work to see?
Did he who made the lamb make thee?

Tyger, tyger burning bright,
In the forests of the night:
What immortal hand or eye,
Dare frame thy fearful symmetry?





.
Citeste tot...