Conținutul, tati!
Acum 8 ore
vineri, 2 octombrie 2015
vineri, 3 iulie 2015
sâmbătă, 22 septembrie 2012
Deci unde te doare?
Deci unde te doare? Pe stînga? Pe dreapta? Sau în spate, la ceafǎ? Nici o problemǎ: sîntem aici sǎ te ajutǎm, sǎ-ți înțelegem suferința și sǎ o tratǎm de manierǎ naturistǎ, autenticǎ, organicǎ, cu plante și diverse pǎrți ale corpului uman. Omul, aceastǎ minune a naturii. Mîna, aceastǎ minune de complexitate biologicǎ.
Sîntem aici sǎ te ajutǎm. Te doare? Nici o problemǎ. Nu te va mai durea. Vei uita de durere. Îți vom focaliza atenția pe altceva. Pe o durere mai mare. Îți vom înlocui durerea cu una mai mare și gata – s-a rezolvat problema.
That’s why they call it science. That’s why they call it therapy.
That’s why they call it Africa.
.
Citeste tot...
miercuri, 25 iulie 2012
[...] pulling her head scarf tight across her mouth and biting into the yellow fabric [...]
"As those around her squabbled, Mamta cooked over a stove fueled by cow dung, swept the courtyard with a tree branch and scrubbed the open-air latrine.
The daughter of a family in a nearby village, she had been forced to quit school before the sixth grade and was lent to an ailing aunt to do household chores.
She has conformed to her new family and accepted her place. Posing for a family portrait, she squatted low to make sure her head was below those of her mother-in-law, grandmother-in-law and any man.
Asked her views on the family debate, she deferred to Ramjee or said little, pulling her head scarf tight across her mouth and biting into the yellow fabric."
"Fertility rates fall, but global population explosion goes on" (Los Angeles Times, 22 July 2012)
.
Citeste tot...
joi, 31 mai 2012
Stance: Cross River gorilla
Una din subspeciile de gorila cele mai in pericol de extinctie: Cross River Gorilla
Uitati-va la privirea ei si ginditi-va cit de asemanatori ii sintem :(
marți, 14 februarie 2012
miercuri, 25 ianuarie 2012
miercuri, 14 decembrie 2011
miercuri, 7 decembrie 2011
duminică, 4 decembrie 2011
vineri, 2 decembrie 2011
joi, 20 octombrie 2011
The rest is silence
Death, the final frontier.
Am început lucrări mari: am zidit case, am sădit vii,
Am făcut grădini şi parcuri şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori;
Mi-am făcut iazuri, ca să pot uda din ele o dumbravă unde creşteau copacii;
Am cumpărat robi şi roabe şi am avut feciori născuţi în casă, asemenea şi turme de vite, şi oi fără de număr, mai mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim.
Am strâns aur şi argint şi număr mare de regi şi de satrapi; am adus cântăreţi şi cântăreţe şi desfătarea fiilor anului mi-am agonisit: o prinţesă şi alte prinţese.
Am fost mare şi am întrecut pe toţi cei ce au trăit înaintea mea în Ierusalim şi înţelepciunea a rămas cu mine.
Şi tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte şi n-am oprit inima mea de la nici o veselie, căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată munca mea.
Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au făcut mâinile mele şi la truda cu care m-am trudit ca să le săvârşesc şi iată, totul este deşertăciune şi vânare de vânt şi fără nici un folos sub soare.
In fundal, o voce isterica striga repetat "Allakhu Akhbar!".
Mda. Ne asteapta vremuri interesante, mai frati bizantini de rit decadent :(
.
Citeste tot...
Poor frightened Shamavu
This baby gorilla, named Shamavu after the ranger who rescued him, was found hidden in a small rucksack during an undercover operation targeting poachers in DR Congo.
Sursa: The Guardian
Citeste tot...
luni, 26 septembrie 2011
vineri, 8 iulie 2011
sâmbătă, 28 mai 2011
sâmbătă, 23 octombrie 2010
O lume crocolizant de congobuleasca
In Congo (unde altundeva? imi sopteste dracushoru stereotipizant din urechea dreapta - repet, dreapta, eu fiind stingaci si ferm convins ca partea binecuvintata a omului este stinga, iar cea luciferica este dreapta), deci in Congo, in inima civilizatiei africane, profund originala si paradoxala si continuu surprinzatoare, la fel cum democratia lui Iliescu a fost originala si paradoxala si continuu surprinzatoare, si mai este si acum, fi-ne-ar determinismu istorice sa ne fie al naibii,
deci in inima imprevizibilului, in the heart of darkness, cum spunea fizicianul englez in lucrarile sale de specialitate, in codrul secular, a decolat un avion.
In avion era - oare ce altceva putea sa fie? - un crocodil.
Un crocodil. Simplu, evident, previzibil. Ce poate sa fie in avion decit un crocodil? Iaca acolo o biata faptura, akin to moqquitoes and flies and bacteria. Ce se gaseste de regula intr-un avion, depedeve forme de viatza? Pai forme de viatza planturoase (stewardezele), forme de viatza leguminoase (pasagerii), forme de viatza concentrat-superioare, mama lor de profesionisti (pilotii), bacterii, purici, carcalaci si - evident - crocodili.
Crocodilu a scapat din papornita in care era tinut in scop lucrativ de contrabanda. Unii fac contrabanda cu tigari, altii cu fete, altii cu mercur sau cu uraniu. Iaca in Congo se face cu crocodili.
A scapat crocodilu. Pasagerii, in previzibilitatea lor de primate limitate in reactii, au intrat in panica. S-au urcat pe scaune, au tipat, au urlat, au pus mina pe sinii stewardezelor, ca oricum era ultima ocazie sa o faca.
Stewardezele, ultragiat-panicate, au dat buzna in cabina pilotilor, sa-i intrebe daca vor o cafea sau alte servicii de utilitate privata.
Pasagerii, dezamagiti de reactia de respingere a stewardezelor, s-au bulucit dupa ele, poate-poate le conving ca nu au avut intentii gresite, ci doar palmele prea aspre sau umede de emotia acestui eveniment emotzionant.
Pilotii, aglomerati de stewardeze si de pasageri, au facut ce stiu ei mai bine in asemenea conditii speciale de lucru: au dat cu avionul de pamint.
Intre timp, crocodilu apasa agasat pe botonu din tavan, chemind stewardeza aia sa vina naibii o data sa-i aduca un pa'ar cu whisky, ca are trac. Si sa-i puna mina pe sini, evident, doar ca crocodilii nu au miini, ci labutze, pernitze, gherutze, dar rigorile exprimarii literare ma obliga sa antropomorfizez un pic, sa intzelegetzi mai ushor povestea.
Avionul a cazut. Toti s-au facut praf. Cu esceptzia crocodilului care, evident, a scapat teafar, el fiind o structura robusta de viata, dupa cum stim cu totii din manualele de biologie care il resping pe Dumnezeu.
Fain, nu? Stupefiant, nu? Parca simtiti nevoia de ingerare de o cantitate neprecizata, dar semnificativa de alcool superior, sa va reveniti din shoc?
Stati asa, ca nu s-a terminat.
Au venit politistii si au taiat crocodilu cu maceta. Asta stiu ei mai bine, politistii: gestionarea eficienta a violentei, asa cum aflam din manualele de teorie politica. Si astea il resping pe Dumnezeu.
Crocodilul a fost facut tocanita la un foc marunt aprins din ramasitele scaunelor avionului. Tocana a fost buna la gust. Politistii au fost multumiti. Si-au sters macetele pe care pina atunci le folosisera pe post de furculita de cracul pantalonului, s-au urcat in utilitarele Toyota si s-au dus acasa la neveste si copii, cu restul de tocanita invelita in husele de la scaune.
Crocodilule, de ce-ai murit?
:blink:
Sursa: o poveste cit se poate de adevarata si de recenta, courtesy of Ziare.com
Citeste tot...
vineri, 19 martie 2010
Ce poți face cu cinci pu*i dibace
Este ca v-am facut din vorbe? Este ca titlul face 78,3% din tecst? Este ca atzi venit fuga-fuga aici, momitzi de acest titlu promitzator de distractzii imorale si de strigatoare la cer expuneri de piele intima si promiscua?
Ete ca nu e vorba despre acel tip de pu*i la care va ashteptatzi voi, distinshi cititori de rit ireverentzios. Ci de celelalte pu*i, de pu*ile botswaneze, alea cum spunea don Jiji, pu*ile dinspre partea economica.
Iar aici subiectul ar trebui sa se transforme din nashpa shi gretzos shi dizgratzios shi cah si unsuitable for children and young gentle ladies intr-unul chiar serios, artistic, plin de compasiune si de responsabilitate sociala. Dar un pic mai incolo. Mai intai sa mai divagam cateva paragrafe pe marginea cuvintelor si a folosirii lor in societate. Ce tzi-e, dom'le, si cu cuvintele astea, cum potzi sa le invartzi si sa le combini, sa pacaleshti dom'le lumea cu ele, sa sugerezi una si de fapt sa spui alta, cum ziceau aia cu sossuru lor, semnificantu si semnificatia si textu contextu pretecstu?
Statz asha, ca avem un ascultator in direct. Buna ziua! Da, va ascultam...
Aloooo, domnu' blogger, bai nea Turambare, pai ne lashi dom'le cu sossuru tau, pai ce faci nene, ne faci din vorbe, noi am venit aici pentru pu*i de-alea de-ale noastre, autohtone, carpato-danubiano-pontice, nu veni mata aici cu vrajeala de-asta eftina cu pu*i de import, cu chinezarii de-astea din africa, da-i in gatzii ma-sii pe africani, ca ei nu e oameni, ei e maimutze, da-i ma in ma-sa, noua sa ne dai pu*ile care ni le-ai promis, ce ziceai in titlu acolosha sus, cinci sa fie, ai auzit, proaspete, de-alea calitative, cinci pu*i mari si coapte, sa nu ne furi la cantar sau sa fie mai putzine la numar, sa nu ne furi, ma fraere, ca venim shi te facem, ai intzeles, tu-ti rasa ma-tii de jmecher cu pu*ile tale contrafacute...
Deci legatura s-a intrerupt. Din motive tehnice, probabil. Deci multzumim distinsului nostru interlocutor pentru ca si-a impartasit impresiile pe marginea tecstului. Ele ne vor fi cu sigurantza de folos in realizarea de productii si mai bune, si mai pertinente, si mai relevante social si cu certa semnificatzie artistica. Sa continuam emisiunea.
... Deci unde ramasesem?
Aha. La Botswana. Unde, nu mai e cazul sa va reamintesc, pu*a este moneda natzionala. Iar pentru cinci pu*i (intotdeauna m-am intrebat, care este pluralul corect: pu*e sau pu*i? la moneda ma refer, evident),
... deci unde pentru cinci pu*i, adica pentru vreo 80 de centzi (aici voi ar trebui sa fitzi shi mai oripilatzi, la auzul acestui cuvant, decat la moneda botswaneza; pentru ca dolarul este ochiul dracului, arma capitalismului in putrefactzie, sursa tuturor relelor de pe Pamant, dupa cum stie orice socialist si fundamentalist religios care se respecta),
... deci unde pentru cinci pu*i obtzii un spectacol de mascima ecseptzie artistica, o performantza care ar trebui sa puna in fund aproximativ 64,72% (cu doo virgule, asa cum sunt cerintzele de precizie de ecsprimare a masurarii statistice de la clientzii care nu intzelege contorsiunile limitative ale paradigmei cognitive probabilistice),
... deci aproximativ exact 64,72% cu doo cifre dupa virgula din managerii industriei de muzica si entertainment, mama lor de capitalishti in putrefactzie, ahtiatzi dupa dolari si carele innabushe libera ecspresie si creativitatea popoarelor oprimate care cumpara lucrurile in monezi numite pu*a.
Deci unde ramasesem?
Deci v-am spus: cuvintele folosite in ecsces pot dauna grav sanatatzii, acuitatzii vizuale, limpezimii procedurale, elegantzei retorice si transmiterii mesajului de la emitzator la receptor pe calea acestui distins canal de comunicatzie care (inca) nu este controlat de moguli.
Deci unde ramasesem?
Ramasesem ca, in cele din urma, trecem de la nashpa shi gretzos shi dizgratzios si de la un umor de calitate indoielnica la un cu totul alt registru lingvistic si emotional. Trecem la muzica. La viatza. La arta ascunsa in cele mai varii locuri ale lumii asteia.
La felul in care un baiat de 29 de ani, Ronnie Moipolai, canta la chitara cu o gratzie si naturaletze demne de suferintza de pe plantatziile de bumbac ale secolului trecut din America cea putreda si capitalista si decadenta. La felul in care Ronnie strange din ochi si cum i se fac ridurile alea de talpa-gastii la coltzul ochilor, semn de subnutritzie si de grija si de maturizare intru durere si foame si necaz.
La felul in care Ronnie e uneori jucaush si haios, cand se uita in camera, dar alteori isi zvarle fara sa vrea privirea intr-un faraway look, intr-o absentza ingandurata de fics 378 de milisecunde care ne ofera a short relevant glimpse into the man behind the clown, into sadness and futility and fear and distress. The stuff the blues is made of. Sau la felul in care prietenul (sau fratele?) lui, cel care sta in spate, asteapta rabdator sa-si faca Ronnie numarul, si in timpul asta se incheie la bluza si se leagana incet, in ritm cu muzica, serios si constient ca e filmat.
Trecem astfel, distinsi cititori de rit inutil si superficial, la felul in care viatza uneori bate entertainmentul, si saracia uneori nu poate sa sufoce creativitatea, si distractzia eftina uneori nu poate sa ascunda suferintza, si pu*a uneori nu e un cuvant obscen.
Deci va uitatz, da? Deci ma bazez pe voi ca avetz doua minute in care sa va uitatzi la degetele, dar mai ales si mai ales la ochii lui Ronnie. La ochii batranului asta de 29 de ani care canta blues chiar si cand canta ghidushii jucaushe.
Courtesy of Boing Boing.
:/
PS: Unde naiba au ascuns "l"-ul ashtia pe tastatura, ca nu-* mai gasesc egzact cand am mai mare nevoie de e*?
:blink:
Citeste tot...
luni, 15 martie 2010
Parasite Lost
Sase motive de citit acest articol din The New Scientist: Parasite Lost.
In primul si in primul rand pentru mesajul sau umanist. Felul in care unii oameni, cu mult efort si dezinteresat, ajuta sa imbunatateasca viata altor oameni este de admirat.
In al doilea rand, ca subiect de medicina. Fascinant de oripilant ce ciclu de viata are si pe unde se cuibareste si ce dezastru lasa in urma sa monstrul asta mic si alb si agonizant.
In al treilea rand, pentru insight-ul sociologic exprimat in fraza "Changing people's behaviour is notoriously hard." Felul in care eradicarea bolii depinde in primul si in primul rand de schimbarea comportamentului, de acele caramizi de baza ale vietii noastre, obiceiurile cotidiene, practica, rutina, dar si motivatia acestor practici, semnificatia, toate acestea fac obiectul, esenta, painea cea de toate zilele a stiintelor sociale in care ne balacim noi creerul si egzistentza: sociologia si antropologia.
In al patrulea rand, despre minunile vietii, despre biologie. Exemplu de adaptare a animalului, de maximizare a supravieturii sale prin calibrarea ciclului de viata la conditiile de mediu (ciclul anual umed - uscat din zonele calde). Dar si ca o curiozitate, ca un exotism morbid, din ala de ne invatza Jules Verne in copilarie si din ala de ne face insidios in capul creerului nostru sa creem diferenta dintre exotic si normal, dintre lumea aia, cu monstri si oameni negri, si lumea asta, cu oameni obisnuiti. Adica orientalismul. Adica iar o dam in antropologie si sociologie. Cum o dai, cum o cotesti, tot in -ologie nimeresti :)
In al cincilea rand e vorba de istorie. E fascinant insight-ul privind originea simbolului medicinii: batul cu sarpele in jurul sau. Se pare ca de aici provine. Cititi, daca vreti sa aflati.
In al saselea rand, dar evident nu in cel din urma, din motive de matematica. De fapt, de aici a pornit aceasta postare: de la juisarea telectuala a lui Turambar in fata unui nou exemplu de distributie matematica identificata in natura. In cazul de fata, exponentiala, aia inversata, aia de tip 1 / x. Priviti ce frumos, ce foarte cel mai perfect se aseaza evolutia numarului de cazuri de boala peste aceasta curba. Priviti cum realitatea se inshurubeaza, se rasuceshte si incotorleshte pe principiu. Un nou exemplu al regulii "matematica guverneaza existentia" si "functiile este peste tot, daca stii unde sa te uiti".
Nu, nu functziile alea la care va ganditzi voi, prapastiosilor si istericilor si spumistilor si paranoicilor si conspiratzionistilor si forumijdilor si tristilor. Ci functiile alea la care ne gandim noi, uneori chiar si in vis. Alea de au reprezentat cosjmarul existentei voastre in liceu, nasoilor cu fobie la cifre. Alea cu f(x).
Deci sa recapitulam: filantropie & umanism, sociologie & antropologie, biologie, medicina, istorie, matematica. Toate laolalta. Cum ar spune nasoii aia de la marketing, aia de incearca sa va vanda tot soiul de prostii inutile: cinci intr-unul.
Deci incercati sa lasati patima cotidiana de o parte si sa va limpeziti capul. Viata e scurta si mai sunt si alte lucruri pe fata Pamantului decat Boc, Geoana, Basescu, Iliescu, Vanghelie si Ioan Rus.
Cuuum, nu stiati? Ioan Rus o sa fie noul...
Mda. Ia, hai la viermele de Guinea inapoi cu voi. Mama voastra de politrucizatzi...
:p
Citeste tot...
joi, 22 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
