Liberalii, undem punem liberalii în mintea oamenilor, domnilor?

Zilele, astea CCSB a realizat un sondaj național, la comanda Antenei 3. Sondajul a fost realizat pe 904 cazuri, în perioada 2-5 mai. Eșantionul e reprezentativ pentru populația adultă neinstituționalizată a României. Sondajul a fost realizat telefonic (CATI).

Două din întrebările pe care le punem frecvent în chestionare sînt legate de autopercepția ideologică și de status material. Pe scala stînga dreapta, de la 1 la 10, unde vă aflați? Dar pe scala sărac bogat, de la 1 la 10, unde vă aflați?

Răspunsurile sînt următoarele:

Fig. 1. Autopercepția ideologică. Scala stînga – dreapta


După cum vedeți, cam dese barele alea pe acolo. Unul din lucrurile care se fac de regulă în astfel de cazuri este să se simplifice categoriile, să se agrege în unități mai mari, cu sens. În cazul nostru, grupăm în trei categorii: stînga, de la 1 la 4, centru, mijlocul de răspunsuri 5 și 6, dreapta, de la 7 la 10. Mai e o a patra categorie, a celor care nu răspund la această întrebare.

Rezultă următoarea împărțire ideologică a populației României:

Fig. 2. Scala stînga dreapta. Categorii


Din experiența celorlalte sondaje, gruparea este una puternic stabilă, cel puțin în ultimii ani și la nivelul măsurării telefonice. Identificăm patru sferturi aproximativ egale: de stînga, de centru, de dreapta, nedefiniți ideologic.

Putem face același lucru, la aceleași puncte de împărțire: 1 ... 4, 5...6, 7 ... 10 și 99, și cu răspunsurile la întrebarea bogat – sărac.

Fig. 3. Autopercepția de status material. Scala sărac - bogat


Fig. 4. Scala sărac - bogat. Categorii


După cum puteți vedea, spre deosebire de agregarea scălii stînga – dreapta, în acest caz categoriile nu sînt în nici un caz echilibrate. Cei mai mulți, jumătate, se poziționează în zona Nici prea prea, nici foarte foarte, în zona lui 5 și 6. Aproape 40% se definesc săraci. Doar 10% se definesc bogați. Foarte puțini refuză ori nu știu să răspundă la această întrebare, drept pentru această categorie nici nu va mai fi luată în analiză în cele ce urmează, că avem prea puține cazuri și nu înțelegem nimic din punct de vedere al relevanței statistice.

Pe de altă parte, ca și în cazul scalei precedente, această agregare prezintă o foarte bună stabilitate de măsurare de la un sondaj la altul, semn că identificăm niște straturi sociale care chiar au sens, nu o agregare artificială de procente.

Buuun. Acum, întrebarea pe buzele tuturor este una simplă: cum votează, dom’le, ăștia? Implicit, întrebarea este una de încercare de limpezire a apelor. Putem să identificăm o asociere între categorii sociale ori atitudinale și partidele din România?

Inevitabil, analiza noastră se va limita doar la primele trei mari partide: PSD, PNL și PDL, din două motive. Pe de o parte, ei sînt de fapt actorii principali într-un peisaj politic din ce în ce mai bine definit. Pe de altă parte, doar în cazul acestora avem suficiente cazuri, răspunsuri încît să le putem intersecta cu variabilele stînga-dreapta ori bogat-sărac. Mai construim o a patra categorie reziduală, Restul partidelor, în care băgăm la grămadă tot ce nu e PSD, PNL ori PDL.

Analiza se face doar pe răspunsurile explicite de vot, dînd la o parte pe nehotărîți, pe cei care declară că nu vor merge la vot ori pe cei care pur și simplu refuză să răspundă la această întrebare.

Analiza o facem din total populație, nu doar din cei care estimăm că merg la vot, pentru a ne putea bucura de întreg volumul de eșantion. Într-adevăr, sînt ceva diferențe de intensitate de vot, însă mici, iaca acolo max. 2 puncte procentuale, deci concluziile nu diferă mult.

Și veți vedea că putem trage concluzii bine definite, pentru că relația identificată este puternică.

Să facem ce știm mai bine: să facem grafice. Nu uitați: vrem să răspundem la întrebările: cu cine votează cei care se definesc singuri a fi de stînga? Dar cei autodefiniți de dreapta? Dar cei de la mijloc? Dar bogații? Dar săracii?

Fig. 5. Votul pe categorii de autoidentificare stînga – dreapta


Fig. 6. Votul pe categorii de autoidentificare sărac – bogat


‘Opa! Ce grafice faine!

Ele se citesc astfel: 43% din cei de stînga votează cu PSD. 25% din cei de centru votează cu PSD. Doar 13% din cei de stînga votează cu PDL. 18% din cei de stînga votează cu PSD.

Pentru cei obsedați cu artimetica, suma pînă la 100% trebuie să dea pe culori: barele cu roșu trebuie toate adunate să dea 100%. Alea negre adunate la fel, tot 100%. Alea gri la fel. Alea combinate, roșu îmbîcsit care de fapt este amestec de roșu și negru, ca în Stendhal, la fel : trebuie adunate să dea 100%.

Și vă spun eu : dau. Dacă or ieși de fapt 101% sau 99%, acuma nu vă supărați și voi și nu începeți să faceți spume metodologice la gură, că nu știe Turambar să adune nici cele mai simple cifre. Pentru că de fapt adunați doar niște rotunjiri de numere și ele pot, prin jocul îmbinării a ceea ce este ascuns după virgulă, să dea cu +/- 1 față de ce vedeți voi în fața ochilor. În termeni gomoși, de metodolog arid, « Suma procentelor poate diferi uneori cu +/- 1 punct procentual față de 100% datorită rotunjirii fără virgulă a valorilor. »

Na, să nu ziceți că nu v-am spus. Înapoi la grafice.

Ce observăm ? Că avem de-a face cu o poziționare bine definită a principalelor trei partide pe scala clivajelor ideologice și de clasă socială. Adicătelea, în cuvinte simple, acum vorbesc pentru Dvs. ca să mă înțelegeți, vorba ilustrului metodolog Cătălin Voicu,

- PSD e clar de stînga în mintea oamenilor și, în consecință, e votat predominant de cei care se definesc de stînga ori care se definesc săraci.

- PDL e clar de dreapta, și în consecință e votat predominant de cei de dreapta, respectiv bogați, mama lor de chiaburi, ar trebui făcut un lagăr mare, să-i cuprinză pe toți, un Canal de-aici pînă la Baikal unde să sape toți cei care îndrăznesc să nu se recunoască săraci în această țară socialistă.

Opa! Ce ne facem, neamule, însă cu PNL, acest partid care pînă acum era bine așezat în zona de dreapta?

Ce să ne facem? Ne uităm cum migrează încet-încet în mintea oamenilor de la dreapta la stînga, ajungînd azi în zona de centru și eliberînd locul pentru PDL pe zona de dreapta. Un switch interesant, care îi deschide larg calea spre electoratul socialist al României socialiste, predominant sărac și dedat promisiunilor de tip « să ne dea, să mănînce și gura noastră ceva ».

In consecință, din punct de vedere atît al alianței cu PSD, cît și al unui anumit tip de definire, acela în care prin liberalism se înțelege de fapt progresismul (Vezi cartea foarte interesantă a lui Goldberg, Fascismul Liberal, tradusă recent și în limba română la Polirom), într-adevăr, it makes sense. PNL încet încet se mișcă spre a ocupa zona de stînga și spre a se uni prin competiție :) pe cam același electorat cu PSD. În acest caz, tipul de discurs public avut de liderul PNL are sens.

Însă din celălalt punct de vedere, atît al istoriei clasice a partidului liberal român, a istoriei sale antebelice, cît și a poziționării sale în istoria recentă, post-decembristă, ce se întîmplă acum cu PNL reprezintă o mare schimbare, unii ar spune chiar o trădare a ideilor pe care le-a susținut în ultimii 20 de ani: inițiativă privată, responsabilitate, libertate.

Asta e diferența. Ce facem? Ce preferăm? Libertatea în fața egalității, cu riscurile și responsabilitățile aferente? Ori egalitatea în fața libertății, întru nivelarea prin asistență socială și prin dictatură luminată, prin redistribuire a plus valorii de la cei care produc la cei care au nevoie? Știți voi cum ziceau marxiștii, comuniștii și sovieticii, fie-le țărîna grea și numele neuitat: De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi.

Aici e problema, frați liberali. Atîta timp cît această migrație ideologică are loc, cred că veți cîștiga cu siguranță niște clienți, dar la fel de cu siguranță veți și pierde unii. Unii din ăia care v-au votat exact pentru susținerea acestor idei: libertate, inițiativă privată, responsabilitate individuală, egalitate în fața legii. Nu redistribuire socială, de la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi, că iar ne întoarcem de unde am plecat...