Evolutia presei scrise, 1998 - 2009

Dragilor, astazi, pentru ca suntem in postul sondajelor, va propun sa discutam pe alti serpisori. Pe serpisorii lui Arina. Adica sa ne uitam la presa scrisa, sa ne punem mainile in cap si sa comandam o tzuica scurta, un 50 de whiskey, asha de dimineatza, de jale si de inmormantare si de pomana porcului de presa, ca multa suferintza este maica pe lumea asta, hai noroc, Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca, ca mult s-a mai chinuit si multe prostii a mai scris la viatza ei.

Deci, ashadar si prin urmare, doamnelor si domnilor, voi cei care stati pe scaune, dar si voi cei din picioare, mai stimatzi jurnalijdi si analijdi si cititorijdi si trijdi, hai sa facem ce shtim noi mai bine: sa ne uitam la grafice. Evolutia exemplarelor vandute in presa scrisa, de cand s-a inventat Internetul si BRAT-ul, din 1998, pana in prezent.



Sursa: BRAT.

Ce observam?

Ca Libertatea si-a trait vremurile de glorie. A inceput usor-usor, de vreo doi ani incoace, sa miroasa daca nu a cadavru, atunci macar a bolnav. Din vremurile sale de hiper-super-maretzie de 250 - 300 de mii, pana prin 2007, acum Libertatea s-a intors in 150 de mii. Nu spune nimeni ca e putin. Totusi, 150 de mii sunt 150 de mii. Multa lume si-ar dori cifrele astea. Insa e clar ca nu mai e ce a fost.

Iar ce este cel mai ingrijorator pentru aceasta distinsa publicatie elitista de educatzie culturala si morala este forma bine definita a curbei evolutiei sale. Curba aia chiar miroase a cadavru. E evidenta, bine desenata, predictibila si pe ea scrie: la vale. In trei ani de zile Libertatea va fi o umbra cu tzatzele lasate, care se va duce in cap, la cosul de gunoi al istoriei publicatiilor din Romania. Asa sa-i ramana numele, ca nu ne pare rau...

Insa stati asa ca nu-i asa. Nu jucati tzontzoroiu, nu va bucurati. Nu trageti concluzii elitiste. Ho, potolitzi-va, cetepishti mici si scarboshi si cinefili ce suntetz. Lupta nu-i cashtigata, ba din contra, e mai nashpa. Pentru ca, din pacate, boala tabloidului Libertatea nu se datoreaza cine stie carui drum al Damascului intelectului cititorului nostru din Romania, ca i-ar fi venit lui mintea la cap si dintr-o data nu mai vrea tabloid, ci s-a rafinat la cerebel si vrea quality.

Neeah. Din pacate, nu s-a intamplat nici o crestere brusca si dramatica a cerintzelor de calitate a romanului mergator cu metroul sau cu carutza la servici. Ci doar ceva mult mai simplu, mai prozaic si mai bicisnic. Pur si simplu pe piata de tzatze de pagina cinci a aparut un alt lup tinar, pe aceeasi nisa de tabloid si de jurnalism scris in paragrafe mici cu cuvinte simple si idei putine.

Graficele nu mintzesc si nu aburesc. Ia uitati-va voi la serpishori. Pe mormantul Libertatii a inceput de vreo doi ani sa joace din ce in ce mai vartos un alt tabloid, la fel de superficial, de plin de tzatze si de citit in metrou de catre lumpenproletariat si coafeze: Click. De un an de zile, Click a detronat Libertatea si s-a instalat viguros in zona lui 200 - 250 de mii de exemplare vandute.

Ca si in cazul Libertatii, poate mai mult decat nivelul actual conteaza panta, forma curbei, directia. In acest caz, directia prestigioasei publicatii Click este clar una de crestere. Daca ne uitam la forma graficului, putem emite urmatoarea ipoteza: Click se pregateste in urmatorii ani sa fie publicatia cotidiana dominanta din Romania. Un castron convex de cativa ani de zile, analog cu dominatia de castron convex a Libertatii din anii 2002 - 2009. Deci nu va bucuratzi: tot jurnalismul de tzatze de pagina cinci va fi shef de rege de imperator in hartia Romaniei in viitorul apropiat.

Ce mai observam? Ca Adevarul, acest far al jurnalismului quality cu miros si apucaturi de hoit comunist scanteiat, isi revine spectaculos. Pe parcursul anilor Adevarul a avut o evolutie tumultuoasa, cu multe schimbari de soarta si de tiraj.

Dupa monopolul anilor '90, continuatorul Scanteii a intrat intr-o decadere lenta, dar majestuoasa, de la 150 - 200 de mii in anul de glorie semi-monopolista 1998 pana spre 100 mii in 2005.

In acel an, scaderea lenta s-a transformat intr-o adevarata catastrofa: ruperea in doua. Adevarul si Gandul au taiat mobila redactionala, au impartit tot, inclusiv cititori, fix si riguros egal pe din doua: juma mie, juma tie. Au urmat dupa aceea trei ani de habauceala prin purgatoriu, in zona unui tiraj de demisol de 20-30 mii intre 2005 si 2008.

Iata insa ca de doi ani Adevarul a reinviat din morti, crescand intr-un ritm aproape la fel de viguros ca si Click si ajungand sa egaleze astfel in dec. 2009 tirajul Libertatii la valoarea de 150 mii de exemplare. Iar drumul sau este cel mai probabil in sus, daca este sa ne luam dupa forma graficului.

Asta, bineintzeles, daca nu cumva intre timp il apuca damblaua pe Base sa-l lege pe Patriciu cu reci catushe de plumb. Ca atunci ia sa vedetz domniile voastre cum brusc si dintr-o data Adevarul va fi vandut la niste investitori din Khazahstan sau din Cipru sau din Libia sau din Insulele Baleare. Asta pentru ca, dupa cum bine stim, reinvierea acestei publicatii prestigios de comunisto-serioase miroase a petrol si a Khazahstan si a Jules Verne. Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu!

Bine bine, numai castigatori? Nu, tovarashi. Orice analiza dialectica evolutiva are si perdantii sai, ca asha am invatzat noi la shedintzele de partid la gradinitza. What goes up must come down.

Avem clar patru perdanti: Evenimentul Zilei, Gandul, Romania Libera si Ziua.

Dintre cele patru, Romania Libera prezinta ranile cele mai mici. Scaderea, desi clara, nu este atat de cutremuratoare: de la 70 de mii in 2003 la 45 mii la sfarsitul lui 2009. Un soi de boala lunga, moarte sigura, dar nu azi, poate maine, poate poimaine. Mai lasa-ma un pic, mai lasa-ma un an. Nu va bucurati, nu e din cauza calitatii scriiturii. E pur si simplu din cauza anuntului de mica publicitate. V-o spune Turambar, ca doar face cercetare pe zona asta.

In schimb, la Evenimentul Zilei miroase rau de tot a jale si a Gardianul si a Ziua si a Cotidianul si a parfum de descompunere. Evenimentul Zilei a reusit in deceniul trecut contraperformanta de a scadea de la peste 100 mii exemplare vandute la 30 mii, ajungand astfel sa fie in momentul de fata cotidianul cu tirajul cel mai mic dintre toate publicatiile astea care conteaza cu adevarat. Adica nashpa. Foarte nashpa. Cine ii comanda coshciugul, ca elvetzienii de la Ringier si-au luat deja mana dupe ei?

Un altul care horcaie cu bulbuci de spuma insangerata de coma de succes si de supravietuire este Gandul. De la lansarea sa, in 2005, cand desprinderea puternic mediatizata de Adevarul a creat un val de interes si de cetepizare marketizata ce a dus la semi-performanta de a atinge 50 de mii de exemplare vandute, de atunci drumul sau nu a fost decat intr-un singur sens: la vale.

O voi cititori nerecunoscatori de Internet si de bloguri ieftine si pline de tzatze, pregatiti inca un coshciug! Cosciugul presei independente de calitate: CTP vine sa se odihneasca si sa uite la filme sovietice. Ivaaaan, davay may avtamat! Taga-daga-daga-daga. Konetz filma.

Ultimul, saracul, deja a raposat. Ziua, acest ziar de macsima deontologie si de probitate profesionala, morala si metafizica, acest ziar la care etajul era construit cu rima, s-a dus shtremeleagului de suflet. Daca in 2000 vindea 50 de mii, cand a murit in 2009 mai vindea doar 10 mii. Si rautaciosii spun ca si alea doar cam pe hartie, ca unele din datele astea sunt pe declaratie de difuzare, adica pe declaratie proprie, cum ar veni.

Ce mai ramane? Pai ce sa mai fie? Iaca a mai ramas un tabloid si un quality cu parfum de mogul. Si restul mortilor, evident: Cotidianul si Gardianul si Curierul National. Dar despre morti, mai ales despre mortii minusculi si microscopici, numai de bine. Nu prapadim hartia Internetului si cerneala tastaturii si rabdarea distinsilor cititori atomici cu asemenea hatzimuki de subsol de grafic. Ii ignoram pur si simplu si vorbim doar despre publicatiile cu tiraj cat de cat.

Buuun. Deci tiraj cat de cat. Deci tabloidul mai intai. Deci Cancan, care deci are un succes moderat spre slab spre prost spre foarte prost spre dezastruos. Deci s-a vrut Click si deci a cam iesit Hatzamuki. Deci daca ne uitam la adevarul dureros, dar expresiv al graficului made in Turambar, deci observam ca deci se cam duce in cap.

Deci lasa-l, ca nu-l plange nimeni, deci poate cu esceptzia lui Mosh Califar, care e un deci un cititor deci constant de tzatze deci din paginile sale, deci (deci stai, frate blogger, nu da! deci ho, turbatule! deci fac si eu un spirit de gluma nevinovata, si tu repede, sa sari sa-mi dai cu monitoru de 17 tzoli in cap; deci mama ta de robespierrean elitist... )

Si ce mai ramane? Pai ce sa mai ramana. Jurnalul National. Colegii nostri de moguleala. Daca ne uitam la sherpishori, nici JN nu se simte bine, dar deloc bine. Sa fi contat oare plecarea lui Craiu? Rautaciosii spun ca da...

Cert este ca dupa iuresul din 2004 - 2005, anii de glorie ai marketingului cu masini (Logan, parca) la fiecare numar, cand tirajul pe cale de consecintza de roata rotunda a sarit nu vertiginos, ci hiper-super-vertiginos, de la 30 de mii la 200 de mii, de mai avea un pic si rupea chiar si gura zeitzei Libertatea, acolo sus in stratosfera ei de 250 de mii de exemplare, iata de ceva timp, de vreo trei ani buni, daca nu chiar de patru ani, Jurnalul scade incet, dar trist, baltind undeva in zona medie spre mica, usor deasupra lui 50 de mii.

Deci, Craiuuuleee, unde te-ai duuuus? Deci, Tuuuca, ce faci Tuuuuca? Deci aud ca vrea sa te dea afara mogulu. Oare de asta, Tuuca? Un' te duci tu mai Tuuuuca maaaa? Cui ne lashi tu, mai Tuuuca maaa? Maaa Ciutacuuulee, ce pazeshti bre frate Victore bre in bostanaria aia? Unde'l lasi bre pe Tuuuca sa se duca?

Mda. Deci cam atat. Deci restul e lectura pe Internet. Ceea ce va doresc si voo, stimati Internauti de rit gratuit.

... Stai ca iar mi-am adus aminte si ma bufneshte plansu: Tuuuucaaaa, un' te duci tu maaa Tuuucaa maaa? CeTePeuuuleee, cuuuui ne lashi tuuu, CeTePeuuuleee? Ia ma toarna, ma, un cincizeci de whisky, ca simt ca se scutura camesha pe mine de atata jale si suspin, auzi tu, saracutza de ea, sa moara asa tanara, ce frumoasa era si ce prost scria si ce coruptii comitea shi ce nemernicii mishcula. Dar ce tzatze aveeeaaaa...

:/

PS: Foarte instructiv este sa va uitati si la capetele graficului. De unde am plecat in 1998, cand Adevarul si Evenimentul Zilei dominau autoritar piata de presa scrisa. Si unde suntem acum, la inceput de 2010, cand Click si Libertatea fac legea, dar si cand Adevarul, dupa aproape un deceniu de purgatoriu, se reinventeaza, gratie petrodolarilor si lui Toma Caragiu si lui Jules Verne. O concluzie se impune de la sine: sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu!

:)