miercuri, 21 iulie 2010

They sing the body electric

Egzista poiezie si poiezie.

Egzista poiezia frunzelor si apei si codrului si a tutulor elementelor din tabelul chimic romantic: plete vint furtuna iubire, uneori si tzitze. Pardon, nu tzitze: sini. Forma lingvistica "tzitze" este rezervata folosirii in poiezia religioasa:

Amindoua titele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei caprioare, care pasc intre crini


sau in poiezia populara cu autor necunoscut (A.N.) colectiv:

Magdaleno, spune drept, cine te-a muscat de piept.

Egzista, evident si involburat, poiezia eroica. Aia cu sabii si cu samurai Stefan cel Mare si umbra lui Miron Cozma la Cozia. Vijiind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie Friend Romans Countrymen lend me your ears O happy few o band of brothers.

Egzista, la fel de evident, poiezia de iubire. Ah oh acum schnelle schn... Ba nu, pardon: asta e din alt film. Ma rog, stiti voi: te astept iubito ca si cind si deodata-n jurul meu natura pe linga plopii fara sotz. Alea alea, stoarce iubito batista pune-o la uscat pe calorifer.

Egzista, dupe cum shtim, si multe alte sortimente de categorii de specii de poiezie: filosofica ironica matematica plictisitoare revolutzionara academica absconsa insufletzitoare in limba chineza si in vers alb.

Si, in cele din urma, precum bromura care cristalizeaza in farfurioara, precum electronul ratacit si bezmetic si tembel, egzista, inevitabil de whitmanian, poiezia fiarelor.

Nu, nu, nu a fiarelor padurii, ci a fiarelor de fier. A tablelor. A sirmelor. A viitorului naivo-imposibil si a metalului si a scrishnetului care in urechea voltaica scirtziie armonios.

E poiezia lui R2D2 si a lui C3P0 si a lui Robbie si a celuilalt Robby si a tuturor Robby-urilor cu suruburi in loc de articulatzii si cu o galeata de ulei in loc de inima. (Si, undeva, ascuns intr-un colt de creer, e si poiezia fantomelor lui Gibson, noime fara de carne si suflete fara de mila. AI-urile care colectioneaza cutii de-ale lui Cornel. Dar asta este alta poveste, pentru alte nopti bintuite de nostalgiile scifiului tineretzii mele / voastre / noastre.)

In seara asta lasam fantomele gibsoniene in pace si raminem la vibratzia naiva, la armonia tablei si a uleiului de floarea soarelui pus pe rana, la subsuoara ruginita.

In seara asta - dar ce vorbesc eu: in noaptea asta - ne aducem aminte de vizionarii lumii de ieri care fac sa ne zbirniie in ceas de noapte atomic inimile noastre pline de neuroni sintetici.

Doamnelor si domnilor, sa intre circul de fier. Doamnelor si domnilor, sa ne aducem aminte ca vom fi tabla, dupe ce vom fi scrum, dupe ce vom fi cenusha, dupe ce vom fi bitzi in vintul furtunii de voltzi. Doamnelor si domnilor, sa dam Cezarului ce-i al Cezarului si istoriei ce e al istoriei si sa recunoastem geniul de sirma de cupru si de ragusheala de amperi a vizionarilor de la Kraftwerk.

Doamnelor si domnilor, Meine Damen und Herren: Wir sind die Roboter. Asha, pentru sufletul nostru de tabla si de rugina din acest miez de noapte radioactiv de cald. Datzi-l mai tare, apasatz pe botonul de "Full Screen" si aducetzi-va aminte ca in anul 2476, cind nu vom mai fi copii, eram deja furtuna de bitzi. Coclitzi. Adormitzi. De la fritzi.

Hai, enjoy the future.

Ja, tvoi sluga.
Ja, tvoi Rabot.




Videoclipul original (tot in engleza), aici (embedded disabled by request).

Versiunea in germana originala, cea mai foarte care se merita sa fie ascultata, in scrishnet teutonic de consoane metalice si sparte si artificiale, aici (sariti peste prezentare direct la minutul de fier 0:36, dupa ce prezentatorul TV se da un pic in stamba).

Sau, si mai bine, in josul paginii de bitzi:

4 comentarii:

matusalem spunea...

Ehe.
Unde esti tu pubertate, cu fiorii tai, cu tot...
La inceput am ras cu lacrimi, la sfarsit m-ai bagat in galeata melancoliei.
Ce vremuri taica, ce vremuri ...
Si, mai ales, ce muzica ...

ZaffCat spunea...

He-he... frumos. Ai uitat "Fantana" lui Duchamp. Iar Kraftwerk-ul, nu stiu de ce, il asociez cu Amanda Lear, desi nu cred ca au cantat impreuna vreodata. Probabil ca-i aveam pe aceiasi caseta :-)

Turambar spunea...

@ Matusalem: :) mise en abyme, mon cher. mise en abyme :) :wink:

@ ZaffCatt: Fintina? Neah. N-am putut s-o pun pe blog. O tin acasa ascunsa in scopuri utilitare.

Amanda Lear + Kraftwerk? Waw. Doamne Dumnezeule. Ce mintzi ciudate au arhitectzii, Doamne care nu egzishti. Huooo! La psihoterapie cu voi!

:rofl:

Kilroy spunea...

Ehh, unde sunt vremurile acelea? Unde e casetofonul CTEPEO cu botoane?:wink: