Despre știință, în vremi de prostie

"Date fiind realizările excepționale și deseori contra-intuitive ale științei contemporane, ne punem întrebarea: în ce măsură dispune publicul de o familiarizare suficient de ridicată cu știința pentru a putea urmări și înțelege relevanța acestor creații? Cât de mult suntem gata să sprijinim astfel de cercetări, să beneficiem de rezultatele lor şi să prevenim eventuale riscuri sau abuzuri? Pentru a răspunde la asemenea întrebări sunt solicitați, printre alții, şi sociologii.

Aceasta cu atât mai mult cu cât ne confruntăm, pe de o parte, cu dezvoltări științifice tot mai accelerate şi mai neașteptate, dar, pe de altă parte, şi cu atitudini, opinii, credințe sau chiar mişcări sociale „anti-științifice” sau „anti-intelectuale”. Acestea din urmă tind să se extindă, să ia forme organizate, să fie chiar mediatizate şi să se bazeze uneori pe o generalizare a unor atitudini publice care par a fi din ce în ce mai răspândite, care contestă, între altele, dominația culturală şi raționalitatea tehnologică asociate științei şi produselor ei actuale. Știința, conform unor opinii „anti-științifice” sau „anti-intelectuale”, ar fi responsabilă de accelerarea schimbărilor din viața noastră cotidiană şi de eliminarea oricărei tihne reflexive sau pur şi simplu contemplative, de îngrădirea multora dintre valorile umaniste şi culturale ale unui trecut romantic sau de generarea şi menținerea unui „consumerism” fără limite.

Investigațiile sociologice nu încetează să aducă în prim plan informații precum: 60% dintre români exprimă acordul cu afirmația conform căreia „Ne bazăm viața prea mult pe știință și nu destul pe credință”; trei sferturi dintre respondenții români sunt de acord că „Știința face ca modul nostru de viață să se schimbe prea repede” şi aproape două treimi sunt de acord că „Datorită cunoașterii lor, oamenii de știință au o putere care îi face periculoși”. Un număr de 4 din 5 români cred că „Există miracole, fenomene ce nu pot fi explicate de știință”, şi 2 din 3 români cred că biserica nu greșește niciodată în ceea ce spune.

Încrederea în știință, în oamenii de știință sau în intelectuali pare a fi constant pusă sub semnul întrebării, în confruntări diverse. Epoca modernității noastre târzii, bazată atât de mult pe știință şi pe produsele ei, se asociază cu o tensiune tot mai puternică între o raționalitate științifică extinsă şi critici ubicue de care tocmai știința pare să fie, măcar parțial, responsabilă.

Ca atare, se structurează în public, în media şi în configurarea strategiilor individuale de viață două orientări divergente. Orientarea rațional-critică se raportează la producerea și analiza informațiilor științifice și se centreaza pe metodologia științifică de evaluare a argumentelor și ipotezelor. O a doua orientare, care se revendică sub diferite denumiri de cunoașteri așa-zis alternative, nu ezită să se asocieze cu pseudo sau para-științe, cu credințe superstițioase sau supranaturale şi cu invocarea unor temeri și amenințări misterioase, aproape omniprezente.

Cele două orientări corespund unor tipuri diferite de abordare a lumii şi unor ideologii ireconciliabile. Totuși, ele sunt pe cât de opuse una alteia, pe atât de co-existente în destule împrejurări de viață. Fiecare dintre opțiuni are consecințe reale și cumulative în timp asupra calității vieților individuale și asupra societății în care trăim, consecințe ce trebuie analizate.

În cele ce urmează, deschidem oportunități pentru explorarea empirică a unei astfel de problematici. Prezentăm informații despre nivelul cunoașterii științifice de bază a publicului românesc adult (peste 18 ani) şi despre atitudinile sale față de știință. Pentru a înțelege poziția cunoașterii științifice în reprezentările despre lume ale publicului contemporan, în raport facem referiri şi la opţiuni subiective sau declaraţii privitoare la credințe şi practici religioase precum și, pe o altă dimensiune, la credințe și atitudini privind superstiții, para-științe și pseudo-științe.

Importanța datelor şi informațiilor din acest proiect pentru politicile publice ce privesc știința este, apreciem noi, remarcabilă. Pe de o parte, oferim șansa unei mai bune înțelegeri a stocului public de cunoaștere științifică din România contemporană: de câtă cunoaștere științifică factuală dispune publicul românesc în comparație cu cel european? Care sunt raporturile dintre cunoașterea științifică, credințele religioase şi practicile superstițioase - sau dintre cultura științifică şi cultura noastră generală? Ce atitudini față de știință sunt dominante în publicul românesc? Pe de altă parte, politicile publice privind știința şi aplicarea lor sunt în cea mai mare parte finanțate din fonduri publice. Este publicul românesc înclinat să sprijine autoritățile publice care investesc în cercetarea științifică?"

Ştiință şi societate. Interese şi percepții ale publicului privind cercetarea ştiințifică şi rezultatele cercetării. Coordonatori: Lazăr Vlăsceanu, Adrian Dușa, Cosima Rughiniș. iulie 2010

Raportul complet îl puteți descărca de aici.