Uneori am impresia că e prea târziu. Nu mă ține mult, e adevărat, însă tot mă apucă din când în când. Brooding se cheamă, și cu toții trecem prin el.
Prea târziu pentru loviluția din 1989. Dacă aveam cinci ani mai mult. Să fi fost în generația care terminase deja facultatea în 1989. Sălbăticia... Oportunitățile... Minerii...
Prea târziu pentru societatea bunăstării. Când să intrăm și noi în Uniunea Europeană și să ne bălăcim într-o amprentă energetică din ce în ce mai mare, așa cum au făcut-o gușații ăia de baby boomers din Occident în anii ’60. ’70, ’80, ’90, o viață întreagă, dintr-o dată petrolul se duce de suflet, și nici cărbunele și celelalte resurse energetice nu se simt prea bine. Și, dintr-o dată, Subaru ăla pe care tot vreau să mi-l iau devine din ce în ce mai obscen, din ce în ce mai greu de întreținut. Damn it!
Prea târziu pentru lumea asta aglomerată și anonimă și lipsită de mister. Cum spunea Hugo Pratt și Corto Maltese: pe undeva prin anii ’30, lumea s-a desvrăjit.
Toate colțurile lumii au fost scotocite, descoperite, răvășite, acoperite de beton, de asfalt, de oameni și de alți muțunoi. Unde e lumea în care venea lupul până în poartă? (Știu, știu: nu era ușor. Viața era crudă și scurtă și rea. Dar totuși: să fii celt și să porți la brâu capetele dușmanilor.... Ei, cum vă sună?)
Prea târziu pentru turism. Dintr-o dată, toate locurile sunt aglomerate, marketizate, populate, plastificate și tour-operatizate. Unde dai să te duci, e deja fumat, aglomerat, dezvirginat. Damn it... :(
Prea târziu pentru Gentle Giant și Yes și Jacques Brel și Pink Floyd și toți și toate pe care aș fi vrut să’i văd live, sub soarele Californiei hippioate.
Prea târziu pentru sociologie. Unde sunt vremurile de vrajă arogantă a anilor ’40 – ’60, unde sociologilor li se credea orice ? Inginerii sociali cu bagheta de cifre și vorbe lemnoase. La picioarele lor stăteau imperii și catedre și triburi și guverne. Acum, vraja s’a dus, postmodernismul a râncezit orice boare de vânt. Suntem și noi, iaca, acolo, o tagmă de pițifelnici cu ștaif și cu vorbe lemnoase. Unde ești, tu, Talcotte doamne?
Prea târziu pentru scris. Totul s-a scris. Totul e fumat. Ba chiar de două, trei ori. Nu mai sunt idei virgine. Plutește, așa, un lassitude d’etre în aer.
Decadența molatecă a amurgului de imperiu, peste care vor veni barbarii proaspeți arabi, să înece în sânge și în credință slana stătută a europenilor care nu mai produc nici copii, nici idei, nici arme și gânduri și tancuri și vlagă.
Unde ești, tu, Ilie Bădescule, să auzi cum plânge legionarul din mine și cum jelesc civilizația alexandrină?
Dar pe urmă bineînțeles că îmi trece și dau drumul la leptoc și mă scufund în plăcerile alexandrine decadente păcătoase și moi și leneșe ale broadbandului. Zi’le, domnu’ Firefox...
:)
Bolojan, Radu Eremia și austeritatea
Acum 22 de minute
16 comentarii:
tinere, am gasit o plaja neatinsa la vecinii bulgari. are dune si nu-s case si alte acareturi prin zona. daca te intereseste, iti spun unde ii asta.
pe langa brasov mai sunt sate unde nu poti ajunge cu masina si e tare bine acolo. in alba mai sunt sate unde nu este curent si acolo sunt copii care nu vazut desene animate vreodata. mica ungarie din romania e buna de vazut ca doar nu le-ai vazut chiar pe toate. si incearca un concediu cand toti se intorc din concedii.
esti in butoi azi, poate mai stai si maine tot acolo.
baga reinventarea, maestre! schimba pentru cateva zile locul, beutura, mancarea, vreun obicei, cumpara o muzichie buna, vezi un dvd cu concert pink floyd si prinzi o idee de concert.
da, pot sa fie numite banalitati dar te mai trag la mal.
la mine merg.
ceea ce va doresc si dumneavoastra
Turambarre draga, ar fi hazliu, daca n-ar fi trist: am cu 10 ani mai mult decat tine, am 'participat activ' - ca o toanta, btw - la construirea baricadei, stiu cum e cu disparitia resurselor de nu vrei sa mai adaug ceva la postul de mai jos si de vreo 10 ani incoace ma gandesc ce bine ar fi fost sa fi avut cu... 10 ani mai putin atunci. E adevarat, in 1990 oportunitatile zaceau pe strada, fugeau dupa tine, erau peste tot. Dar noi eram prea naivi, prea prosti, prea prost-crescuti (aveam o scara de valori ce s-a dovedit dupa cativa ani a fi fost una cu totul si cu totul falsa) ca sa profitam de ele. Asa ca, daca iti doresti sa fi avut atunci mai multi ani (dar aceeasi minte pe care au avut-o cei dupa noi crescand intr-o societate consumerista si foarte, foarte competitiva) ar trebui sa-ti doresti sa fi fost vreun securist in 1989. Si, la sensibilitatea ta, nu cred ca e cazul:) Asa ca - da-i in babardeala pe toti! (am folosit corect termenul?:)))))
Doamna, avetzi dreptate: ar fi fost hazliu, de n'ar fi trist. Si da, 'babardeala' este termenul corect.
@ Camar: Din pacate, nici macar depresie nu este. Cand sunt depresiv nu scriu. Dorm. E altceva.
Sa fii celt si sa mergi cu cainele la picior, prin padurile Europei... :(
:)) pentru o poza (numele de cod e altul)
mdea..spor...google earth...hi hi hi...
Domnule Turambarr, 10 ani in minus nu va dau dreptul sa fiti impertinent si sa-mi vorbiti pe un blog cu dvs;)
Altii au scris un post "E prea tarziu" acu un an :)
Deci ... nu e prea tarziu pt toate :)
:) Ai dreptate. Tot timpul e prea tarziu si prea devreme.
Cum spunea Jethro Tull: Too young to die, too old to rock'n'roll
Si mai mi'am dat seama ceva, in seara asta: e prea tarziu pentru rugby. Indiferent ce'as face, sunt doar un tolerat, mostly for my money. Fata de cei care au invatzat miscarile la 11 ani si de atunci le au instinctive, eu o sa am tot timpul un handicap care niciodata nu va putea fi recuperat.
Touch Crouch Pause Engage :(
mda, şi eu tot Forester 2500XT mi-aş lua dac'aş avea cu ce :(
iar pt. turism se găsesc locuri...
Mda. Cu Foresteru you can go some quite wild and lonely places, mate. Lasa, ca ne facem noi mari. :(
turambar - vezi ca si anonima are acelasi view asupra utilizarii de 'Dumneavoastra' pe blog? si e cu mult mai mica decit mine.
Iara camar are dreptate, he's right, oh, so right. Sa mergi unde nu merge niminea. Cind nu merge niminea. Dar platind pretzu'. Cu comoditatea atit de draga noo.
Ce zice sociologul despre rezultatul sondajului? Un neam de voyeuristi, nu?
Vera, nu cumva m-ai invatat pe vremuri, pe cand bloggerii astia nu purtau nici macar Spielhosen, ce inseamna Romantismul? Daca da, un multumesc tarziu. Oricum, chapeau, Madame,
"Anonima"
Turambarr, iarta-ma ca n-am pus impertinenta in ghilimele - credeam ca e clar:)
anoni - nu prea cred. Unde ai facut facultatea? Eu am predat o ff scurta perioada literatura si nu cred ca am ajuns la Romantism, dar nu e total imposibil, desi improbabil. In plus, Vera e numele meu adevarat si nu e un nume prea raspindit (sper ca NU te gindesti la Vera Calin, care, daca mai traieste, are vreo 85-87 de ani. Ea era generatia mamei mele).
sa ma mai adun o data in fata dumneavoastra.
nu am zis nimic de depresie si oricum esti numai plin de impresii pana acum la postul asta. nimic nu iti e clar. de aia ziceam ca o sa iti treaca cumva.
pls, nu da cu acid ca nu am ganduri otravite azi.
eu am zis doar ce merge la mine si nu vad de ce n-ar merge si la altii ca sunt treburi asemanatoare chiar de nu au nume clar.
precizez ca is cam demodata. dar mai stau un pic si cu lumea ca sa nu ma dihanesc de tot.
"camar" is a she. prescurtare de la carolina si inca ceva.
zic cu dumneavoastra sa va 'simtetzi' mai bine si oricum poza de profil nu ma prea lasa sa zic altfel decat cu gheara in inima.
seara buna!
:) Mea pulpa. Promit sa nu mai vorbesc cu Dvs.
Gata. Azi am facut doo focus grupuri si sunt habauc de cap. Vreau sa vad Planet of the Apes, ala vechi si originalul pe care in marea nemernicia mea nici acum nu l'am vazut.
Si a se scuti Mitica. Vaz un film acum. Beau un Laphroaig. Omor un gandac. Da?
:p
citez
Mda. Cu Foresteru you can go some quite wild and lonely places, mate. Lasa, ca ne facem noi mari. :(
am incheiat citatul.
pfui.. si eu care credeam ca poti merge cu trenul in locurile alea, si de la tren cu o rata, si de la rata cu un camion... daca tot vrei sa ai capete atirnate la oblinc, baremi fi salbatic hasta la victoria. imaginea celtul calare pe subaru nu pushca, parerea mea
@ honni soit qui mal me chatie: am facut si de'astea. nu mai am chef sa merg pana la Plaiul Foii 15 km pe jos, cu ochii mereu dupa o carutza si dupa cainii care s-ar putea sa sara la mine. Daca eram pe cal, macar mergea calul in locul meu si dadea el cu copita. Ca un bun cal de celt :) Sus, pe padini si pe brauri, nu ma duc cu Subaru. Dar pana acolo e cazul... :) :wink:
@ vera: inca nu am apucat sa ma uit cum trebuie la sondaj. am altele, mai reale si mai presante, care imi mananca zilele pour le moment. :(
Trimiteți un comentariu