Despre case si alte betoane

Da, știu: sînt reactiv. "Reactiv" nu precum "reactiv chimic", ci precum "ăla care acționează în funcție de ce fac alții, ca răspuns la strălucitorii cei proactivi".

Drept pentru care, în priceperea mea reactivească, mi-am permis să mai fac cîteva grafice pe marginea temei propuse azi de Khris spre discuție: soarta cea nașpa a construcțiilor din România.

Pe graficele de mai jos vedeți clar, în evoluțiile trimestriale, dincolo de inevitabilele sezonalități specifice acestui domeniu, mărirea și decăderea zidarilor din România.

Subiectul, dincolo de interesul său intrinsec, ca și indicator al stării de sănătate a economiei românești, mă interesează și personal. La club la Old Boys avem mai mulți care au firme în construcții. Chiar zilele trecute, marți, după antrenament, am stat de vorbă la bere cu unul din ei și mi-a povestit prin ce momente grele trece. În sinea mea l-am căinat și am adăugat în gînd: Stai să vezi ce-o să fie de acum încolo, că pînă acum ai mai tot avut de unde ciuguli, din traistă.

Hmmm. Graficele de mai jos vin să îmi adeverească această temere. Vin zile și mai grele pentru constructori.

:(

Fig. 1. Case. Autorizații de construcție. Trimestrial.


Ce vedem? În primul și în primul rînd, sezonalitate (de-aia e bine, precum Khris, să faci analiza anuală – vezi mai jos). În al doilea rînd, că anii 2006, 2007 și mai ales 2008 au reprezentat vîrful de construcție din România. Și că, cel puțin la nivel de unități construite, în rural s-a construit mai mult decît în urban. Nu trageți concluzii pripite. Așteptați momentul adevărului, celelalte grafice, privind suprafața utilă construită.

Fig. 2. Case. Suprafață utilă construită. Trimestrial.


Ce vedem? Aceeași sezonalitate. Aceeași superbie de aroganță de construcție în neștire din zona anilor 2006 ... 2008, mai ales în 2008, unde creșterea este și mai marcată (după cum vom vedea în analiza suprafeței per clădire). După aia, din 2009 încoace, potopul. Jale și suspin, revenirea la nivelul anului 2005. Vă dați seama că și personalul, mai mult sau mai puțin, trebuie să revină la aceleași niveluri.


Fig. 3. Suprafață utilă construită totală. Trimestrial


Pe lîngă case, alte surse semnificative de construcții noi sînt locuințele colective (adică blocurile, mai pe românește), cît și construcțiile publice ori comerciale. Acestea nu contează atît de mult la numărătoare, de aceea nu vă mai împovărez vizual și cu graficul acela, al autorizațiilor totale de construcție. În schimb, dată fiind natura masivă a acestor tipuri suplimentare de clădiri, ele vin să mărească semnificativ suprafața construită în acești ani. Acesta este, după mine, graficul cel mai valid, cel care dă măsură despre acoperirea în ore de muncă / norme / bugete / bani a industriei construcțiilor din România. Acest grafic ne arată cu adevărat mărirea și decăderea din anii 2000.

Observați, vă rog, cocoașa din zona 2007, 2008. Observați cum urbanul a prins din urmă ruralul la acest indicator și chiar l-a întrecut bine. Dacă ne-am fi grăbit să tragem concluzii în urma primului grafic, cel cu autorizațiile, am fi greșit. De fapt, tot în urban se construiește mai mult. Pe de o parte, pentru că aici sînt cvasi-totalitatea construcțiilor mari (blocuri, clădiri administrative, hoteluri, clădiri comerciale, alea alea). Pe de altă parte pentru că suprafața medie construită per clădire este (mult) mai generoasă în urban decît în rural, după cum veți vedea de altminteri în graficele următoare.

Fig. 4. Suprafața utilă / casă


De observat vîrful de neam prost din anul 2008, mai ales în zona urbanului (nu că ruralul ar fi stat deoparte și nu ar fi intrat și el în această competiție de tip potlach care construiește mai mult decît vecinul). De observat revenirea după 2009 la valori mai normale, asemănătoare celor dinainte de excesul de orgie de beton, însă superioare valorilor din primii ani ai deceniului '00. Concluzia: calitatea vieții a crescut (suprafață mai mare medie locuibilă), s-a trecut de valul de exces de consum ostentativ din zona în care lumea credea că rața-mpunge și că toți cîinii merg cu covrigi în coadă bătuți în cristale Swarowksi.

Fig. 5. Suprafața utilă / total clădiri


Aceleași concluzii ca și mai sus. Singurele diferență este că valorile, per ansamblu, sînt mai mari – dat fiind specificul clădirilor luate de asemenea în analiză. De observat discrepanța dintre suprafața medie din urban și cea din rural: dublu în urban.

Fig. 6. Evoluția pe ani.


Aici se vede și mai bine perioada de consum excesiv / ostentativ din 2008. O veți vedea și într-un alt articol, pe care încă îl mai pregătesc, cu evoluția întregii economii.

Valorile din 2010 sînt estimări. Pe baza datelor din primele 5 luni am estimat valoarea întreagă anuală. E posibil ca la sfîrșitul anului să fie diferențe semnificative, dar asta e tot ce avem pentru moment. Per ansamblu, în construcții ne-am întors de unde eram în 2004 – 2005 – o scădere mai puternică decît contracția generală a economiei, unde acuum, în 2010, sîntem cam la nivelul lui 2007.

Fig. 7. Suprafața utilă medie / clădire

Cu excepția anilor de exces 2007 – 2008, cînd suprafața utilă medie per clădire aproape se dublase față de valoarea din 2002, acum am revenit la o creștere ceva mai modestă, de 50%, de la aprox. 150 mp / clădire la aprox. 235 mp. Repet: datele pe 2010 sînt estimative.