joi, 22 iulie 2010

Acest defazaj bun pentru unii, nașpa pentru restul

Mda. Curat meșteșug de tîmpenie, jurnalistica și politica asta, domnilor și doamnelor și distinselor domnișoare încinse de căldură.

Păi să socotim: cel puțin un an înainte de alegeri, ca să spunem un an și jumătate, toată lumea dă în fierbere despre candidați, evoluții, procente, campanie, strategii, discursuri și alte evenimente mai mult sau mai puțin electorale. Discursul e din ce în ce mai intens, partinic, rău-intenționat de toate părțile, acuzele curg rîu, nimeni nu mai face nimic în afară de maximizarea șanselor de alegere, respectiv realegere.

Pe urmă vin cele două-trei luni de climax, de furtună, de intensitate totală. Pe urmă două-trei luni de negocieri repaus în insule lingere a rănilor tras sufletul. Pe urmă învingători, aceștia, cei care nu știu, încep să învețe ușile și procedurile și regulile și încurcatele căile ale Domnului și instituțiilor. Calificare la locul de muncă. Bașca jocul complicat de puzzle al sinecurilor, de la cele mari la cele secunde și terțe și locale.

Și uite așa trece cel puțin jumătate de an, poate chiar un an, pînă se așează lucrurile și intră într-un făgaș de proceduri normale, de lipsă de excepționalitate, de rutină pozitivă, dacă vreodată rutina poate fi considerată pozitivă și dacă lucrul în atmosfera rarefiat-otrăvită a politicii poate fi considerată rutinieră.

Și după aia, de-a cappo, con molto gusto. Nici nu ne-am tras sufletul bine și intrăm din nou în paradigmă pre-electorală. Cine care cum candidează. De ce mai bine ăla și nu celălalt. Și iar nu mai face nimeni nimic, că trebuie să înceapă să se gîndească din nou la pielea proprie și personală.

Curios și trist cum nu reușim să decupăm perioade predominant de non-electoral în toată această zarvă. Parcă ieri au fost alegerile din 2008 și deja lumea începe să discute cine o să candideze în 2012. Udrea Vanghelie Oprescu Ionescu Popescu și Calafetescu. Va candida Onțanu la sector sau la generală? Dar Chiliman? Nu e cumva mai bine ca Vanghelie să...? Ce fac ăștia cu Udrea: o bagă la sacrificiu, or what?

Și dă-i și toacă pe toate canalele cu putință, și formale, și informale, de simți cum îți iese părul prin căciulă de sastiseală. Venind spre SNSPA, ascult la radio dezbatere hiper super para-specială despre Udrea. Inainte de asta, fusesem la o întîlnire unde tot despre asta am ajuns să discutăm, pînă la urmă. Cu cîteva zile înainte, alții mă întrebau tot despre asta.

Și stau liniștit și înțelept, așa cum șade bine sociologului cel liniștit și înțelept și clarvăzător și plictisitor, dar în sinea mea îmi vine să izbucnesc în urlete de indignare, ca eroii benzilor desenate cu Superman și Batman și cu Sin City: Băăăăă! Mai sînt doi ani și restul zile pînă atunci! Măi fraților, mai e mult pînă departe. Măi, se vor modifica paișpe mii de schimbări pînă atunci.

Mă rog, pe mine nu ar trebui să mă deranjeze prea mult, că asta mi-e meseria și din asta cîștig o pîine de secară de cozonac dulce și amar. Dar ce mă deranjează este felul în care, insidios, se definește agenda și perioada de timp din viața noastră ca fiind una predominant excepțională, pre-electorală și electorală, și doar rezidual una non-electorală, "normală", cu ghilimelele de rigoare.

În mintea noastră, a voastră, a lor, a acestui animal mitic și mitic, cu accentele și pe primul și pe al doilea i, care este "poporul", "populația", "massa", "electoratul", încet-încet timpul, curgerea vieții se decupează ca fiind compusă din hălci predominante de intensitate electorală și doar de resturi, rămășițe, reziduuri nesemnificative de "politică normală", "între scrutinuri", cînd mama lor de oameni politici mai fac și ceva, fără să fie paralizați / preocupați / obsedați de consecințele electorale.

E adevărat că într-o bună măsură asta se datorează și decalării alegerilor locale, parlamentare și prezidențiale. Acum ne aflăm în maximum de decalaj temporal: distanță de doi ani între parlamentare și prezidențiale. În rest, și în trecutul recent, cît și în zona anilor care urmează, de prin 2012 pînă prin 2016, va fi tot o tocătură deasă de ani electorali, unu după altul, unul după altul, fie ani propriu-zis electorali, fie pre-electorali, cînd începe mustul să fiarbă în butoaiele consultanților și coordonatorilor de campanii, fie post-electorali, cînd duduie combinatorica și recombinatorica și rererecombinatorica și negocierea și modificarea schimbării și formarea și reformarea și anularea și deformarea și amestecarea de guverne, miniștri, secretari de stat, prefecți, directori de deconcentrate, subsecretari de stat, subprefecți, directori de spitale, de autobaze și de alte aprozaruri de partid și de stat ordonatori principali și secundari de credit.

Ia priviți aici, ce încăibărare de amestecătură de călcătură de picioare ne așteaptă pînă prin 2024, în cei douăzeci de ani în care se petrece un ciclu complet de defazare a alegerilor locale, parlamentare și prezidențiale (știți voi, ăștia cu matematica: cel mai mic numitor comun al celor două numere prime între ele patru și cinci este patru x cinci = douăzeci).

Defazajul alegerilor în România



Deci concluzia rămîne următoarea: prea multă aglomerare de alegeri defazate dăunează grav sănătății societății. Și repet: asta o spune tocmai unul care, în fond și la urma urmei, beneficiază de pe urma acestui decalaj. Știu, e mazochism, dar cineva trebuie totuși s-o spună.

Ar trebui să revenim la suprapunerea dintre alegerile parlamentare și cele prezidențiale, pentru a da timp de respiro oamenii muncii din cîmpul de praz și de țelină politică să plivească, să ude, să lucre în liniște, fără sula în coaste a alegerilor care stau să vină, iaca icea colea, peste șase luni, peste un an, maxim peste un an și jumătate.

Și ce poate un om să facă într-un an și jumătate, aici la porțile Orientului, unde toate lucrurile merg încet, dar lent, unde timpul curge precum mierea iar autostrăzile se fac în secole, în milenii, chiar și în decenii, iar o lege durează între doi ani și șapte pentru a fi concoctată redactată negociată băgată în Parlament respinsă discutată din nou votată pe comisii votată în plen modificată ajustată votată final tergiversată în publicarea ei pe urmă stai așa că nu-i așa că trebuie s-o contestăm s-o trimitem la Curtea Constituțională care o respinge o beștelește pe urmă stai așa că nu-i așa că mai trebuie s-o întoarcă și Președintele încă o dată, că nici lui nu-i convine.

Știu. Nasol. Știu. Necesar. Știu: nu e convenabil tagmei noastre profesionale, care tocmai a dat și ea cu nasul de o sursă relativ egal distribuită temporal de treabă, ce ne ferește de excesele de prea mult / prea puțin de pînă mai ieri, de parcă am fi carnivore.

Dar pe de altă parte, țărișoara asta, stimabililor? Țărrrrișoarrra asta, ce ne facem cu ea, că prea multă logică electorală strică la creer și damblagește și zăticnește și pune bețe în roate cît nu putem noi să ducem?

Țărrrișoarrrra asta, măi stimabililor... :/


:(

16 comentarii:

Radio33 spunea...

Spun. În primul rând, cam peste tot e aceeași situație. Trăiesc în Franța și se discută de anul trecut, ba chiar de acum doi ani strategia lui Sarkozy pentru prezidențialele din 2012 și cine va fi candidatul socialist, De Villepin apare și el pe la toate radiourile și televiziunile și zice că nu s-a hotărât dacă va candida, deși e clar că asta e ideea... Și aici și în România, toate discuțiile astea sunt pierdere de vreme. Desigur, viața e în altă parte, dar ea chiar e în altă parte și continuă dincolo de alegeri, ba chiar în ciuda lor. Vorbim foarte mult despre oameni și foarte puțin despre politici, adică ce vor face oamenii respectivi dacă ajung la putere și ne mirăm apoi în cor (jurnaliștii) de ce alegerile sunt caracterizate de atacuri la persoană. Păi dacă alegem între o persoană și alta, de ce ne-am ataca la idei? Eu mai curând m-aș întreba, dacă tot s-a deschis discuția, de ce au bucureștenii de ales tot între Oprescu, Udrea, Vanghelie și mai știu eu cine și de ce când au avut alternative mai de Doamne ajută gen Cristian Diaconescu l-au beștelit de i-au mers fulgii. Concluzia, care s-a mai tras pe acest blog, este că așa cum e electoratul e și candidatul. Deci doamna Udrea va fi reprezentanta perfectă, după cum e și domnul Oprescu.

Turambar spunea...

Si, in acest caz, va cistiga Oprescu din nou.

Mda.

:/

Anonim spunea...

Si mai sunt si europarlamentarele

Anonim spunea...

Probabil mai jurnalistica decat politica ar fi meteahna de data asta. Discutiile, speculatiile si zvonurile din presa pot fi oricat de intense penca in toamna tot de chestii mai practice si mai prozaice ne vom lovi. Este si multa inflamatie de concediu, de obicei acum e sezonul reglajelor de tir. Adica trageri in poligon fara adversar reaL. Cum este si ultmul sondaj IPP, tot reglaj de tir, bine ales momentul lansarii, hehehee, sa vezi acum platouash de subiecte...hehehehee

Anonim spunea...

Am uitat sa zic ceva despre defazaj.
Solutia facila, la prima vedere ar fi resincronizarea. Ce avem in acest caz? mai mult timp intre procesele electorale insa nu sunt sigur ca vom avea efectele contrare celor prezentate de Turambar: adica mult mai putina vanzoleala administrativa si manageriala.
Bref, o zic cu litera de lege paradigamtica organizationala, hehehe,- indiferent cat de rar sau de des avem alegeri, gradul de incompetenta la nivelul controlului politic si de management strategic se va pastra atat vreme cat cauzele se regasesc in afara sistemului electoral si nu sunt abordate si rezolvate specific.
Ne amagim cu paleative, ba ca defazaj, ba ca vot obligatoriu, ba ca reducere de nr. de alesi, etc sa fim seriosi cautam un optim imposibil in interiorul sistemului electoral cand de fapt ar trebui sa ne intereseze subiecte precum selectia elitelor, cultura lor politica, cauze sociale profunde cum ar fi saracia, excluderea sociala si problema proprietatii.

Tapirul spunea...

Turmabar, să'nţeleg că ţi-ai programat concediile care vin: unu în doomiişa..stai, că ăsta sa dus. Aşa, primul în doomiidooşdoi, apoi iar în doomiidooşase şi iar din nou în doomiidatrujdoi.

adinel spunea...

Aha, d'aia ziceam eu ca trebuie ceva in plus, alegeri gandite altfel... binom suna bine, dar mi-au zis de Steaua-Dinamo (de parca aia nu fac afaceri)... S-a gandit cineva sa faca analogii in alte sisteme electorale in special unde exista de romani, cum ar fi Madridul? Bucurestiul ce are nu poate fi analizat prin prisma Gallardon-Aguirre (mai ales ca ultima are prenumele Speranta :). Am si eu lista de mai sus si in afara de europarlameltare exista solutii de check - balance - elections inainte de timp in mai toate institutiile centrale si descentralizate... Eh lasa... ne uitam la ele (alegerile) prin prisma Innuendo - de la 3.00 la 3.35 aia suntem noi: multi privitori (noi), ceva dansatori (politicieni) si 3 lautari (partidele).

parvan spunea...

Nu din aparare ci pentru ca m-am gandit la fenomen :)
Problema reala nu e ca avem alegeri intr-o zi ci ca asta implica instabilitate ininte si dupa. Iar instabilitatea e de la numeroasele resetari de administratii care planuiesc cu luni inainte cine unde o sa fie (pre) si le ia luni pana gasesc pedalele calculatoarelor, escapeul, undo-ul, folderele cu docuenteetc (post).

Eu as fi mult mai confortabil cu atomizarea alegerilor si cu permanentizarea lor:

- alegeri partiale la parlament (fie pe camere, fie pe regiuni, fie procente, sau poate mandate diferite: proportional/ uninominal)

- reconfirmari de mandate prin alegeri cu putere deplina. cand se elibereaza posturi: demisii decese, demisii din partid (si asta mi-as dori: resetarea mandatului cand un "ales" se reinventeaza in alt partid) sa se organizeze alegeri pentru mandat intreg.

- poate chiar decuplarea consiliilor judetene de locale si de primar.

O astfel de organizare ar da coerenta si predictibilitate si am scapa si de fenomenele pacatoase ale migratiei si ale orientarii bruste dupa castigatori. Iar ca bonus am scapa si de perioadele gen "ciocu mic ca noi suntem la putere" respectiv "oricum nu mai conteaza guvernarea ci cum ne salvam dupa".

adinel spunea...

@parvan daca ar fi asa atunci ai ajunge in asemenea situatii istorice. Nu fac caterinca pot explica intreg sistemul de la asemenea .jpg

parvan spunea...

adinel: pai ... explica te rog :)
Nu stiu daca din jpg-uri e tocmai analitic si nici nu-s convins ca plecarea din international e pista constructiva (oricum si aici exista suficiente exemple de sisteme cu vot fractionat).

Vova spunea...

Mie mi se pare favorabila tagmei profesionale situatia asta.
Cat despre Primaria Bucuresti, nu stiu de ce, dar parca il vad pe Vanghelie Primar General. Sincer!

adinel spunea...

@parvan
Un simplu exemplu pe ziua de azi, la aceasta ora, ceva la nivel international care nu apare deloc la noi. CEBS.
Cu argumentatia la caricatura vin mai tarziu
Putintica rabdare :) Oleac' busy now.

Pongo spunea...

Aferim pentru onesta analiza. Decalarea alegerilor in tara asta de nebuni e curata furadanizare in masa.
Cred totusi ca forfotzeala asta relativ la alegeri din momentul de fata se datoreaza mai degraba sperieturii pe parte economica traita daily basis de politrucii momentului. Cred ca baietii spera sa treaca cosmaru' mai repede si isi dau palme peste fata disperat.Numa ca nu merge asa treba..
Rusine Dinu Patriciu! :P

dhaarth spunea...

frumos articolul! frumos si true pusa problema!

noi, romanii, nu am fost invatati cu acest tip de comportament electoral in perioade ne-electorale. ori secolul XX si-a pus bine amprenta asupra mintii noastre prin sintagma occidentala imprumutata: " time it`s monney!"? sau din ambele amandoua? sau mai sunt si altele nestudiate pana acum?

nu am fost invatati sa fim bombardati cu atatea informatii; nu am fost niciodata incantati de ideea unui scandal, si a altui scandal, si a altui scandal, si scuipaturi, si imbranceli, si tras de par, si batalii. prea tensionant si as vrea sa sparg cumva paradigma prin care "ne-am pus singuri" eticheta de: "romanii iubesc scandalul! romanul este un trivial in mod special pentru ca-i place barfa".
cand spunem asta, nu ne gandim la sociologul ce se ocupa de mersul societatii noastre, ce intr-o zi merge cu masina si ar vrea o clipa, o perioada de liniste. si el nu e singur in breasla, si el observa un fenomen dupa acesta intai se intampla. el mai lucreaza si cu altii. acestia au si familii acasa cu care discuta. membrii familiei discuta mai departe cu rude, vecini, cunostinte. perioada de liniste si de pace este ceea ce ei, si noi, si ceilalti, o cautam atunci cand ne uitam spre un candidat pe care sa-l votam pentru ca-l consideram in stare sa ne aduca aceasta stare de fapt. ne cautam un echilibru propriu de microunivers uman vorbitor de aceeasi limba, sau cu aceleasi crezuri, sau pur si simplu avem nevoie de liniste ca sa putem merge mai departe...

cam asta este si raspunsul romanilor cand te prezinti cu chestionarul la ei in fata usii: - despre ce e vorba in chestionar? operatorul: despre politica... respondentul: pleaca de aici ca pun cainii pe tine! mama voastra de hoti si de banditi! politica inseamna minciuna! huooo! .
adica face scandal pentru ca e satul de scandal si nu mai suporta, si ce face? tipa si da din picioare pentru ca este neputincios in fata a tot ce vede la tevelizor si ce citeste in ziare.

este vina mass-mediei pentru ca ea ne bombardeaza cu toate aceste informatii (??).
"nu va uitati la te.ve.; schimbati canalul cu butonul ala de la telecomanda."
teve-ul a jucat si joaca un dublu rol si-l joaca foarte bine: informare-intoxicare.
cel de baza ar fi informarea populatiei. la noi si-a depasit atributiile. intoxicarea nu trebuie privita doar negativ ci (si) ea are doua atribute: formarea unei opinii negative asupra contra-candidatului si formarea unei opinii corecte asupra candidatilor.
fortele luminii si fortele intunericului s-au intalnit in eter si au intunecat cerul Romaniei.
daca ii asculti prea mult iti paralizeaza simturile, daca nu-i asculti ai sentimentul ca ai votat gresit, neinformat sau dezinformat!

na, ca sunt si eu intoxicat! huooo! hotiii! hotii! mi-au furat linistea si zambetul!

P.S. am primit un biletel. e de la un doctor psihiatru. cica prezint urme de ceva dereglari psihosociale si de arahide. chiar, e bun exemplul asta. pe vremea deshumatilor nici arahide nu mai gaseai, dar: ERA mai DE AUR ... bine... cum spuneti voi si apoi mancam.

P.S. 2
"ce parere aveti despre X-oiu? dar despre Y-culetzu? dar despre ...escu?"
R: "sunt toti la fel! ii bag in p...a masii, taica" si zambeste hot, cald si protector spre mine ;P

dhaarth spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
dhaarth spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.