Baby is three

În lumea asta de călăi și de victime, de odioși și de naivi, de admonestări și admonestatori, în lumea asta în care analiza tranzacțională explică clar, limpede și cîinește felul în care se întrupează de regulă relațiile între oameni, vin și eu și încep așa cum îi șade bine blogerului cel rău în cerul gurii și în pătrățelele tastaturii: cu o admonestare. Cu o ceartă și cu un bîzdîc, deși veți vedea că în cele din urmă subiectul este de bine. De foarte bine. De cel mai foarte bine.

Păi așadar și prin urmare, să vă admonestez, dacă tot am apucat să vă promit.

Să vă spun prin scoatere pe nas că cei mai mulți dintre voi, o măreți cititori naivi, nu știți la ce este referința literară din titlu. Asta pentru că, pe de o parte, nu citiți atît de mult cît ar trebui, iar pe de altă parte pentru că nu citiți ce trebuie – adică sociologie și science fiction.

Baby is three este titlul primului capitol din romanul de foarte căpătîi de cea mai foarte mare ecscepție scientifiologică a lui Theodore Sturgeon, More Than Human (un review bun aici).

Dacă aveți chef, dacă încă mai faceți parte din tagma din ce în ce mai redusă numeric și volumetrico-creieros a celor care citesc cărți adevărate, cu pagini și cotoare adevărate, o puteți descărca de aici. Dacă nu, nu. Fiți voi sănătoși și netezi la scoarță și uitați-vă la Realitatea TV și la Antena 3 și bucurați-vă că vi se usucă și pică, că nu-i bai. Lumea tot aici e, nu pleacă nicăieri, doar în spațiu și în cosmos.

Deci gata. Deci v-am admonestat. Deci pot să trec la subiectul principal al propoziției. La faptul că – atenție, suspans, intrigă, cliffhanger – baby is three.

Inițial, vroiam să spun că the bitch is three. Dar totuși. Dar nici chiar așa. Încă țin la el, încă îl simt ca și copilul meu. Deci baby, deși au fost multe momente în care mi-a scos peri albi și l-am simțit mai degrabă ca pe o bitch never to be pleased, never to be satiated.

Da, oameni buni și stimate hoarde de cititori nesătui și cam șui, da: am făcut trei ani. Din 31 iulie 2007, trei ani de vorbe și cuvinte și inutilități aleatorii și randoame. Words words words, cum spunea d'Artagnan în capodopera lirică a lui Hortensia Papadat Bengescu Three in a boat.

Deci uneori simt că deci. Dar îmi trece și atunci deci.

Deci.

:)



Și pentru că în continuare nu s-a schimbat nimic de cînd m-am apucat să scriu acum cinci minute, și pentru că tot într-o lume de călăi și victime trăim, de oameni răi și neprietenoși și cîrcotași și de cititori blogorizați care nu știu decît vorba cea aspră și răsuflarea cea haină, atunci să-mi fac pomana de pe acum, vorba lui Vintilă, să-mi cînt veșnica mea pomenire și să-mi urez ceea ce știu că nu-mi puteți ura, pentru că fie urîți, fie sînteți niște urîți.

Deci.

Deci: Turambare, să-mi trăiești, Turambare, și să fii rău și să fii bun și să fii cîine și nebun și frumos și urît și genial și plictisitor și verbolizant și succint și explicit și criptic și descriptiv și poietic și călare și pe jos și pletos și chel și înalt și scund și deștept și prost și sociolog și rugbist și vesel și trist și devreme și tîrziu și călău și victimă și statistician și erotoman și mai ales să fii neprevăzut și RaNDom și să visezi la balauri.

Ceea ce vă doresc și voo, dragi cititori și cîini și visători și călăi și victime și oameni altminteri cît se poate de normali, dacă nu la cap, atunci măcar la trup.

Hai, beți un pahar de whiskey pentru mine și urați-i lui Turambar cît mai multe cuvinte înainte să-i fie arsă mintea de sîngele cel otrăvit al lui Glaurung.

:) :friends: