joi, 4 septembrie 2008

Mama, ce poze fac!

V-am mai spus ca mai este cel putzin un Turambar pe lumea asta mare si rea. E din Africa de Sud, face poze mishto si ii place si lui rugby-ul.

Ceea ce va doresc si Dvs.

In dreapta, Ricky Januarie, ala de a fost anul trecut la noi in Bucuresti cu Emerging Springboks si ala de le'a dat neozeelandezilor un eseu pe ultimul minut, acum vreo trei meciuri in Tri Nations.

Touch Crouch Pause Engage.

7 comentarii:

Turambar spunea...

Si eu, mosule, si eu.

Anonim spunea...

- Bula tu pe cine iubesti? Pe mama?
- Nu, ca ma bate!
- Atunci pe tata?
- Nu, ca ma bate!
- Si atunci, pe cine iubesti tu, puisor?
- Echipa nationala de rugby a Romaniei, ca ea nu bate niciodata pe nimeni!

Turambar spunea...

LOL. Vino incoace, ca te bat eu pe gratis si itzi shi potzi pastra iubirea pentru echipa noastra de rugby.

:) :p

Anonim spunea...

inteleg ca nu mai vrei sa dai banii pe o echipa si sa-ti rezolvi kick-urile cu cititorii:)
cu placere - asa multumesc unii pt postari marfa - abia azi am vazut-o pe cea cu Glenn Gould:) - scuze ca n-am observat-o mai devreme si merci.
evident ca nu-s de aceeasi parere - ca si compozitorul, cred ca Gould vedea pur si simplu matematica (geometrie, daca ar fi dupa gustul meu, dar ma tem ca in cazul lor erau pe undeva pe la integrale) - pure perfection
un fel de all blacks ai muzicii
si cat despre harpsicorde vss piano - GG si-a modificat Steinway-ul astfel incat sa sune ca un harpsicorde - hug

Turambar spunea...

Neah. I'm more of a Richter guy, cel putzin in privintza Clavecinului Bine Temperat. Imi place Gould in partite si in alte alea, dar la WTC si la Arta Fugii nu poci. Prea mecanic.

Partea haioasa este ca eu, ori de cate ori citesc Gould, primul gand imi fuge inevitabil catre raposatul Stephen Jay Gould, biologul si teoreticianul intr-ale evolutziei. Deh: asha am crescut. Glenn Gould e o descoperire relativ tarzie pentru tzaranul de Telega care era preocupat, cand a sosit in Bucuresti, mai degraba sa citeasca biologie decat sa asculte Bach. Noroc cu Internetul, care ne face mereu crash courses into anything.

Deci te ashtept. Deci in loc de antrenament. Deci drept incalzire, un mano a mano, cu stimatii cititori. Deci hai sa te tai.

:)

Anonim spunea...

Maestre, don't break my heart! răspund aicea fiindcă - if you remember - am zis odată că am votat pentru toate subiectele de ni le-ai propus în sondaj, mai puţin unu. chiar ăsta era, rugby. şi din două motive: 1. ca să nu declar că eşti perfect (100%), rămânea acolo un procent neacoperit, gen surprise-me-if-you-can, PLEASE (îl calculezi, că e ştiinţa dumitale). 2. că mi-a plăcut al naibii Richard Harris şi Viaţa sportivă, ca şi briţii ăia mânioşi care acum ori nu mai sunt, ori sunt, dar nişte moşnegi ramoliţi...
eu nu am zis vreodată că plec de-aici. tot fiindcă îmi place, şi încă mult. că-s femeie, şi nătângă, şi grabnic lăcrimoasă, pe deasupra, zău că nu te mint. deci, nu sunt anonim, ci anonimă, dar aşa înregistrează, ca invariant

as always

Turambar spunea...

Deci esti femeie. Deci vin alb, ushor dulce. Muscat Ottonel, sa zicem. Am baut unul aseara, de Segarcea, absolut marvellous. Cu sigurantza o sa-ti placa si, dintr-o data, o sa intzelegi arcanele lovituri din rugby.

O ramai ramai cum zice poetu
Ala bala alfabetu.

Sunt semi-beat si semi-zeu in seara asta. Vorbim maine despre Muscat Ottonel, sa operatzionalizam.

Deci rugby. Deci durere.

:)