Cine ridicǎ gǎina, de gǎinǎ va pieri

În viața oricǎrui om se întîmplǎ chestii. Tot soiul de chestii. Chestii maro, chestii albastre. Chestii nasoale, chestii gustoase.

Așa mi s-a întîmplat și mie ieri, cînd am fost invitat la Realitatea TV seara tîrziu sǎ discutǎm despre subiectele zilei. Și cum chestia asta cu “subiectele zilei” este de fapt întotdeauna doar o chestie de decupaj, se cheamǎ cǎ de fapt vorbim despre “subiectele zilei, așa cum sînt ele selectate de cǎtre producǎtor pe baza filtrului propriu depedeve a fi semnificative / gustoase / sǎ facǎ rating / sǎ se potriveascǎ perfect cu clima și ambientu”.

Iar asearǎ clima și ambientu au decretat: azi vom vorbi despre gǎini. Via ouǎ, via declarațiile mai mult decît foarte perfecte ale ministrului agriculturii. Dar tot despre gǎini a fost de fapt vorba.

Asta ar fi fost cum ar fi fost. În fond și la urma urmei, sociologii se pricepe la toate, nu-i așa? Ei este ca soldatul sovietic, dragii de sociologi multilateral dezvoltați, acești oameni plenari ai noii ordini mondial-simbolice, ei se descurcǎ cu ce are la îndemînǎ.

Avem o gǎinǎ? Discutǎm despre gǎinǎ. Avem un deficit bugetar? Discutǎm despre deficitul bugetar. Avem un monstru verde care mǎnîncǎ oamenii în platou și se îndreaptǎ amenințǎtor spre noi? Nu-i nimic, comentǎm evenimentul în direct. În general, sociologul e oportunist, vede structuri și teorii și esplicații peste tot. Sociologi sǎ fie, cǎ are balta pește și emisiunea cuvinte.

Partea nasoalǎ este însǎ cǎ la emisiunile astea chiar se mai și uitǎ cineva. Dacǎ se uitǎ doar rudele, e bine. Rating mic, jena pe mǎsurǎ. Dacǎ se uitǎ doar rudele și necunoscuții, e la fel de bine. Despre necunoscuți numa’ de bine, mai ales atunci cînd nu-i cunoaștem.

Cu adevǎrat nasol este cînd se uitǎ și prietenii. Atunci chiar ai pus-o. Mai ales dacǎ nu sînt prieteni de rugby sau de liceu, ci prieteni de Facebook. Dezastrul e garantat. Tu ești la televizor și vorbești despre gǎini, doct și științific și semi-tîmp și cvasi-penibil. Ei în timpul ǎsta se uitǎ la emisiune și se distreazǎ de minune. The fun of their lives, mama lor de prieteni, stai sǎ pun eu mîna pe ei...

Mai ales dacǎ regizorul are inițiativa regretabilǎ de a împǎrți ecranul în douǎ, în stînga sociologul, în dreapta gǎina, care deja știm cǎ este un organism viu care este chiar și în viațǎ, catastrofa comicǎ este deja comisǎ.

Asta s-a întîmplat, dragilor, asearǎ.

Eu eram la emisiunea cu gǎina, fǎrǎ sǎ știu cǎ împart ecranul cu colega de platou, Gallus gallus domesticus. Ei stǎteau și bǎgau bere și floricele în ei și rînjeau fasolea en-gros despre interacțiunea simbolic-semnificativǎ dintre SMP (ǎsta mi-s eu: Sociologul MP, cu S mare de la Fraer – așa cred cǎ o sǎ-mi rǎmînǎ numele de aici încolo) și Ggd (asta e ea, mama ei de fiarǎ de coteț).

Adicǎ, pe scurt, se cǎcau pe ei de rîs.

Și mai nasol este cǎ o fǎceau în mod organizat, într-un spațiu public virtual special constituit în acest scop. Mîncau floricele, beau bere, bestiile naibii, și chetuiau despre SMP și Ggd.

Cînd am ajuns asearǎ tîrziu, la miezul nopții, dupǎ emisiune, dezastrul se produsese deja. Pagina era plinǎ de mișto-uri criminale la adresa lu’ moi. Era plin de gǎini peste tot. Gǎini și sociologi.

Ce dracu’ sǎ fac? Ireparabilul se comisese. Le-am promis cǎ-i bat, cǎ le rup oasele, cǎ vor vedea ei ce se va întîmpla cînd vom schimba Internetul pe interacțiune 3D. Dar prea tîrziu: gǎina era acolo, collee de moi ca timbru de scrisoare. Nu mai aveam ce sǎ fac decît sǎ mǎ îmbǎt și sǎ mǎ culc. De supǎrare, nici nu m-am mai îmbǎtat. M-am culcat pe uscat, sperînd sǎ-mi gǎsesc uitarea în vise cu dinozauri și placaje.

Mai nasol a fost cǎ în dimineața asta gǎina s-a transformat în porumbel. În mulți mulți porumbei. Pentru cǎ Lucia, ca o fiarǎ de scriitoare ce este, n-a uitat subiectul, a fǎcut un follow up la el și a avut groaznica inițiativǎ de a face un colaj vizual cu SMP încununat de gǎini transubstanțializate. Uite aici ce a putut sǎ-i puiascǎ mintea aia de scriitoare sadicǎ:



Drept pentru care adevǎrat grǎesc voo: cine ridicǎ gǎina, de gǎinǎ va pieri. Uitați-vǎ și voi în ce hal am putut ajunge. Pușca și cureaua latǎ, Ce gǎinǎ am în ogradǎ.

Andreea, ai legǎtura...

:rofl:

.

LATER EDIT: Aaaargh! Chestia asta chiar devine serioasǎ. Începe sǎ aibǎ o viațǎ a ei proprie. Altǎ bestie de prieten de pe FB, de data asta Gǎleata cu Pixeli, a preluat ideea, punînd accentul pe riscul pe care orice sociolog care se respectǎ îl prezintǎ de a dezvolta un cult al personalitǎții, și a continuat dialogul vizual cu o imagine care atrage atenția de manierǎ vizionarǎ asupra consecințelor evenimentului de azi:



Deci e clar. Deci pe ǎsta îl bat de doo ori.

:rofl: