marți, 11 octombrie 2011

Laplace, dragul meu...

[...] Toate aceste descoperiri teoretice şi practice ne spun că sistemele mai complicate nu se supun viziunii lui Laplace, nu sunt predictibile, nu avem nici teoretic şi nici practic posibilitatea să prezicem. Nu trebuie să ajungem la un pesimism absurd şi să neglijăm capabilităţile ştiinţei. Ce trebuie să facem e să o privim mai aproape de ceea ce este şi să ne învăţăm copiii că nu orice problemă are o soluţie de care ne putem folosi sau la care putem ajunge.

Cu cât timpul trece problemele cu care ne confruntăm sunt tot mai complicate iar efortul pe care trebuie să-l depunem pentru a le rezolva este tot mai mare. Generaţiile care vin o să fie nevoite să rezolve probleme mult mai complicate decât au avut de rezolvat generaţiile trecute

Trebuie să ieşim de sub umbrela lui Laplace. Viitorul nu poate fi prezis şi cu atât mai mult controlat. Teoriile conspiraţiei (Guvern Mondial, Illuminati, Skull and Bones, Grupul Bilderberg, etc.) sunt precum miturile străbunilor în faţa tunetului sau fulgerului sau cine ştie cărui fenomen pe care nu-l înţelegeau, explicaţii facile şi lipsite de orice bază ştiinţifică.

Nu poţi să prezici ce face soluţia a trei ecuaţii amărâte dar poţi conduce o lume întreagă. Să fim serioşi. Şi asta fără să vorbim despre psihologia umană.


Dan Selaru, Laplace nu are dreptate

PS: nu ma pot abtine sa nu pun si comentariul stralucitorului, care nu-si poate ascunde entuziasmul nemarginit, respectul si admiratia profunda pentru ce zice omul asta, matematicianul asta, bloggerul asta, cinicul asta, realistul asta... :)

Jeane, te iubesc! Da'ncoace sa te pup pe obrajii aia ai tai bucalatzi de matematician care nu pune botu la naratziunile mitice ce ne bintuie creerii!

Circotashilor care este: saltul acela de la probabilitate si incompletidudine la Bildenberg este cit se poate de justificat. Pentru cine stie sa citeasca si sa sara din piatra in piatra, reprezinta o critica adusa atit teoriilor conspiratiei, care implicit postuleaza o intelegere si explicare exhaustiva a acestei namile complexe numita lume si realitate, dar si in subsidiar superbiei inginerilor sociali care se amagesc ca sint in stare sa cunoasca totul, sa prinda totul in cifre si variabile precum mustele in chihlimbar.

Nu, mintea nu cuprinde. Nu, lumea e prea complexa. Nu, nici macar stralucitorii de la Bildenberg Gutenberg Schwartzenberg Gututenberg nu sint in stare sa surprinsa a la Hari Seldon mersul lumii, daramite sa-l mai si influentzeze precis, metodic, la virgula si la milimetru. Superbia paradigmatica descartiana intuneca mintile, si masonilor, si fizicienilor, si politicienilor, si serpilienilor, si analijdilor politici.

Si sociologilor. De la astia ni se trage totu, dom'le, de la minciunile cu care au mers ei prin tirg acum vreo cincizeci-saptezeci de ani, ca vom fi in stare vreodata sa punem cap la cap informatia si sa fim un soi de Laplace care surprinde lumea pina la ultimul sau atom social.

Iete ca lumea e complecsa si nu poate fi prinsa totalmente in ecscplicatii. Iete ca va ramine tot timpul un factor X acolo, un parametru haotic ce va face traiectoriile usor sau evident impredictibile. Fluturele care bate din palme cind citeste ziarul noaptea la chibrit si cum asta afecteaza optiunile de vot in Lituania :p

11 comentarii:

Dan Selaru spunea...

Lasa ca vine si partea sociala, am inceputara cu termodinamica, sa dam dracu un sens lumii in care traim.

Turambar spunea...

Un sens? Sensu giratoriu. Sensu acelor de ceasornic. Sensu trigonometric al alergatului misterului pe dupa copac.

Comme on: orice sherpilian care se respecta stie ca nu exista sens in lume, doar noi niste oameni patetici care lipesc etichete cu sens pe tot ce le trece pe la nas.

:) :p

Dan Selaru spunea...

La noi serpilienii are sens, sensul timpului dat de principiul al 2-lea al termodinamicii. :-))

parvan spunea...

apropo de "sens", Laplace, Heisenberg ... si evolutionism in sens giratoriu ... un text ceva mai vechi (in sensul timpului):

"Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu Sunt nimic."

John Galt spunea...

Tare asta cu mutatul muntilor!

:)

Anonim spunea...

Venind de la un om al statisticilor, entuziasmul asta pentru non-determinism e usor suspect. Haosul nu e imprevizibil, nu?

Turambar spunea...

Uite un comentariu f pertinent in aceasta privinta, asemanator cu preocuparea ta:

http://romaniadeieri.blogspot.com/2011/10/laplace-nu-are-dreptate.html?showComment=1318328650259#c7811720277953199999

Mi se pare ca te tenteaza noile tendinte anti-pozitiviste. Articolul tau e interesant, dar e o simpla speculatie. Ai pornit de la un citat din Laplace si ai uitat sa subliniezi niste cuvinte cheie: "assez vaste", sau "vast enough" (in varianta pe care ai preferat sa o prezinti - ma raliez intrebarii "de ce in engleza?"). Nu cred ca cineva poate pretinde ca are intelectul atat de capabil incat sa incerce azi sa transforme metafora lui Laplace in realitate. De altfel, faci o confuzie intre determinism si cauzalitate. Iti atrag atentia ca al doilea concept este fundamental pentru modul nostru de gandire. Fara el, nu am fi in stare sa calculam traiectoriile sondelor spatiale sau sa construim o centrala nucleara (sau o bomba atomica). Bogatia si complexitatea pe care o descoperim in lume pe masura ce o cercetam mai atent ne-au ajutat sa descoperim teoria probabilitatilor, sa o folosim in mecanica cuantica si sa constatam ca principiul cauzalitatii se respecta, chiar daca in forme care sunt mult mai evoluate decat principiul simplist pe care il proclami a fi daramat. El nu a esuat ci a evoluat, pe masura evolutiei noastre. Pana si Poincare, construind teoria haosului (cuvant care trebuie inteles in noul sau sens stiintific, nu in cel filosofic) s-a ingrozit cand a constatat ca cercetarile lui teoretice ulterioare puteau sa duca la o incalcare aprincipiului cauzalitatii. Asta l-a facut sa se opreasca putin inainte sa isi termine teoria pe care Einstein, cu mai putine temeri, a terminat-o sub numele de "relativitate restransa" indepartand, totodata, si pericolul ruperii cauzalitatii.



Si uite si raspunsul lui Dan Selaru pe care ma rezum in a-l lua cu Copy Paste, ca la ora asta sint ocupat si mi-e greu sa gindesc cu capul meu propriu si personal:

http://romaniadeieri.blogspot.com/2011/10/laplace-nu-are-dreptate.html?showComment=1318329367967#c6798085327418163873

Eu nu pun in discutie cauzalitatea, vad ca o pun aia de la CERN dar nu cred ca e in pericol.

Nu exista nimeni atat de inteligent, bineinteles, dar noi ca omenire ne credem atat de inteligenti.

Ce vreau sa spun este ca:

1. Lumea are o fenomenala componenta incontrolabila;
2. Suntem prost educati ca totul are o solutie.

Nu sunt anti pozitivist, mi se pare un drum foarte periculos. Dar nici un "geek" care crede ca orice ne e la indemana.


* * *

Sau, pe scurt, ca sa-ti raspund totusi: haosul nu e imprevizibil, insa nici nu-i putem gasi solutii riguros exacte, ci doar aproximari. Ca la ecuatii, mon cher, ca la ecuatii. Navier Stokes sint riguros deterministe, dar asta nu inseamna ca le si poti rezolva (de cele mai multe ori). E vorba, de cele mai multe ori, de limitarea rezolvarii, nu de limitarea cunoasterii.

parvan spunea...

John: tare, netare autorul a pus "mutatul muntilor" tot in partea slaba.

Ps: apropo de salvarea determinismului ... un citat din acelasi text:
"Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte"

John Galt spunea...

Nu exista haos.

Adinel spunea...

Geeez! Asa contemporani cu New York Times n-am mai pomenit....

Dragos Bora spunea...

Fugaru* lu Pink Floyd:

The Alan Parsons Project- Eye in the Sky

* - Nu Cornel!