luni, 24 octombrie 2011

Am fost slaaaabbbbi...

Vorba lu' Jul, tovarashu meu de suferintza intr-ale meciului de ieri: "Pale, iti mai aduci aminte parodia aia de la Avatar, aia de la HappyFish? "Am fost slaabi..."

Sa moara pisica placata cu faiantza daca ieri nu m-a luat de inima. Mai aveam un pic si faceam atac de inima, atac de panica, atac atomic, atac cu substante lacrimogene, atac la persoana. A doua repriza cel putin am fost atit de concentrat incit am uitat pina si berea sa o beau, ceea ce va dati seama ca este highly irregular, as spune chiar catastrofic de singular.

Ma rog. Pin' la urma, una peste alta, chiar ne-am dorit mai mult victoria. Vorba lui Mike Tindall: "Congrats NZ consistently best team. France better team today, but that's the sign for a great team when you can win when you don't play well."

Am jucat mai prost, francezii au depus o pasiune de posedati, de demoni, careia insa i s-a facut fatza ca la Verdun, ca la Stalingrad, secunda cu secunda, centimetru cu centimetru.

A fost ca la Stalingrad: Weepu a mers prost? A fost inlocuit cu Ellis. Mialanu a cedat? A fost inlocuit cu Hoare. M'a Nonu n-a aratat nimic ofensiv - desi defensiv a fost un ciine si jumatate? A fost inlocuit spre sfirsit cu Sonny Bill. Cruden si-a busit genunchiul? A intrat Steven Donald, acest McDonald's al All Blacks, acest mult-hulit hamburger, castoru de bataie de joc de servici care cu doua saptamini in urma pescuia in ape de munte, la musca, la rapitor. Si a intrat si a facut fata si a dat-o la bete. Soldatu sovietic nu moare, doar se odihneste un pic, inainte sa se scoale sa lupte din nou.

Francezii au fost neasteptat de fabulosi. Au fost agonizant de aproape sa o cistige. E o poza pe internet superba cu mustaciosul de Lievremont care se uita cu pizma la cupa care ii sta la un metru de nas. Vulpoiule, era sa pui laba pe ea.

Si totusi... All Blacks s-au bagat in transee ca la Plevna, s-au batut cu turcii, cu francezii, cu martienii, cu toti si au rezistat la un punct diferenta. Au jucat urit, au jucat cum numai sud-africanii mai stiu sa mai joace: chinuit si eficient si italieneste, au pus capul in pamint, vorba lui Martin Johnson: Shut up and shove, si le-a iesit. Nu s-au mai inecat (choked), au tinut de scor, au fost in stare sa apuce soarta de poala camasii si s-o dezbrace si s-o violeze cu mare viol. Le-a iesit, mama lor de bucalati... :D Pentru prima data in ultimii 20 de ani, le-a iesit, desi nu ar fi trebuit.

Ironia istoriei este scrisa cu litere cit casa de mari pentru francezi. In semifinala au cistigat pe nemeritat, la un punct diferenta in fata unei echipe fabuloase a Tarii Galilor ramasa in 14. Galezii au ratat atitea lovituri la bete incit puteau sa-i bata de doua ori, nu doar o data. Si totusi, francezii au mers in finala.

Acum a fost fix pe dos. Francezii au pierdut pe nemeritat. Au fost mai buni si au pierdut la un punct. Desi Weepu a ratat 8 puncte, mama lui de bucalat :) Au injurat arbitrul, pe Joubert, uitind cum au cistigat sferturile de finala acum 4 ani.

Istoria se razbuna. Ieri istoria in sfirsit a tinut cu ursul. Bravos, All Blacks! Mersi de pre-infarctul pe care ni l-ati oferit ieri. Mama voastra de cei mai foarte perfecti :)

Drept pentru care ii felicitam pe francezi pentru jocul de ieri, plingem alaturi de ei dar totusi ne bucuram, mama lor de aroganti :), il felicitam pe capitanul francez Dussotoir pentru titlul de jucatorul IRB al anului pe care l-a meritat cu virf si indesat, fara el probabil Franta nu ajungea in finala, ne uitam la parada de primire a invingatorilor si, pe urma, pentru a nu uita ca sintem totusi niste bieti muritori, ne uitam si la parodia HappyFish.

Deci, doamna, pom, noi vrei Cupa Mondiala. Muuuult de tot. Dam 10%... din tot. Si din banii de pe tricouri!

:D

2 comentarii:

Anonim spunea...

i-a cam macinat arbitrul pe francezi. aproape orice decizie la limita era pt nz. si nu, cei care si-au dorit mai mult victoria au fost frantzujii. cre'ca asta i-a facut mai buni decat nz.

Doru spunea...

"Mama voastră de cei mai foarte perfecţi" ...
Subscriu! Cu ocazia acestei finale cu sufletul la gură am avut şi şansa, din lateral, să mă urmăresc cum de-abia mai suflam, privind stânga sus, la scurgerea, incredibil de greoaie a timpului ...