The shape of things to come?

Au trecut si sferturile de finala. Unele rezultate au fost de asteptat, altele - inevitabil - surprinzatoare.

Irlanda in cele din urma si-a aratat virsta. Au obosit in grupe? Li s-a terminat combustibilul emotzional? I-a ajuns din urma vraja din Tinerete fara Batrinete si Viata fara de Moarte? Damn it. Niste celti obositi. Au plecat acasa.

Galezii, in schimb, au fost proaspeti si lupi si fara de zabava. Ca niste lei, ca niste draci, ca niste pui de balauri ce sint s-au batut cu verii lor celti de peste girla si i-au dovedit. A fost o furtuna rosie. Sa fie oare si saptamina viitoare la fel? Da Doamne...

Englezii? Au fost varza. O iesire fara glorie din partea unei echipe care a avut mai multi muci in cap decit ocazii de a juca rugby cu adevarat. Calatorie sprincenata! England goes home, dishonorably discharged.

Francezii? Redemption, frate! Dupa o prestatie jalnica in grupe, cum jucau italienii pe vremuri in grupe la Campionatul Mondial de Fotbal, execrabil, dar se calificau in extremis, cam la fel au facut si francezii. Saptamina trecuta Tonga le-a dat cu terenul in cap. Saptamina asta, in schimb, Doamne-Doamne a schimbat cutia cu jucarii si dintr-o data am avut o alta echipa franceza. Pasionati, mindri, priceputi la mingicareala, fara a face insa rabat de la componenta defensiva. Ca niste lei, ca niste fiare, aspru dar giocoso, cu spuma de Mozart in zburdatul pe teren. Rugby asa cum stim ca Franta joaca, uneori, atunci cind conteaza.

Semifinala din emisfera nordica de saptamina viitoare se prefigureaza a fi un meci pe cinste. Tara Galilor - Franta. May the best win, adica Wales, evident! (PS: v-am spus ca nu-i sufar pe francezi?)

Daca echipele nordice au jucat cu mai multa pasiune si mai mult rugby decit ne-am fi asteptat, in schim, de partea cealalta a calificarilor, echipele din emisfera sudica au jucat mai slab, mai mediocru decit credeam. A fost o saptamina in care cei din nord au jucat ca cei din sud: focos, cu patima, clinic, priceput, un rugby mindru, in forta, iar cei din sud au mermelit-o in stil european: chinuit, cam bicisnic, dar results-oriented.

Africa de Sud a fost cealalta mare echipa batrina a momentului care n-a mai reusit sa tina pasul cu tineretea. Australia, o echipa de pusti in majoritatea sa, ca si Tara Galilor de altminteri, a facut fata babelor experimentate de la Springboks si i-a batut pe jocul lor: strins, inchis, la mermeleala, in forta, cu puncte putine, rezultat chinuit. N-au stralucit, dar s-au calificat. Pocock a stralucit, in rest a fost pe singe si pe oase rupte.

Celalalt meci, Noua Zeelanda - Argentina, se prefigura a fi un galop de sanatate din partea All Blacks. La ei acasa, o echipa cu vreo doua clase peste gaucho, ce vrem mai mult? O sa le dea cu terenul in cap...

Ei bine, n-a fost chiar asa. Argentinienii au reusit cumva-cumva sa-i atraga in jocul lor mermelit pe neo-zeelandezi, la ingramadeala, tocatura pe spatiu marunt, unu-doi metri, hai sa ne mai mermelim un pic. Iar All Blacks, lipsiti de un cap limpede pentru ca Dan Carter a iesit din joc, s-au conformat provocarii intru mediocritate. Primul lor eseu a fost de-abia prin minutul 60 iar majoritatea punctelor au fost obtinute din lovituri de pedeapsa. Noroc cu piciorul de incredere al lui Piri Weepu, caci altminteri ne trezeam ca ne roadem unghiile prin minutul 70, in fata unei surprize de neinchipuit.

In cele din urma, neo-zeelandezii le-au infrint rezistenta argentinienilor, dar prea tirziu si prea putin convingator. Uvertura lor, Colin Slade, inlocuitorul lui DC, a fost varza - de altminteri a si fost schimbat prin minutul 30, chipurile din motive de accidentare. Mils Muliaina, la al 100-lea meci al sau, nu a facut nici el mare lucru - a iesit si el in minutul 50. Nici ceilalti n-au fost cine stie ce. Pe scurt, un rezultat mediocru de la o echipa care a cistigat si cam atit.

Saptamina viitoare ne asteapta semifinalele. Tara Galilor - Franta si Australia - Noua Zeelanda. Cel de-al doilea meci, cel putin, este o adevarata finala. Sa vedem cum vor rezolva sudicii degringolada de la nivelul numarului 10. All Blacks il vor baga pe Weepu la deschidere? Australienii si-l vor recupera pe magicianul imprevizibil si inconsecvent Quade Cooper (azi n-a aratat nimic, a fost varza)?

De partea cealalta, Franta a fost doar one-game-wonder, sau chiar vor sa ajunga in finala? Tara Galilor se va speria de sansa pe care o au si vor da rasol, sau chiar vor sa ajunga in finala si se pricep sa ajunga in finala?

Meciuri echilibrate, pe muchie de cutit. Acest campionat mondial isi arata, in cele din urma, coltii... :)