În plin delir șerpilian, vom avea rege peste un an

Sǎ zicem cǎ...

Motto: Paranoia bine temperatǎ nu stricǎ niciodatǎ (Johann Sebastian Bach, pe patul de moarte, înainte sǎ fie sinucis de tovarǎșii care veniserǎ sǎ-l întrebe de sǎnǎtate; pardon, ǎla a fost Maiakovski)

Hai sǎ vǎ fac o gîndire în stil conspirațional, cǎ și așa dǎ bine la spectacol, face rating, am eu impresia cǎ dacǎ nu grǎiești paranoico-prǎpǎstios nimeni nu te bagǎ în seamǎ. Deci hai sǎ evitǎm ignorarea publicǎ și sǎ gîndesc cum vǎ place voo, dragi șerpilieni care vǎ pierdeți zilele în fața televizorului, în loc sǎ vi le irosiți pe Internet, pe bloguri și alte prostii de socializare.

Sǎ zicem cǎ șerpilienii, absconșii, rozicrucienii, masonii, serviciilii și toți ceilalți suspecți de serviciu de rit ascuns, dar care ne afecteazǎ noo zilele noastre cele de toate zilele (dacǎ nu încep așa, e clar cǎ nu am cum sǎ vǎ atrag atenția), deci sǎ zicem cǎ șerpilienii vor sǎ-l punǎ pe Rege înapoi pe tron. De fapt e greșit spus. Formal se zice “sǎ reinstaureze monarhia”, pentru cǎ sǎracul Rege e cam foarte bǎtrîn și simte coposian. Nu știm cît o mai duce, dar îl avem pe Duda pregǎtit de rezervǎ, eșalonul doi, cum spun politicienii, militarii și sociologii dedați acestor fenomene.

OK, OK, acum douǎzeci de ani, pro-sovietici fiind, l-am gonit prin alergare pe sǎ-ți fie rușine, mǎi majestate. L-am fǎcut cu ou și cu oțet, l-am ponegrit, scuipat, calomniat, mǎ rog, ca la manualul de rǎzboi psihologic.

Dar alea erau vremurile pre-9/11, era pe vremea cînd eram ai rușilor, de partea proastǎ a p... a plapumii. Acum între timp am pus boticul la NATO, la UE, la chestii de alt fel de sistem politic, nu mai sîntem ai rușilor, sîntem o gubernie a Europei. Buuuun. Deci putem sǎ ne jucǎm de-a monarhia, cǎ și alții au pe aici. Avem de asemenea și exemplul de succes al spaniolilor, care au ușurat tranziția de la un sistem autoritarian la unul democratic punînd un Gigel imperb – care între timp s-a dovedit a duce decent povara gomoșeniei monarhice.

Deci e prea probabil ca și Duda sǎ poatǎ sǎ o facǎ, pentru cǎ oricum va fi mai degrabǎ decorativ. Adevǎrata funcție a sa (am zis “funcție”, nu “grad”, da? Ne pǎstrǎm rǎutǎcismele pe aceastǎ temǎ pentru peste doo paragrafe mai încolo) va fi una cît se poate de hilarǎ: sǎ reprezinte soluția tensiunii dintre cei doi poli de putere actuali: Cotroceni și Victoria. Scoatem unul din ecuație, trecem de facto la parlamentarism și potolim nebunii, cǎ de vreo 10 ani încoace numa’ de trosneli de-astea am avut parte: ba Ilici cu Adițǎ, ba Bǎse cu Moliceanu, numa contre și trosneli la gioale pe supt masǎ.

Ok, nu va mai fi republicǎ. So what? Who the heck cares cum îi spune? Duda se joacǎ de-a gomoșenia solemnǎ, dǎ decorații și face frumos la pozǎ la vizitele externe, iar partidele își simplificǎ jocul de împǎrțire a puterii, eliminînd un factor imprevizibil: președintele. Serviciiilii e și ele de acord, cǎ oricum le doare la bascǎ, ele își vǎd în continuare de sforǎrealǎ, oricum Duda e al lor, e un bǎiat decent pregǎtit de încǎ acum 20 de ani pentru acest rol, l-au bǎgat și pe sub pielea prințesei, l-au fǎcut și colonel pe repede înainte, ca pe Fǎt Frumos, creștea în grad într-o zi cît alții în patru ani, a fǎcut și Colegiul Național de Apǎrare, a fost și emisarul oficial al statului român, s-a și plimbat prin țarǎ de vreo cel puțin 5 ani de zile, sǎ frǎgezeascǎ talpa țǎrii, opinia publicǎ...

Deci e proiect mai vechi, nu doar o bǎlmǎjealǎ de-acum a useliștilor și voiculescienilor.

Singura problemǎ e sǎ vrea și guvidul. Boborul. Cetǎțeanul ambetat, turmentat, abrutizat, asistat și pungizat care urlǎ din patru în patru ani “Eu cu cine votez?” Lu’ cetǎțeanu’ ǎsta îi place mult de tot sǎ i se dea impresia cǎ el conduce, cǎ el alege. Și n-ar da rața vopsitǎ a votului direct din mînǎ nici pentru punga de banane de pe gard. E greu sǎ-l momești, sǎ-l pǎcǎlești.

Pǎi atunci sǎ intre în joc marea armǎ ascunsǎ, șmecheria pǎstratǎ pentru finalǎ, ca schema de tușǎ a All Blacks cu Woodcock care a trecut ca prin brînzǎ prin franceji. Arma letalǎ și ascunsǎ se numește psihologia inversǎ.

Pǎi pînǎ acum ceva timp, vreo unu-doi ani, aveam doar vreo 15% care ar fi fost de acord cu monarhia. Hmmm. Cam puțin. Ce ne facem, fetelor? Șerpilieni mici și pufoși, cum rezolvǎm situațiunea?

Simplu: sǎ intre psihologia inversǎ. Oglindǎ oglinjoarǎ, cine este cel mai foarte nașpa balaur în momentul de fațǎ în țarǎ? Bǎǎǎseeescuuu. Buun. Orice zice el e foarte nașpa și lumea îmbrǎțișeazǎ instant opțiunea pe dos. Ce vrem noi, fetelor? Sǎ punem pe rege, adicǎ pe Dudǎ. Yuk. Nu prea e front-office bǎiatul ǎsta, nu cucerește inimi. Pǎi atunci sǎ-l ajutǎm. Îl punem pe Bǎse, care oricum e de-al nostru, șerpilian cu grad cel mai foarte mare, e și el în planul ǎsta conspirativo-conspirațional, îl punem pe Bǎsescu sǎ-l înjure pe Rege, sǎ înjure monarhia, sǎ facǎ spume la gurǎ. Succes garantat! Imediat în momentul doi, în trei timpi și patru luni lumea va îmbrǎțișa cu entuziasm ideea de monarhie, deși cu un an în urmǎ i se pǎrea cea mai mare tîmpenie.

Și frǎgezim ideea asta așa, in crescendo, vreo 1-2 ani de zile, pînǎ este deja un fapt de la sine înțeles. Între timp își terminǎ și Bǎse mandatul, schimbǎm și Constituția, o punem de-o revoluție pașnicǎ și intrǎm într-o nouǎ erǎ de progres și dezvoltare multilateral conspiratǎ, inspiratǎ, iluminatǎ și catastrofatǎ.

E cǎ trec egzamenul de asistent șerpilian? E cǎ aș fi bun de moderator la OTV? Ce pana mea de șarpe boa... :)