Cum stau lucrurile pina acum la RWC 2011

Din punct de vedere al calificarii, stim deja: patru din emisfera nordica, patru din cea sudica.

Pe de o parte, vom avea jumatate de meciuri eliminatorii intre echipele europene. Pe de alta parte, intre cele din emisfera sudica.

Sferturile care vor avea loc la acest sfirsit de saptamina se anunta al naibii de interesante, cu cel putin un meci cu aer de finala: Australia vs Africa de Sud si cu doua derby-uri europene intense: Irlanda - Tara Galilor (pacat ca una trebuie sa plece acasa) si Anglia - Franta (pacat ca doar una trebuie sa plece acasa, si nu amindoua, mama lor de imperialiste arogante). Doar cel de-al patrulea meci, Noua Zeelanda - Argentina, prezinta a priori un dezechilibru de sanse, Noua Zeelanda fiind clar favorita. In rest, balonul nu-i rotund, dar sigur avem niste meciuri 50-50.

Sferturile sint marcate de accidentarea unor jucatori mai mult decit semnificativi. In primul rind, Dan Carter, care a reusit performanta absurda sa-si rupa un tendon in zona vintrelor si este pa - iesit complet din turneu. Pentru cei care nu stiu rugby e greu de explicat cit de important este DC pentru All Blacks. Pentru cei care stiu, este superfluu. Dar nici pierderea lui Francois Steyn pentru Africa de Sud nu e de ici de colo, bocsii raminind fara gheata lui plina de siguranta, cu care era in stare sa marcheze niste lovituri de pedeapsa monstru de la 60 m - ca sa nu mai vorbim de priceperea pe care a dovedit-o la centru, de cind l-a mutat antrenorul acolo din pozitia de fundas. Nici Irlanda nu e ocolita de probleme, taloneurul Rory Best, unul din elementele de baza ale pachetului de inaintare care a reusit sa bata Australia, avind probleme la un umar.

Imi pare rau ca fie Irlanda, fie Tara Galilor vor trebui sa plece acasa dupa meciul de simbata. Imi plac ambele echipe, atit pentru faptul ca sint celtice :), dar mai ales pentru ca, spre deosebire de alte editii ale Campionatului Mondial, de data asta chiar nu ne-au dezamagit pina acum, fiind cam singurele echipe din emisfera nordica ce au fost in stare sa arate de maniera consecventa rugby de calitate.

Deci simbata si duminica ne vom roade unghiile, sperind ca echipele cu care tinem vor cistiga si ca Anglia si Franta vor merge amindoua acasa :).

Pina atunci, va las cu analiza numarului de eseuri marcate in grupe. Dupa cum vedem, e o corelatie clara intre numarul de eseuri si performanta generala a stralucitorilor. Noua Zeelanda conduce de departe acest clasament, un soi de Brazilie a rugby-ului, care pe vremuri juca, de multe ori cu consecinte dezastruoase, pe principiul "Sa dam mai multe goluri decit putem primi", iar acum joaca pe principiul "Sa le dam cit mai multe, cite nu pot ei sa duca, sa le scoatem rugby-ul din cap, dar sa nu luam nici unul". Urmeaza, de maniera oarecum previzibila, Australia - stim ce linie de trei sferturi are, mai ales cind e si inconsecventul de Quade Cooper in mina. O surpriza placuta, Tara Galilor, pe pozitia a treia. Dintre echipele cu sanse cit de cit la titlu, Irlanda este singura care nu straluceste neaparat la numarul de eseuri marcate, semn ca in zona meciurilor eliminatorii va avea cu siguranta probleme.

Deci ramine cum am stabilit: Go All Blacks! Carter, baietii o sa cistige pentru tine! :)



Sursa datelor: site-ul oficial RWC 2011

.