Pentru că vine toamna și mai e un pic, doar un pic, foarte pic de 4 – 5 luni până la primăvară, ca și cum ar fi mâine, nu’i așa, eu vă propun să ne pregătim de pe acum și să slăvim vestitorii primăverii.
Așadar și prin urmare, azi: cornul. Cornus mas. Puteți citi pe scurt despre el în română sau în engleză (de unde, de fapt, este tradusă pagina de pe WikiRo).
Cornul este un arbust care se găsește în zona deluroasă. Adică, pe limba românească de la sat, un tufiș care crește pe dealuri. Nici copac, dar nici legumă. Un tufiș mare. Uneori un copac mic. De regulă, pe la 3 – 4 metri în diametru și în înălțime. Dar uneori se poate duce chiar și spre 10 metri. 
Cornul are un lemn tare. Foarte tare. Cel mai tare lemn care se găsește prin țara noastră. Doar că, din păcate, nu crește prea mare. Mai tare și decât ulmul, și decât salcâmul. Fier, frate. Se făceau cozi de topor din el, și juguri, și mânere, și țepușe.
Noi, când eram mici, făceam pe dracu în patru să ne facem arcurile din lemn de corn. Trăgea mai departe și ținea mai mult decât arcul de alun. Și arcul de sânger era bun. De fapt, sângerul (Cornus sanguinea) e neam bun cu cornul. Ușor diferit la frunză, cu nervuri mai bine evidențiate, mai închisă la culoare, de multe ori roșiatică, ceva mai lucioasă și un pic mai mare, dar mai ales și mai ales la fructe: negre, mici, mai multe într-un ciorcine, ușor toxice.
Buuun. Cornul face niște fructe mici, ovoidale, ca niște măsline rahitice sau ca niște căcăreze de oaie – pentru intelectualii rafinați dintre Dvs. care știu ce e aia oaie și cum face oaia caca pe câmp :p. Sau, ca să fiu poetic, ca o minge de rugby pe care să o ții pe un vârf de deget. 
Culoarea e roșie, cu nuanțe variate, de la un roșu palid, de călină, până la un roșu negru, de vișină putredă. Dacă nu sunt coapte coapte, coarnele îți fac gura pungă. Dar pungă, frate. Mănânci un pumn de coarne și pe urmă ai obrajii supți, ca la somalezi, și vobești printre buze, că nu mai ești în stare să deschizi gura. Ca să nu mai spun că are un efect puternic constipator. Știți voi ce e aia. Cum zicea bunică-mea: mănânci un pumn de coarne...
Cele mai bune coarne sunt cele atât de coapte, încât au căzut pe jos. Sunt moi și semi-terciuite și de’abia acum dulci. Sunt bune de te lingi pe buze. Nu vă fie jenă, ori scârbă : pământul de sub copaci, de pe dealuri, e curat. Cu mult mai curat decât masa Dvs. din bucătărie, care colcăie de microbi urbani. Luați de mâncați. Nu fiți sclifosiți.
...Mă rog. Să continuăm. Cornul înflorește primăvara. Face niște flori de un galben lâmăie, mici, cât un bob de orez, adunate în chiorchini de câte 6-10 flori. Nu miros deloc. Dar sunt al naibii de frumoase pe coaste. 
Pentru că, dintre toate plantele, cornul înflorește primul, laolaltă cu alunul și cu un soi de salcie (aia care face mâțișori), chiar și înaintea ghiocelului și a viorelelor și a măselei ciutii și a brândușelor de primăvară. Cornul înflorește în februarie, când încă mai e zăpadă pe coaste. Mă rog, acum, cu încălzirea asta globală, am văzut corn înflorit și la 15 ianuarie, pe niște coaste golașe, care nu aveau pic de zăpadă pe ele. Dar asta este altă poveste... :(
Vorbeam că înflorește cel mai devreme, împreună cu alunul. Doar că alunul, după cum unii dintre Dvs. probabil știți, face așa niște ciucurași maronii, care nu prea se văd în peisaj. Pe când cornul înflorește en gros, toată coroana un iureș de galben, fără pic de frunză în el. Și coastele cu corni se văd de departe, maluri galbele și curate. Și inima face zvâc.
Puteți vedea cornii înfloriți primăvara în Cișmigiu. Sunt frumoși, dar nu la fel de frumoși ca cei din grădina noastră de la Telega, de pe dealul Călinetului. Unde, în toamna asta, am cules coarne, și pere, și nuci, și mere pădurețe, și gherghine, și prune gălbioare, și frunze roșii de paltin și de nuc.
Și unde la primăvară o să ne plimbăm pe sub un mal galben, ca de început de lume.
:)
Bricolaj: update #41
Acum 3 ore
17 comentarii:
heh... coarne gaseam cand eram mic numai pe dealul care desparte satul in care s-a nascut maica-mea de satul in care s-a nascut taica-miu. Vreo 7 km de mers pe jos dupa cei 6 cu masina. Bunica-miu avea unul in curte. De fiecare data cand mergeam la el sacrifica o ramura ca sa imi faca arc. Ce bun mai era. Il tineam un an intreg. N-am mai vazut coarne de vreo 10 ani. Poate vin pe la Telega :)
du-te tu pe la telega, poate-oi si gasi minu-hu-hunile de care vorbeste maestrul Turambarr aici de fatsa. ca eu fusei, si-n afara de casa unei familii, cu poarta inalta, din metal, cu o dunga de 2 cm si lunga de 30, decupata la vreo doi metri inaltime (subliniez, 2m) din cei 2,20 ai portii, deasupra careia scria POSTA, altceva notabil n-am vaz't. dar n-am pierdut speranta, mai trec, doar-doar.
altminterea frumos sat, cuminte si aerisit.
Sa mergi pe culmea dealului, de pe Martin pe Obarsie pe Melicesti pe Bosalcesti pe Bustenari pe Tintea pe Tantauru pe Plai, si sa faci turul Telegii. E cu totul altceva decat niste porti de tabla.
Believe me, mate. Stiu ce spun. Cu coaja de alun...
:)
pune d-o harta, maria ta, sa nu ne mai invirtim ca fetele.
haide. fa-ne traseu de vazut zona, ca plecaram trei ghiocele si veniram trei zambilici, n-am vazut decit una bucata alta chestie, anume paltinu dam, asta ca sa nu plecam nerezolvate.
da' harta, nu giucarie. diteilz.
aşa, că voiam să zic: plăcut satul matale. lacu' e ăla micu' de la intrare? sau pe dupe dealuri, de nu ştim noi ce povesteşti tu acilea?
anyway, eu o să mai dau pe acolo să imortalizez oarece dărăpănături teribil de romantice. că bag seama la voi în sat ori sînt case de se întorc după soare, ori sînt căzături pe jumate îngropate. cel puţin casa de pe stînga, din care nu a rămas decît faţada şi care nu mai are nici acoperiş, pe frontispiciul căreia scrie clar TEREN DE VÎNZARE era minunată de făcut clic, în lumina înserării.
ati putea pune o poza cu el cum arata iarna?
eu mi-am plantat un corn dar nu stiu ce pamant sa ii pun..., l-am plantat in ghiveci
Din cite stiu, nu e mofturos la pamint.
Insa problema e ca nu stiu cit de bine ii merge in casa. Este, totusi, pom de stat afara, nu arbust de apartament.
Route Telega-Bordeni-Mislea_Cocorasti-Bustenari-Telega
http://www.bikemap.net/route/589350
Da, pe Valea Doftanetzului. Una din zonele cele mai frumoase din Telega. Pe unde imi duc eu fetele sa dea cu bolovani in piriul cu miros puternic de pacura, sa nu uite de specificul locului. Pe unde venea drumul cel vechi al Bustenarului, cind era comuna separata si bogata, cu exploatare de petrol, cvasi-oras, locul unde au venit unele din primele masini din Romania.
Ce vremuri... Citeste Flacarile lui Radu Tudoran. Acolo e povestea plina de patima si de pacura a acelor locuri.
:) :wink:
Si noi cand eram copii, trebuia sa mergem destul de mult pana sa gasim cornii, hat un pic departe in inima padurii. Insa nu mi-a venit sa cred, cand in curtea unui bun prieten am gasit acum vreo 4 ani 3 crni batrani de cel putin 25 de ani care crescusera chiar langa casa si erau plini ochi de corne. Mi se parea PARADIS
Hola. Am luat un corn, de la sieberz.ro, sa aratam ca romanul nu numai ca este frate cu codrul dar, nici nu se da inapoi de la comertul cu veneticul..lol..
De rest, daca se prinde, cand mai urcam cu bike pe Bustenari in sus, iti aducem recoltala control.
Tara e frumoasa intr-adevar, iar din sa, se vede si mai si.
wlf
" au inflorit galben cornii" asa cum spunea Ionel Teodoreanu in La Medeleni.
Daca doriti sa mancati coarne, vizitati Münchenul toamna. Aici sint arbusti ornamentali prin parcuri sau pe strazi si nimeni nu se atinge de fructe, sa nu cumva sa se otraveasca. Cind ma vad ca ma intind sa culeg si sa maninc, mai, mai sa sara pe mine sa ma opreasca, sa nu mor pe strada.
Hehe... ce stiu ei ce este bun si pe deasupra si foarte sanatos.
Tot aici se gasesc in magazinele de plante, puieti de plantat pentru a face cu ei garduri vii.
Cel mai frumos articol citit vreodată ! Felicitări. Mi-a plăcut enorm. Mi-a făcut o pofta de coarne....preferatele mele impreuna cu visinele.
Daca vreti sa vedeti cornii cum se-nghesuie, mergeti la Deva! Cetatea e atat de plina incat ai impresia ce vatra lor. Am copilarit pe acea cetate, a fost al doilea domeniu de joaca si plimbare!
Si dulceata de coarne, o minunatie!
Buna!
Si eu pe la voi, se poate?:) Nu e vina mea, ci a cornului pe care l-am plantat de curand in propria gradina + a vecinului, ca i-am dat si lui unul, zic sa nu ma trezesc ca ma umplu de coarne, si cum ziceam, i-am prins din zbor vorba vecinului dupa ce a consimtit la plantarea cornului daruit de mine, numai asa "ca sa-i admire florile primavara" ca el e sceptic sa-i mearga bine pe aici pe la noi, ca suntem mai suuus, la munte, si uite asa cautai si eu pe net despre florile cornului, ca nu stiam absolut nimic despre ele, ce-i drept am fost oarecum dezamagita, deoarece mi le imaginam de un roz-pal, cam cum are si gutuiul, habar n-am de ce....fructele ovoidale, cum zici tu, le stiu de pe vremea copilariei, de cand imi faceau si mie gura punga atunci cand le infulecam in loc de alte fructe dulci si zemoase ca sa-mi astampar foamea nebuna starnita de orele in sir de stat pe langa prundul garlii, atat de aproape de Telega, dat fiind faptul ca eu am copilarit pe Voila:)) si asta vara am fost la Telega, la ocna de pe deal, aia mai salbatica si fara plata...doamne ce de frumuseti am tot vazut, am si un articol cu o poezie inspirata de acele locuri+poze, pe blog. Voiam doar sa va spun felicitari pt articol, nu stiu cum sa dau apreciere aici, n-am buton, poate faceti rost de unul ca sa va pot urmari la noutati sau cel putin pe fb?! :) Zile bune, om fain!
versurisite.wordpress.com
Multumesc mult pt cuvintele frumoase! Sint onorat!
Trimiteți un comentariu