duminică, 2 mai 2010

Oakling

Acum vreo trei luni, intr-o plimbare prin parc cu fetele, prin IOR, am gasit pe sub un stejar un covor de ghinde. Ne-am umplut buzunarele cu ele si, cind am ajuns acasa, le-am plantat pe cele care ni se pareau cele mai promitatoare: umflate, crapate, cu un virf verde itzindu-se din carnea de aluna plina de proteine.

Acum, la inceputul lui mai, amindoua ghivecelutzele, ca sint nishte ghivece mici, ca pentru niste fete mici, sunt mindre apropitare de locatari vegetali. In fiecare ghivechi, un bat firav de nuia de 10 cm de stejar, fiecare cu 3-4 frunze in virf, scoate capul un pic shui, inclinat spre lumina ce razbate prin termopanele balconului. Au crescut spectaculos de repede, spectaculos de vinjos, spectaculos de natural :). Stejarii nostri. Potentzialitatea care se intrupeaza sub ochii nostri, in ghivecele noastre, in balconul si in viatza noastra.

La toamna ii ducem la Telega si ii plantam. Sigur le gasim noi loc pe undeva prin jurul casei. Doi stejari pentru cele doua fete, alaturi de platan si de frasini si de ulmii din gard. O livada :) de copaci care nu fac fructe, spre disperarea telegenilor, rude sau vecini, care ne viziteaza si se uimesc cum de lasam buruienile alea sa faca umbra pamintului. Iaca le lasam, si vor face umbra folositoare, ochiului si terenului in alunecare si plaminilor si feng-shuiului de Telega si Zen-ului stramoshesc si amintirii numelui si neamului.

Iar peste o suta de ani, cind si eu si Flo si Marta si Andra vom sta sus pe norishor in rai, ca evident ca acolo ne este locul, mama noastra de familie ireverentzioasa, vom admira cu detashare serafica si cu incintare angelica felul in care hoardele noastre de nepotzi, cu singe tiganesc, arabesc, khazahstanez si chinez, vor ingriji cu respect stejarii pusi pe vremea cind Marta si Andra erau mici si vor sta la umbra lor si vor minca khebab si orez cu soia, mincaruri specific traditzionale acestor meleaguri stramoshesti, inca de pe vremea cind noi cumanii am venit si v-am cucerit, babardit, intzeleptzit si stapinit pe voi, nasoii ashtia de indo-europeni cu barza viezurele minzu shi brinza voastra mioritica.

Vedetzi: asha gindeau si englezii cind plantau gazonul, pe vremea lui Alfred cel Mare, cind dadeau navala nashparliotzii de tzigani danezi, sa le ia casa si masa shi mlashtina shi calu shi nevasta shi stejaru... :)

16 comentarii:

Camil spunea...

:) acum aflu și eu că stai în Titan. mergeam prin IOR în fiecare weekend anul trecut, înainte de a mă muta

Turambar spunea...

In Dristor, nu in Titan :)

Florin Pîtea spunea...

Să vă trăiască stejarii, stîrpitorule de balauri!

matusalem spunea...

Nu uita. Trebuie plantati in mijlocul plantatiei de bambus din Telega. Locul ideal. :)

Turambar spunea...

@ Florin: :) :friends:

@ Matusalem: :p :friends: :p :p :p

Anonim spunea...

Tu esti in poza profilului, te intreb pt ca de asta fac acum efort sa scriu???? daca nu, esti aiurea!
Oricum ai ales bine poza, pe mine EL m-a atras aici...

Turambar spunea...

LOL. Evident ca sint aiurea. Evident ca nu sint eu ala. Evident ca eu sint si mai aratos, good-looking and handsome. (Si cu burta si chelie, dar asta nu se vede in poza, ca am palarie. Si sa nu mai spui la nimeni...)

Dar daca ti-a placut individul, afli mai multe despre el aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/Sterling_Hayden

Poza e luata din filmul The Killing

http://en.wikipedia.org/wiki/The_Killing

Sau din Asphalt Jungle, nu mai stiu exact:

http://en.wikipedia.org/wiki/The_Asphalt_Jungle

The Killing il gasesti aici:

http://isohunt.com/torrent_details/92802665/%22The+Killing%22?tab=summary

Asphalt Jungle il gasesti aici:

http://isohunt.com/torrent_details/116510917/Asphalt+Jungle?tab=summary

Enjoy :)

PS: Ma bucur ca tzi-a placut fatzaul lui Sterling Hayden. Sper sa-tzi placa si filmele.

:)

artistu spunea...

Au dreptate vecinii din Telega. Stejarilor le sta foarte bine in padure. Asa ca daca vrei sa ii vezi fericiti, pe langa cei pusi de Marta si Andra, mai baga inca vreo 20 de bucati si vei vedea ca atunci lumea iti va spune "paduraru" :)))))

Turambar spunea...

:) Unii din Telega traiesc inca intr-o pre-modernitate in care catzelul trebuie sa stea pe sirma, curtea trebuie sa fie plina neaparat de gaini, salciile si salcimii trebuie taiati periodic din trunchi, sa nu se inalte prea tare, iar singurul pom care se cuvine sa creasca pe linga casa omului este prunul.

Evident ca aceasta pre-modernitate atitudinala este serios zdruncinata de ceva ani de catre ereticii bucuresteni care si-au luat case pe-acolo si care - oroare! - au o viziune cu totul diferita despre spatialitatea, utilitatea si patosul estetic al gospodariei. Incet, incet, telegenii nostri are rushed into the bloody post-modernity, and I'm one of them bloody rushers, with my bloody traditional trees such as bamboo, sycomore and ash trees ruthlessly left to grow in the middle of the yard.

:) :wink:

artistu spunea...

La aia cu catzelul am reusit sa o conving pe mamaie sa il lase pe PUFI liber prin curte, dupa un an de chinuri si tanguieli. In schimb la capitolul pomi, tre' sa recunosc ca eu sunt intre tine si telegeni. Adica? Adica imi place sa fie un mix impresionant de pomi fructiferi, care sa imi ofere fructe din mai pana in noiembrie. Drept pentru care si in curte la Giulesti si la tara, in ultimii ani am plantat toata gama de pomi (ciresi de mai si de iunie, peri de vara si de toamna, zarzari, caisi, piersici, nuci, meri de vara si de toamna, tei, liliac, floarea miresei si lista poate continua). Iar in fundul curtii am facut o linie de salcami pe care nu ii vom ciunti, pentru ca vrem sa simtim primavara mirosul ala superb al florilor de salcam!

Turambar spunea...

Pai n-ai intzeles. La Telega am plantat si noi un mix impresionant, care merge muuuult dincolo de inevitabila livada de pruni care poate sa fie orice copac, dar prun sa fie :). Avem si meri de toate soiurile, si ciresi, si peri, si gutui, si zarzari, si caisi, si piersici, si aluni altoiti, si nuc (doar unul, batrin, un nuc mai trebuie sa plantam). Avem di tati. Dar in plus si pe deasupra, avem si pomi nefructiferi, adica avem copaci, care lucru este o blasfemie in gindirea telegeanului mediu, pen' ca pe de o parte ocupi spatiu vital altminteri util si in plus face umbra la iarba. Ca sa nu mai spun de veshnicul drob de sare: aoleu, daca pica pe casa? Moment in care eu iar ma infurii si ma iau in gura cu ei: unde rasa mamilor voastre atzi vazut voi, frate, in toata viatza voastra, frasin rupt, cazut, doborit de furtuna? Ca salcim rupt am vazut, mar rupt am vazut, prun rupt am vazut, nuc dat cu cracii in sus de furtuna am vazut, dar sa moara pisica infrunzita daca am vazut eu vreodata frasin doborit de natura. Gata, repede, sa bagatzi drujba in el, mama voastra de nasoi...

:(

artistu spunea...

Hai ca m-am distrat cand am citit comentariul tau suparat in dimineata asta! Si da' ai mare dreptate. Nu am vazaut nici eu pana cum frasin rupt, desi unii erau singurei in mijlocul vreunui camp si ii batusera muuulte furtuni! ;)

Turambar spunea...

Pai nu? Ce mama naibii. Frasinul si ulmul - copacii cu lemnul cel mai zdravan.

Fantasme paranoice de tzarani care incearca sa legitimeze / rationalizeze un anumit stil de viata, centrat pe taiatul necontrolat de copaci si pe cresterea intensiva de pruni.

Degeaba se zice ca "codrul, frate cu romanul", ca romanul nostru taie copaci intr-o veselie. Latinii nu au traditia germanicilor, care le vine din paginitate pre-crestina, cind se inchinau la copaci. De-aia germanicii (inclusiv anglo-saxonii) pretuiesc atit de mult copacii. E o reminiscenta a cultului lor de dinainte de crestinism.

artistu spunea...

P.S. Nea Mirel bagam si noi o bere saptamana aviatoare, ca vreau sa te vaz la moaca, ca prea ai pareri faine si ganduri interesante! ;)

ana spunea...

va iubesc pre voi, mai indo-europeni telegeni destinati sa priviti serafic din cumulonimbusii cei castelani arborii plantati de voi in toamna lui 2010 :)

Turambar spunea...

:p

Doamna, sint unii rautaciosi care nu-mi dau mari sanse la cumulonimbusi si imi tot prevad o privire de jos in sus, dintr-un loc nu cu verdeatza, ci cu incalzire centrala pentru eternitate.

Eu acum ce sa zic? Ateul din mine le da cu tifla... :)