Decupaje de preocupare

Hai sa va aud, ca este totul incapsulat in a nutshell. Toate temele de preocupare una linga alta:

- Fac copii multi
- Nu muncesc
- Nu produc taxe
- Fura (mai putin in ultimul timp)
- Nu fac scoala
- Traiesc din alocatia copiilor
- Isi spun "tigani", nu rromi
- Romanii au vrut sa se separe de tigani, si tiganii de romani
- Considera ca ajutorul social e facut special pentru ei
- Prima intrebare pe care ti-o pun cind te vezi cu ei: "Ce-mi dai?"

Deci astept provincia. Astept raspunsurile societatii civile intens preocupate de imbunatatirea conditiilor lor de trai. Astept ONG-urile care dau in brinci sa pape bani europeni si americani sa le lumineze mintea la tigani. Astept marii lingvisti care sa ne ecsplice ca ei ishi zic de fapt "rromi", nu "tigani".

Astept raspunsurile voastre superior-indignate care sa-mi spuna cum facem cetateni din ei, cu aceleasi valori ca si ale celorlalti: educatie, munca, responsabilitate. Ca de douazeci de ani tot faceti cetateni din ei, de numa-numa.

Si pe zi ce trece sint din ce in ce mai multi si din ce in ce mai cetatzeni. Progresia geometrica a cresterii demografice e simpla, din generatie in generatie: 1, 4, 16. La fiecare generatie dublare (doi parinti fac patru copii, opt copii, inclusiv sotii sau sotiile, fac 16 nepoti).

Voi stiti care este puterea functiei y = x2?

O sa o vedeti. In curind, o sa o vedeti pe propria voastra piele de majoritari din ce in ce mai minoritari. Vai de mama voastra. Vai de mama noastra. O sa traim intr-o tara in care din ce in ce mai multi dintre cetatenii ei, de etnie tiganeasca, nu vor merge la scoala, nu vor crea plus-valoare, vor sta in cur pe banca in fata portii sa le aduca primaru alocatia si vor sparge seminte.

O sa vedetzi...

:(

Din Evenimentul Zilei de azi

* * *

"Ce ne dai? Când ne dai? Cum ne dai?” Astea sunt întrebările cu care ţiganii din Bărbulesti, Ialomiţa, îl hărţuie atât pe primar, cât şi pe orice străin care-i întreabă de sănătate. Nu muncesc, nu plătesc taxe, trăiesc şi se pedepsesc după legile lor. Fac copii doar pentru alocaţie şi sunt convinşi că ajutorul social a fost făcut special pentru ei.

Din 7.000 de ţigani, doar 50 au un loc de muncă. De ceva timp, în fruntea urbei a fost ales unul de-al lor. Un om care, la 59 de ani, se luptă să termine liceul. Cu timpul, speră, va fi un exemplu. Deocamdată a reuşit să-i mai tempereze, să nu mai fure. Probabil şi pentru că mulţi s-au pocăit.

* * *

Elevii dintr-a XI-a cu frecvenţă redusă, de la Liceul Agroindustrial „Iordache Zossima”, din comuna Armăşeşti, tot din judeţul Ialomiţa, aşteaptă cuminţi în bănci. Profa de matematică le-a înşirat pe tablă nişte ecuaţii de te ia ameţeala numai când le priveşti.

Dintre liceeni se distinge unul. E la costum şi cravată, are ochelari cu rame aurii, e mai oacheş şi se poartă la pantofi de lac. Pe una din lentile se vede eticheta: 20 RON. Mulţi din cei 20 de şcolari sunt săriţi binişor de 25-30 de ani, dar, de departe, el e decanul de vârstă al clasei. Are 59 de ani. Se uită cruciş la coala albă din faţa sa. Derivatele scrise cu creta îi par nişte cuneiforme fără noimă.

Îl cheamă Ion Cuţitaru, dar lumea îl ştie de „Ciocan”. E primarul din comuna vecină, Bărbuleşti. Localitate în care românii reprezintă 1% din populaţia de 7.000 de suflete. Restul sunt ţigani, „Ciocan” e unicul primar din ţară al Partidei Romilor.

La română - 7, la franceză - 6, la engleză stă mai bine, 8, la fizică a împuşcat un 7, iar cum istoria îi este hobby a luat în semestrul I, dintr-a XI-a, un 8. La matematică a scos cu chiu, cu vai un 5. De asta şi transpiră la vederea derivatelor de pe tablă. 10 are doar la purtare.

* * *

„Acasă, vorbesc mai mult româneşte, da’ aici romales e de bază”, explică omul, care spune că e ţigan, nu rom. „Între noi ne spunem ţigani, n-am nicio problemă cu asta”.

* * *

"Taxe şi impozite mai luăm, da’ se plăteşte puţin. Că nu se munceşte, din 7.000, doar vreo 50 sunt angajaţi...”

* * *

A reabilitat şi grădiniţa: „Nu au loc copiii... Am 150... şi ar mai trebui încă o dată pe atâta, că am o rată de natalitate de 160 pe an”.

* * *

E la al doilea mandat în Bărbuleşti şi i-a spulberat pe toţi cei opt adversari din primul tur. Mai exact din 2006, când s-au rupt de cei 3.000 de români din Armăşeşti. A fost divorţ cu acordul părţilor. Că se săturaseră românii de primar rom şi ţiganii să aibă grijă şi de „minoritatea” majoritară.

* * *

Ion Cuţitaru are o fată, patru băieţi şi 16 nepoţi: „Da’ sunt şi unii cu peste zece copii”, se alintă edilul. Geriola l-a făcut bunic de cinci ori, Decebal, mezinul, de patru ori, Traian de trei ori, iar Zobar, şofer la primăria lu’ tac’su, l-a fericit cu două nepoţele.

* * *

Mai nou, de vreun an, s-a pocăit. E penticostal, ca mai tot satul. Într-un fel e mai bine, că se bea şi se fură mai puţin. Sunt trei case de rugăciuni ale pocăiţilor şi biserica veche, ortodoxă: „Aia e de când o ştim noi, biserică de biserică!”.

* * *

«Ce ne dai? Când ne dai? Cum ne dai?», sar toţi pe mine. Tot satu’ trăieşte din alocaţiile copiilor. Patruj’ doi de lei pe cap de copil. Plus ajutorul social...”, îşi deschide sufletul Ion Cuţitaru. „De’aia fac io liceu’, sunt copii care au condiţii de condiţii şi nu sunt capabili. M-am gândit să mă duc şi la facultate… La «administraţie»”, visează primarul de Bărbuleşti.