Sexul ca prefigurare a mortii

Stiti voi, in lumea asta cruda si rea sint citeva teme importante. Putine. Le-au tot risnit scriitorii, inainte ca romanele sa devina desuete si sa zaca prin anticariate si prin programele scolare. Le-au zgindarit regizorii, inainte ca filmul sa fie si el svirlit la groapa de gunoi a inadecvarii de catre Internet.

Dintre cele putine teme importante, esentiale, semetze scot capul din rind sexul si moartea. Pofta si frica. Inceputul si sfirsitul. Viata si viermishorii.

De fapt, nici nu sint doua. Sint una. Sexul, acuplarea, zbaterea intru viata, samintza de vierme din marul poftei si extazului. Moartea, consecinta fireasca si inevitabila si inexorabila si inoxidabila a zbaterii intru transpiratie placuta. Nu va mai plictisesc cu teoria, ati invatzat deja in Biblie cum e cu pacatul si cu caderea si cu vina, suficient de detaliat incit sa nu vi se mai scoale in vecii vecilor amin, intru nemurire si neprihanire.


Intre sex si moarte e un fir de dinte
Singele beregatii, rosu cirmiz
Viscos, alunecos, gustos.

Jos, jos, jos...

De ce? Pentru ca The Hunger. Pentru ca David Bowie si Catherine Deneuve si Susan Sarandon.

The Hunger. Tony Scott, 1983.

Despre vampiri. Adica despre sex si despre moarte si despre singe si despre acea tinjire, sete, hamesire a trupului care duce la extenuare si la epuizare si la scofilcire si la praf si pulbere. Viermele din mar, punctul de putreziciune din obrazul roz al pruncului, raul din bine, trecerea din petrecere.

Cine a vazut filmul, stie...