Stance: The Killers

Sigloxx a pus o versiune noua. Iar il omoara astia pe Danez.

Neaparat...

Citeste tot...

Stance: The Asphalt Jungle

Sigloxx a pus o versiune noua.

Neaparat...


Citeste tot...

Drogatzii dracu'

Manchester, 1977.

Iggy at his friggin' best. Or worst.

Which is the same, for that matter.

:) :p

Citeste tot...

No action for that dickless thing

An officially licensed Lemmy figurine has been produced. Available as a "regular" or "special" edition, Lemmy recalls:

I had to stand on this platform while the camera went around and did the hologram thing and then they made the model, only smaller. They said it's an action figure, and I said, 'So, you're gonna put a dick on it?' They said, 'No.' I said, 'Well, then it's not going to get much action then, is it?' A bad name for it, right?

Wikipedia: Lemmy

:)


Citeste tot...

Mintea românului cea de pe urmă

Sic transit gloria becalorum.

:wink:



Citeste tot...

Blue Monk

Hai, noapte buna! Si sa haladuiti in seara asta cum clipaneste Monk din clape. Rar si des si spart si groovy.



Citeste tot...

Avant le debacle

Zilele astea, taica-meu face un nemaipomenit act de necesara reparatie istorica: recupereaza si digitizeaza istoria personala si a comunitatii.

Pe de o parte, scaneaza pozele vechi de familie. Pe de alta parte, scaneaza si OCR-izeaza monografia Telegii din 1927.

E vorba despre vremurile dinainte de potop, despre vremurile dinainte sa vina rusii sa ne fure tara si petrolul si grinele si oamenii si libertatea.

Este vorba despre vremea cind Telega era aproape un oras, cu industrie infloritoare, cu o clasa de mijloc in rapida miscare si inavutire, clasa de mijloc care pe urma a facut canalul si puschariile, courtesy of stramosii prietenilor nostri care zilele astea ridica in slavi virtutile sistemului socialist, comunist, sovietic, rus si imperialist. Deh, niste oameni absolut inocenti care pentru un pumn de arginti sint in stare sa-si bage in puscarie si mama, daramite un rahat de istorie a unei tari sub ocupatie.

Dar sa revenim. Ura si resentimentul si amareala le lasam pentru alte posturi, pentru alte lupte de vorbe si de idei. Sa pastram doar amareala, s-o transformam in nostalgie si sa ne aducem aminte de vremurile cind Telega era in Occident, nu la coada vacii. Pe vremurile cind rusii inca nu ne luasera petrolul si uraniul si elita tarii, sa-i bage la beci, sa faca manusi din ei.

Doamnelor si domnilor, inaugurez azi o serie de nostalgii vizuale puternic imburghezite, mama noastra de burgheji, prin care va propun sa dati cu nasul in viata si fericirea si suferinta si superbia si zaticnirea si patima si trecerea prin istorie a unei femei tare data dracului si voluntara si fiara si mindra si cocoana.

Doamnelor si domnilor, din viata si aventurile Leoaicei, matusa mamei mele. Niculina Leu, nascuta Lamba, sotia lui Toader Leu, contabilul care a venit de la Tzutzcani sa lucreze la sonde la Telega, astfel impletind soarta a doua neamuri: ai lui Leu / Bacutza din Tzutzcani si ai lui Lamba din Telega (mai tirziu, si ai lui Palada, dar asta e alta poveste)

O sa va povestesc cu vorbe despre vietile si patimile lor alta data. Acum luati niste poze, asa, de antreu, pour la bonne bouche. O poza, stim prea bine, face cit o mie de vorbe.

Doamnelor si domnilor: Niculina Leu. Toader Leu. Stefan Bacuta. Mihai Lamba. Telega anilor 30. Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti, ca toti sint raposatzi...

Telega, 1925
Toader si Niculina Leu la cununie
Asa a inceput totul


Tzutzcani, 1925
Toader si Marghioala Leu (mama sa)


Chisinau, 1927
Nanutzu in armata


Telega, 1927
Toader Leu si prietenii


Telega, 1937
Nana amazoana (calul Mishu)


Telega, 1936
Nana si Nanu in plina retorica vizuala natzionalista

Telega, 1938
Niculina Leu (Leoaica) la o sedinta de coconologie


Cismigiu, 1939
Burghejii verosi in actziune


Telega, 1939
Nanutzu, Nanutza si bunica-meu Stefan Bacutza


Telega, 1940
Nana in plina retorica vizuala natzionalista


Telega, 1941
Fat cats in them country woods


Telega, 1941
Mishu Lamba, fratele Nanutzei
Mort prin injunghiere, pentru o gradina

Citeste tot...

Nevestologie aplicata

Da, da. Chiar de la ea.

Si are al naibii de multa dreptate...


"Success is just like being pregnant.
Everybody congratulates you but nobody knows how many times you have been fucked"
:/ Citeste tot...

Romania: Structura populatiei pe virsta

Citeste tot...

1000 de cinturi, 1000 de flori

Buna dimineatza, soare! Buna dimineatza, oameni buni si leneshi si trishti si carele va betzi cafeaua fara de nici o sperantza, fara de nici o furie pozitiva! Buna dimineatza, lucratorilor si lucrativilor si muncitorilor si mai ales si mai ales studentzilor, o voi proletari ai creerului.

Va invit in aceasta dimineatza sa va spalazi pe ochi si pe urechi si pe creer si pe suflet cu aceste vorbe de scirtz de duh ale marelui pacatos Jimi, cu aceasta zdranganeala de aducere de energie din strafundurile matzelor inconshtientului vostru. Va propun sa va trezitzi. Sa va trezitzi. Sa va trezitzi.

Si sa va uitatzi cu ochii limpezi si trishti la imagini. Fac cit 1000 de ani de sociologie si de antropologie si de intzelepciune.

Si sa va trezitzi!

Good morning, Bucharest! New York salutes you...

:)



Citeste tot...

Despre televiziune și alți monștri necesari

Televiziunea, după cum bine știm cu toții, noi ăștia care ne pricepem la vorbe moralizatoare, este un monstru. Un monstru în toate sensurile sale, și bune, și mai puțin bune.

Să căutăm un pic cuvîntul pe la
colțuri, pe la înțelesuri și etimologii, să vedeți dacă n-am dreptate:

MÓNSTRU, monștri, s.m. 1. Ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale diferite sau din unele părți de om și altele de animal. 2. Ființă care se naște cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namilă, matahală. ♦ (Fig.) (Adjectival) De proporții mari, extraordinar, neobișnuit. – Din lat. monstrum

Sursa: DEXOnline

Deci după cum vă spuneam.

E televiziunea o chestie mitologică? Iesti. Televiziunea nu e realitate. Televiziunea este the stuff the dreams are made of.

E televiziunea o pocitanie? Iesti și de-asta, de multe ori. Ori de cîte televiziunea ni-l arată pe Becali, vedem o pocitanie prezentată de altă pocitanie.

E televiziunea o făptură crudă, josnică, denaturată, cu mari defecte morale? Iesti și de-asta, de mult prea multe ori.

E o namilă de matahală de proporții mari, extraordinare, neobișnuite? Și de-astea este, cu prisosință și cu asupră de măsură.

Televiziunea este, ca și filmul, larger than life. Și în cele bune, și în cele rele. Este ca o lupă grozavă prin care noi ne uităm la noi înșine. Și ne buhăie. Și ne deformează. Și ne fascinează. Și ne mănîncă timpul și viața și orele serii de Prime Time în care stăm și belim ochii în tubul catodic de plasmă de leduri să vedem ce-a mai făcut Zăvoranca. Sau Băsescu. Sau Brigitte Bardot (mai trăiește oare?).

Vedeți voi, acest cuvînt monstru vine din latină: monstrum. Adică demn de arătat. În română avem și noi cuvînt pereche, la fel de vechi și de gustos și de încărcat de straturi de semnificații multiple: arătare. Adică ceva demn de arătat, cu toate conotațiile de fascinație și spaimă și dezgust și proporții mitice, ireale, de fantomă și de joc de iele.

Televiziunea, mai dragi internauți, este o arătare. O arătare pe care vă invit să ne fie arătată mîine, de la orele 10 trecute fix, la hotelul Novotel București, cel de pe Calea Victoriei, la nr 37 B, de lîngă Palatul Telefoanelor, unde era Teatrul Național pe vremuri și terasa Andra ceva mai recent.

Ce se întîmplă acolo?

Se întîmplă că prietenii și colegii noștri de la Asociația Română pentru Măsurarea Audiențelor (ARMA) organizează seminarul internațional "Măsurarea audiențelor într-o lume digitală"

Mîine, adică joi, adică 26 mai 2010, preț de presque o zi vom discuta cu specialiști din toată lumea despre ce ne așteaptă în viitorul ăsta întunecat și nesigur și incert în care e tot un talmeș-balmeș de schimbări, în care se renunță la the good ol' analog way of life și se trece în the brave new world of digital life, în care sîntem martorii flaberghastați ai convergenței de platforme, și pe satelit, și pe cablu, și pe telefonul mobil, dar mai ales și mai ales pe dragul de Internet, că nu mai știi ce e: televiziune? interacțiune? cîte un pic din fiecare?

Cum se schimbă relația intimă cu cutia din fața noastră? Cum măsurăm aceste schimbări de comportament? Mai punem mîna pe aceiași monștri de șerpișori de rating, sau sînt cumva alții, slightly changed, slightly off-hand?

Ne vor fi prezentate situațiile din Suedia, din Italia, din Marea Britanie, din Danemarca. Se va discuta despre felul în care aceste acumulări de experiență pot fi folosite în piața de măsurare de audiență românească.

Toate aceste subiecte, și cu siguranță și altele, vor fi aprig și digital :) dezbătute și combătute mîine, la acest seminar. Mai multe detalii pe site-ul ARMA.

Deci ne vedem mîine, da? La Novotel, da? La Sala Rive Gauche, da? La 10 trecute fics, da? Aduceți-vă leptocurile cu voi, să păreți din domeniu. Și nu mă întrebați unde găsiți loc de parcare în nebunia aia de zonă. Poate la Bimblioteca Centrală Universitară. Sau poate veniți și voi cu taxiul...
Citeste tot...

Sociologia, aceasta stiinta trista, dar amara

Un studiu sociologic arata ca barbatii, in general, ies la baut din doua motive:
1. N-au nevasta
2. Au nevasta

Courtesy of CTI97, provideru nostru de useless fun junk.

Si pozele, evident, tot de la el. Daca urmati acest link veti gasi multe, multe (dar multe!) altele la fel de faine, de ultragioase si de misoginoase.

Sa intre feministele sa ne critice!

:)





Citeste tot...

Craven "A"

[...] Ces cigarettes ont une particularité, elles ne comportent aucun agent de saveur ou de texture (peu de cigarettes ont cette particularité [...]

Wikipedia [FR]

Oh yeah. Uite, de-aia nu ma las eu de fumat. Ca exista tutun fain pe lumea asta. Fara filtru.

Din capitolul "Omul cit traieste descopera". Citeste tot...

M-am intors

Aceasta sintagma are mai multe intzelesuri.

a) Cea la care v-atzi gindit cu totii. M-am intors. Sint in tzara. I'm back in business. Mama ei de viatza, m-am intors.

b) Cea fizica. Dupa trei zile in care am dormit tzeapan in pat si ori de cite ori ma intorceam de pe o parte pe alta, ma trezeam din somn, acum a fost prima noapte in care m-am intors si eu ca omul, singur, fara sa fie nevoie de cineva sa ma intoarca cu patura ori cu cearsafu. Mama ei de viatza, m-am intors. Autch!... :(

c) M-am intors. De ce ai ramas ba in America? Mama ce fraer ai fost. Ma rog, nu chiar cu cuvintele astea, dar cam pe-acolo era sensu. Si totusi, m-am intors. Si nu-mi pare rau. De cind m-am intors, de presque 15 ani de zile, nu-mi pare rau.

c) M-am intors. Mi-am intors scufitza. Cred ca voi baga o schimbare majora in stilu existentzial al vietzii trairii mele. Mama ei de viatza, cred ca-l inchid.

Poza, courtesy of Barbosu de la Catavencu, nasolu ala care fabrica timpenii false de sondaje la shopirleaza cu citeva zile inainte de alegeri. Aptsolul nevinovat si inocent si coincidental si fara nici un sens ascuns.

Deci m-am intors, da?

:/


Citeste tot...

Bordel de putain de vie

Mda. Nu credeam sa doara atit de tare...

Vom reveni cu amanunte.

:(

Citeste tot...

Cultura si creatie

Joi, 30 ianuarie 1969

Mă frapează, uneori, fisura existentă, potenţial, între „omul de cultură“ şi insul creator.

Pe de o parte acumularea (cultura e întotdeauna „vastă“, „întinsă“, „generală“ etc.), pe de alta explozia. Cu specificarea că nici acumularea nu duce, în mod necesar, la explozie, nici explozia nu are loc, în mod necesar, pe bază de acumulare. Dar explozia e expresie de sine, în vreme ce acumularea e, mai degrabă, uitare de sine.

Există, în alcătuirea omului de cultură, o componentă de camuflaj. Cultura pură şi simplă compensează şi ascunde, în anumite cazuri, o sumedenie de precarităţi: sterilitatea, de pildă, sau lipsa spontaneităţii, sau şubrezenia instinctului vital. Am întîlnit „culturali“ pentru care cultura e şansa de a fi „ştiutor“, chiar dacă nu înţelegi mare lucru. Înlocuieşti reflecţia prin citat, invenţia prin sursologie. În variantele sale reuşite, omul de cultură e un temeinic culegător. Semănător, întruchipare a vervei seminale, e însă, numai individul dotat pentru creativitate.

Evident, nu se poate merge la extremă, nu se poate paria pe antagonismul de principiu al celor două vocaţii. Creatorul nu e, neapărat, un geniu incult, iar omul de cultură nu e, neapărat, un arhivar fără imaginaţie. Cultura, chiar necreatoare, are un rost şi o demnitate aparte: e teritoriul memoriei, instanţa care are grijă ca nimic (mai ales nimic din prestaţia creatorilor) să nu se irosească, să nu sfîrşească în neant. Cultura subminează tenace timpul şi moartea.

S-ar spune că, în vreme ce creaţia e marea ofensivă a umanităţii, cultura e defensiva ei. Prima ne dă libertate şi îndrăzneală, a doua e consolatoare şi înţeleaptă. Creatorul face investiţii, omul de cultură inventariază, strînge capital. Sînt, împreună, combustibilul aceluiaşi drum.

Andrei Pleşu, Note, Stări, Zile, Dilema Veche, 27 ianuarie 2010 Citeste tot...

Band of brothers

Din pacate, Serban, cel care a facut fotografia, sufletul petrecerii si pretextul acestei intilniri, lipseste din cadru.
Citeste tot...

Nu sint cele mai faine, ci cele mai la indemina

Alex Mazilu ne provoaca la o leapsa. Sa punem fotografiile cele mai faine ale noastre.

Din pacate, Alex, fotografiile mele pe care le consider a fi cele mai faine sint, deocamdata, doar in format hirtie si / sau negativ, facute pe vremea cind am fost in America. Sint pline de zgirie nori si de unghiuri ciudate si unele din ele il au chiar si pe Woody Allen in cadru (da, l-am vazut in carne si oase pe Woody Allen cintind dixie; alta data, pentru alta postare shi alte sughitzuri de nostalgie blegoasa).

Si atunci ma reped la fotografiile recente pe care le am la indemina (mi-e lene sa bag hardul extern sa incep sa scurm prin el - am tone de poze pe-acolo) si aleg si eu ce mi se pare mai fain din fotografiile pe care le-am facut recent.

In consecinta, ele sint pline de zapada. Si de Telega, inevitabil.

Deci, Alex, te las sa alegi tu din astea trei care tin se pare cea mai buna.

Voi ce zicetzi? Care va place cel mai mult din astea trei?

PS: Da, ala este chiar vestitul bambus de la Telega. In dreapta lui, in afara cadrului, se afla vestitul platan de la Telega. Curtea lui Turambar si mintea lui Turambar sint pline de copaci. Ecologistu naibii, numa' la legume se gindeste...

01. Telega. Bambus si zapada


02. Telega. Padure iarna (drumul spre Bosilcesti)


03. Paring (Transalpina). La firu' ierbii


:p

LATER EDIT: On second thought, mi-am adus aminte de excursia pe Brana Aeriana de care va povesteam aici (si aici, cind v-am umplut capul de flori si de copaci si de alte buruieni). Drept pentru care mai pun unele spre considerarea voastra. Mie cel mai mult imi place aia cu mine, evident... :)

04. Bucegi. Valea Costilei. Capra neagra, zapada alba, crucea ruginita (Chiar deasupra Refugiului Costila)


05. Bucegi. Brina Aeriana.
Curat meshtesug de tinut respiratzia


06. Bucegi. Brina Aeriana.
Foarte verticala situatia


07. Bucegi. Brina Aeriana.
La portile de cer ale orasului (Sus: Sorin. Jos: Azuga)


08. Bucegi. Brina Aeriana. Poetry in motion


LATER LATER EDIT:

Si ca tot vorbeam de munti, uite si din Piatra Craiului, de pe Padina lui Calinet (de care va povesteam aici).

09. Piatra Craiului. Padina lui Calinet. In toata splendoarea sa
(de deasupra Scarii de Fier)


11. Piatra Craiului. Padina lui Calinet. Zapada si soare.


10. Piatra Craiului. Padina lui Calinet. Zidul cerului.


12. Piatra Craiului. Vilcelul cu Fereastra. Apus de soare.

Citeste tot...

Despre inevitabilitatea stărilor provocate de iasomie

Știu puține poezii pe de rost.

Una de Nichita, una de Barbu și una de Ursachi.

În rest, nici o alta cap-coadă, în afară de Cățeluș cu părul creț, Pisicuță pis-pis-pis, Înger îngerașul meu și Tatăl Nostru, toate învățate la o vîrstă la care nu eram responsabil de acțiunile mele :).

Pe vremuri, tot cînd încă nu eram responsabil de acțiunile mele (de parcă acum aș fi :p), mai învățasem și Rapsodii de toamnă, de am rupt sufletul la toți la școală, la to'a'șa 'n'țătoare și la părinți și la neamuri și la restu auditoriului de la Căminul Cultural. Dar acum nu mai mi-o amintesc, în afară de mă cuprinde o tristețe iremediabilă.

Da, recunosc: spre rușinea mea nici Deșteaptă-te române nu îl știu dincolo de prima strofă. Noroc că la meciurile de rugby doar prima strofă se cîntă :)

Însă poezii pe care eu, actor autonom în filmul vieții mele, să doresc, să-mi propun să le învăț au fost doar trei. Era și a patra, tot de Ion Barbu, dar între timp nu mai mi-o aduc aminte pe toată: Ar trebui un cîntec încăpător precum foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare ori gloria grădinii cu îngeri cînd răsare din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. Era și a cincea, tot de Nichita, dar si aici dau rateuri: Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta. La asta tot timpul încurc vorbele cu papucii, datorită unui context personal, și iese altă bazaconie: Iau papucii și-i arunc în mare, și se duce dracu' tot farmecu' la romantismu' de la poiezie :)

Cele trei – altele decît melodiile pe care nici pe alea nu le știu pe de rost, cap coadă, fie Pink Floyd, fie Phoenix, fie Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele – sînt, în ordinea inevitabilă a memoriei subiective, Leoaică tînără iubirea, Din ceas, dedus și Cărarea bunelor urări.

Da, Nichita. Da, inevitabila iubire. M-a mușcat leoaica azi de față Și deodată-n jurul meu natura Se făcu un cerc de-a dura Mi-am dus mîna la sprînceană, la tîmplă și la bărbie Un deșert în strălucire Peste care trece-alene O leoaică arămie cu mișcările viclene

Da, Barbu. Da, inevitabila matematică. Intrată prin oglindă în mîntuit azur Tăind pe înecarea cirezilor agreste în grupurile apei un joc secund mai pur Adînc cum numai marea Meduzele își plimbă sub clopotele-i verzi.

Dar nu despre iubire, nici despre matematică vorbim azi. Ci despre iasomie. Despre limpezimea sufletului, despre primăvară, despre trezvie și despre, mai ales despre zennitate.

Despre Cărarea bunelor urări. Despre poezia lui Ursachi vreau să povestesc, să scriu, să agrăiesc să isc zgrimpțură și vasilisc.

Pentru că azi, în drum spre o întîlnire cît se poate de lumească și lucrativă și plină de cifre, de contracte și de birocrație a hîrtiilor, am trecut pe lîngă o tufă de iasomie. Și m-am oprit și am mirosit-o și deodată-n jurul meu natura se făcu un cerc de-a dura Nadir latent poetul ridică însumarea de harfe răsfirate ce-n sbor invers se pierd

Cărarea bunelor urări, stimabililor. Să vă fie sufletul cum mi-a fost mie acum cîteva ore.

Cărarea bunelor urări
Mihai URSACHI
Zilele tale să fie
Ca florile albe de iasomie
Simple și clare, ca patru petale
Astfel să fie trăirile tale.

Gloria-naltă a împăcării cu sine,
Viață adîncă și moarte senină

Sufletul tău, mîntuit de Samsara
Să se unească cu Muma-Fecioara.

Primește, te rog, urările-aceste
Întocmai ca patru petale modeste.



:)



Citeste tot...

Balet lent

Dau drumul la frunze în apă.

Da, am făcut rost de gyokuro, de la Corina Bernschutz. Scump, dar bun. The real thing.

Dau drumul la frunze în apă. Fiind gyokuro, sînt frunze mici, delicate, rulate strîns, strîns, pînă ajung ca niște ace de brad, ca niște frunze de coada calului rupte mărunt.

Dau drumul la frunze în apă. Fiind apa fierbinte, umflă frunzele și le înmoaie și le desface, încet, încet. Acele se preschimbă în ființe vii, într-o metamorfoză de o lentoare orientală. Încet, viața apei fierbinți trece în frunze.

Dau drumul la frunze în apă. Curenții de convecție poartă frunzele înviate, încet, încet, de la fundul bolului transparent către suprafață. Frunzele mele s-au transformat în pești de un verde palid care înoată încet încet prin apa ce capătă culoarea paiului copt.

Am dat drumul la frunze în apă. Le privesc cum se ridică încet, încet, către suprafață, adunîndu-se în plauri de materie vegetală din ce în ce mai înmuiată, din ce în ce mai pătrunsă de apa fierbinte.

Am dat drumul la frunze în apă de ceva timp. Și-au terminat călătoria spre suprafață. Ca niște pești palizi și verzi, au luat o gură de aer, au adăstat jumătate de minut la fața apei, în locul de unde aburi fierbinți se ridică, înmiresmînd camera cu mirosul de alge, de iarbă, de leșie plăcut mirositoare.

Am dat drumul la frunze în apă de ceva timp. Acum, peștii își reiau încet încet călătoria spre afunduri, spre locul de unde s-au zămislit. Lent, lent. Mă uit la ele și preț de cîteva secunde mă rup de zgomotul străzii, de rîșnița televizorului, de forfota din birourile celelalte. Preț de cîteva secunde sînt aici și acum, la acvariul meu de pești de un verde palid.


Am dat drumul la frunze în apă de mult timp: de minute, de secole, de ere. Peștii zac morți pe fundul bolului, ferment, compost, sol fertil pentru viață, nervi și cuvinte.

Am dat drumul la frunze în apă. Ceaiul este gata.

Citeste tot...

Si-a dat cu istoria in cap

Stiu: e pe toate gardurile, pe toate blogurile. Si INConstantiN il are. Si Dan Selaru il are.

Si ce'aca? Da' io ce am sa nu-l am? E unul din acele virale ce trebuie vazute de toata lumea, ca e mishteaux si ireverentzios si plin de carne, savoare, invatzaminte si imagini in mishcare.

Deci, doamnelor si domnilor, stimatzi politologi solemni si tristi, distinshi analijdi politici de diverse persuasiuni ideologice si futurologice si futile si aducatoare de rating, va rog sa analizati cu toata seriozitatea de rigoare si sa trageti invatamintele de rigoare in privinta aspectului etico-semiotic al meteorologiei in context politico-istorico-comemorativ.

Da, stiu. E cacafonie. Toata viatza e o cacafonie, daca e sa cititi blogurile si sa facetzi o analiza de contzinut...

:rofl:



:) Citeste tot...

Frentic, furious and fast

Doamne, despre cîte chestii mișteaux ar trebui să vă povestesc.

Să vă spun cum mi-am amintit de CAKE și de Violent Femmes și cum de vreo săptămînă și ceva l-am împușcat pe Bach prin sinucidere și ascult Megadeth și Rage Against The Machine și CAKE și Metallica și Violent Femmes și Iron Maiden și Smashing Pumpkins și Beck și Pearl Jam și Jamiroquai. Și mă simt rău și tînăr și plin de otravă în sînge și viu și șmeker și un semizeu printre dristoreni.

Sau să vă povestesc ce mă țin să vă povestesc de la Paște, despre Sidi Larbi Cherkaoui și despre Sutra și despre imposibila alăturare dintre dansul contemporan și călugării Shaolin, și despre ce se poate face cu două picioare dibace și cu restul mîini, cutii în formă de coșciug, bețe de bambus și multă, multă, multă creativitate. Courtesy of Lanternativa, căreia nu știu cum să-i mulțumesc pentru ce bijuterie de artă ne-a ajutat să descoperim.

Sau despre zilele de trosneală ce stau să vină, la Dieppe mai întîi și pe urmă în mirobolantul, verdele, legendarul tărîm al înfrînților, al celților, al pletoșilor și muzicanților și minerilor, unde ne ducem să dăm din noi tot ce e mai bun, adică sînge și placaje. La Caernarfon, acolo unde toată lumea vorbește Cymraeg. Acolo, la doi pași de Irlanda.

Sau despre sondajul cu tinerii și corupția, să-ți pui mîinile în cap de ce atitudine permisivă la adresa corupției au dragii de tineri, mama lor de tineri, huoooo, la carte, nu la dat șpagă pentru note, rasa voastră de blambeci.

Sau despre sfîșierea sufletească pe care o simți cînd îți dai seama că niciodată, dar niciodată, n-o să poți să scrii atît de tăios și de inevitabil precum John Le Carre. The Night Manager.

Sau despre pozele cu Nana și cu Nănuțu scanate recent de taică-meu. O adevărată istorie a vremurilor care au trecut și n-or să mai fie. Sau tot despre taică-meu, tot despre scanat, tot despre perioada aia: acum scanează monografia Telegii. O să-l ajut cu niște OCRizare să o digitizăm, să dăm Telega la tot Internetu :)

Sau despre meduzele care se regenerează și nu mor niciodată, courtesy of Sorin.

Sau despre discrepanța de venituri dintre bărbați și femei, că tot pomenea Mihaela Miroiu de ea la curs. Am deschis SPSS-ul și baza de date și voila! Cifrele rostește și nu mințește.

Sau despre exasperata, mușcătoarea scrisoare a germanilor către greci. Ce bine știu unii să bată obrazul... :(

Dar las toate astea deoparte pentru moment și vă povestesc despre cît de bine scrie matematicianul, Varujanul. Vecinul meu de cartier de Dristor și de București și de țară, dar mai ales și mai ales vecinul de spirit, de gîndire. Nu că aș gîndi la fel de elaborat precum el, nici chiar așa, însă în creierul nostru bate aceeași vitează inimă de gînd.

Aici. Aici. Aici.

Hai, bucurați-vă că avem astfel de oameni printre noi și nu uitați: ascultați CAKE și fiți furioși. Cînd nu veți mai fi furioși, veți fi blegi și moi și fraeri și flasci și morți și îngropați.

Hai, fiți furioși și fericiți și senini și aprigi și nemișcați. Toate în același timp. Cuuum? Nu știți? Păi atunci nu sînteți zen, măi balcanicilor măi. N-am cum să vă învăț. Trebuie să găsiți zenitatea furioasă și fericită și senină și aprigă și nemișcată acolo adînc, jos, în voi, după colțu creerului, în spatele grăsimii inimii. Căutați, că o veți găsi.

:wizeguy:

:)




* * *
Varujan Pambuccian - Ieșirea din bloc

Îmi plac drumurile. Drumul este un fel de concretizare a neliniștii. Ieși din bloc, ca și cum ai părăsi o crescătorie de oameni și dintr-o dată poți alege între foarte multe feluri de a scăpa dintr-un imens mecanism de ceas vechi, în care roata dințată numită madam Ionescu de la parter care știe de câte ori ai respirat între minutul 283 și minutul 351 al zilei de alaltăieri când ai stat acasă și roata dințată numită vecinul de la trei care știe perfect să demonteze și să monteze orice Dacie făcută în timpul ultimului plan cincinal și roțile dințate de la diferitele componente ale scării numite, habar n-am de ce, apartamente, macină la greu, seară de seară, producția de bomboane agricole pe bordura schimbată anual cu dărnicie de Primărie. Bordura asta este un fel de băncuță bună la toate. Cred că de-aia, ca să simtă lumea că îi crește nivelul de trai, bordurile vor crește odată cu țara ajungând atunci când noi nu vom mai fi pentru a ne bucura de ele, un soi de baraje din vârful cărora lumea se va vedea altfel, mai departe, mai dincolo de chioșcul de la colț, poate că atât de dincolo încât urmașii noștri vor putea privi seara, până la Mac-ul de la Dristor.

CAKE - The Distance


CAKE - Frank Sinatra


CAKE - Friend is a Four Letter Word


CAKE - I Will Survive

Citeste tot...

Ce inseamna un profesor

E scurt. Intr-un minut jumate aflati ce inseamna sa fii profesor. Si om. Si mentor.



Courtesy of TLP. Citeste tot...

Despre ce trebuie facut, cu patima rece

Un strigat de alarma, de ajutor, de grija, de la omul care a facut posibil lucrurile.

Citeste, gindeste si da mai departe.

Aici, la matematicianul de Varujan. Continuarea aici.

* * *
Din acea zi, industria a crescut constant. Programatorii n-au mai părăsit ţara precum migratorii (în 2000 plecaseră 2000). De la modelul de outsourcing am trecut uşor-uşor la cel de fabrică de soft şi acum urma să facem trecerea către cel de centru de R&D. Şi eu cred că vom face şi asta. Povestea de mai sus am spus-o acum pentru prima oară pentru că e bine ca numele celor care au făcut, fiecare din locul său, ceva pentru ca minunea să se întâmple, să nu fie uitate.

[...]

1. Vorbim de o investiţie foarte rentabilă şi nu de o subvenţie.

Din toate datele stânsse de la companiile care o aplică rezultă că pentru fiecare leu pe care statul nu îl ia din salariul unui programator, statul câştigă din dările către bugetul de asigurări sociale şi din impozitul pe profit între 6 şi 15 lei. Cred că nu există nici un fond de investiţii pe lumea asta cu un asemenea randament. Ca să pricepem o dată ce înseamnă o subvenţie, voi considera chiar exemplul dat de către Preşedintele României cu agricultura unde pentru fiecare 3000 de lei cheltuiţi de către stat (adică bani din taxele şi impozitele noastre) statul primeşte înapoi 45 de lei. Şi vă întreb: dacă aţi vorbi despre banii pe care îi aveţi în buzunar şi ar fi să îi puneţi într-un fond pentru a lua ceva de pe urma lor, i-aţi pune în fondul care vă transformă un leu în şase lei sau în cel care vă transformă trei mii de lei în patru zeci şi cinci? Este măsura acesta o risipă în vremuri de criză sau o măsură de combatere a ei? Citeste tot...

Cel mai important organ genital

În cunoscuta baladã Miorita, sunt descrise câteva întâmplãri în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnãtoare, si un cioban care socheazã prin prostia lui.

* * *

Împãratul avea o grãdinã si în fund un mãr.

* * *

Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze.

* * *

Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.

* * *

Inima este cel mai important organ genital al omului. Inima este împãrtitã în douã atricule si douã testicule.

* * *

Restul, aici. O maniera ecsceptzionala de atz-i ince-pe ziua de dumnica. Stau si citesc, ma scutur de ris prin sguduire de cit de mishteaux si de adevarate sint, simt ca ma lasa cel mai important organ al meu genital de atita ris prin scuturare, copilele mele se uita la mine cum ride tata prin scuturare, ma intreaba "ce e, tata?" iar eu simt cum am un rol din ce in ce mai insemnat in viatza mea.

:rofl:
Citeste tot...

Mare e gradina lui Dumnezeu

Si in ea, precum merele Iordanului, precum rodiile si precum mirodeniile, rotunde si tentante, parfumate si stralucitoare, pline de roua poftei, ele, frumoasele, luminoasele, rotundele, tzitzele. Multe tzitze.

Tzitze la tot cartierul, mai dragi erotomani. O gradinitza de tzitze. O haita de tzitze, gata sa sara pe tine cind treci pe trotuar pe linga ele.

Courtesy of o prietena de la care ma asteptam la orice, dar nu la o gradina plina de sex :)

:rofl:




Citeste tot...

Postermania: Leningrad

Citeste tot...

Ante portas

Nu este nici prima dată, nici cu siguranță ultima cînd o populație este pe cale să o înlocuiască pe alta.

Ca să fim mai riguroși în termeni, vorbim de fapt despre grupuri etnice. Cînd un grup etnic ia locul altuia. De cînd lumea și pămîntul, de cînd proto-istoria și pre-istoria și istoria noastră oamenii tot numai asta am făcut.

Am bătut pămîntul în lung și în lat și, animale teritoriale și gregare și violente ce sîntem, am încercat să le luăm prăjitura de sub nas altora. Iar alții au încercat să-și apere prăjitura. Teritoriul. Rîul, ramul, nevoile și bătătura.

Unele din aceste mișcări și înlocuiri au fost făcute brusc, violent, catastrofic. S-au numit năpădiri și invazii. Și au purtat urma de foc și de sabie și de sînge a războiului.

Mongolii au venit peste Europa și au trecut prin foc și sabie pe toți la rînd în calea lor: persani, ruși, pecenegi, români (cîți eram pe-aici pe-atunci), unguri. De n-ar fi murit căpetenia lor, ar fi intrat precum cuțitul în carne, pînă la prăsele, pînă la Atlantic.

În alte vremuri, cartaginezii au venit peste romani. Apoi romanii s-au dus peste ei și n-au mai lăsat piatră peste piatră, copil lîngă mamă, om lîngă persoană. Au dat și cu sare, să fie siguri că nu mai crește nimic peste ruinele Cartaginei.

În timpul ăsta, celții au venit peste romani, numai-numai să-i babardească cu mare babardeală de iureș nestăvilit. Noroc cu niște gîște, nu? Mai apoi romanii s-au răzbunat și s-au dus ei peste celți și la fel, n-a mai rămas piatră peste piatră, pînă în cețurile septentrionale ale Scoției pictice.

În Irlanda, unii au venit peste alții și pe urmă alți peste ceilalți. Tuatha Dé Danann au fost babardiți cu mare babardeală de fier rece și viclean de către celți. Pe urmă celții de către asupritorii britanici. Nici acum n-au căzut la o pace.

În Anglia, tot o vraiște. Popoarele pre-indo-europene au fost și ele năvălite de celți. Pe urmă celții de romani. Pe urmă poporul celto-roman, britanii, de anglo-saxoni, întru îmbogățirea fondului mitologic al umanității cu acea învîrtoșată și elaborată și înfricoșată poveste a regelui Artur, dux bellorum, războinicul urs, care și acum doarme somnul drepților și al veghetorilor sub colină, gata să se scoale și să ajute Britannia la vremi de restriște.

Pe urmă anglo-saxonii au fost cotropiți de dani, de viperele mării, de vikingi, de Hengist și Horsta, și mare amăreală au avut parte. Și un nou popor s-a forjat din scînteile trosnelii, și acesta a fost la rîndul lui cotropit la Hastings de Guillaume, de mama lor de normanzi, de nepoții vikingilor de pe vremuri, și din nou alt popor s-a forjat, și alte zăticneli s-au zăticnit, și Robin Hood a ieșit din pădurile din jurul Nottingamului să-și apere neamul, pe vremuri cotropitor.

Iar azi welșii și scoții sînt rămășițe de popoare cotropite și asuprite, stăpîni și cotropitori, azi slugi și sufocați.

Și peste tot pe lumea asta s-a întîmplat la fel. Americanii pe amerindieni. Australienii pe aborigeni. Bantu pe pigmei și pe San și pe alții. Apoi olandezii pe aceștia. Apoi englezii pe aceștia. Arabii pe egipteni. Apoi arabii pe vizigoți și pe vandali, care la rîndul lor invadaseră rămășițele Imperiului Roman cu secole în urmă. Hittiții pe huriți.

Și tot așa, și tot așa, ad nauseam, istoria omenirii este o învolburare de migrații, de năvăliri și de cotropiri și de trosneli, uneori rapide, bruște, violente, alteori lente, insidioase, cu viteza și forța lavei care curge, a oțelului care se întinde, a pămîntului care încet-încet alunecă la vale.

Cum s-a întîmplat în cazul albanezilor în Kosovo. Cum s-a întîmplat în cazul românilor în Transilvania.

Cum se va întîmpla în cazul țiganilor în România.

Asta pentru că demografia bate istoria. Sau, mai bine zis, demografia face istoria. Populația umple – sau, după caz, golește – teritoriul, precum apa vasul, precum whisky-ul paharul. Și paharul se umple, se golește, se umple la loc cu un alt lichid. Poate același. Poate altul.

Peste tot pe lumea asta, mai lent sau mai rapid, s-au întîmplat astfel de umpleri și de goliri. De năvăliri și de cotropiri și de schimbări de balanță etnică.

Însă acum e prima dată de ceva timp aici pe pămîntul nostru cînd noi sîntem protagoniști la acest joc de-a umplutul și golitul. Și, din păcate, sîntem de partea proastă a ștremeleagului istoriei.

Ne-a pierit vîna de poftă de viață. Plecăm în Italia. Plecăm în Spania. Facem prea puțini copii. Ne petrecem viața în fața televizorului. Ne jelim. Ne smiorcăim. Nimic pe lumea asta nu ne mai place, deși – în mod paradoxal, dar nu vrem să o recunoaștem – trăim în cea mai bună dintre Româniile de pînă acum.

Mai prosperi decît părinții noștri, și mai prosperi decît bunicii și străbunicii noștri, cu alt nivel al calității vieții (nemulțumirile vin de la discrepanța dintre nivel și standardele dezirabile). Mai siguri decît părinții noștri. Și totuși, cu un mal d'être remarcabil.

Fără vlagă. Fără putirință. Fără poftă de viață.

Orice cultură, orice grup etnic are viața sa. Se naște, crește, ajunge la zenit, dă din coatele metafizice, își cucurigește supremația ontologică și estetică și morală și teritorială, apoi se înmoaie și se petrece de pe lumea asta, cum zice înțeleptul popular anonim necunoscut pe care l-a cules Noica din gura lumii și ni l-a dat să-l mestecăm în creier.

Singura întrebare este: în cît timp? Într-o sută de ani? În două sute? În cinci? Într-o mie de ani, precum poporul roman? În trei mii de ani, precum poporul egiptean?

Aici e miza. Cît facem umbră pămîntului și istoriei cu limba noastră, cu genele noastre, așa metisate cum sînt ele, că nu prea e grup etnic care să nu se fi corcit pe parcursul vremii în nenumărate feluri și în felurite poziții, cu felul nostru de a fi (cultură, în sensul antropologic al termenului, pentru cei gomoși), cu acest corp social care populează acest teritoriu.

În curînd – curînd în termeni istorici – în cincizeci sau o sută sau o sută cincizeci de ani, dacă vom continua în felul ăsta, vom fi pămînt și nu va avea cine să ne pună flori pe piept. La fel ca alte grupuri etnice date la coșul de gunoi al istoriei, și noi ne vom duce. Ne vom contopi în alte feluri de-a fi mai de succes, cu o rată de supraviețuire genetică și culturală mai ridicată.

Că vom fi țigani sau chinezi sau italieni sau spanioli, mai puțin important pentru noi, la fel cu e mai puțin important pentru irochezi dacă bruma lor de material genetic se găsește azi în vreun vînzător de McDonalds anglo-saxon sau în vreun hispanic sau în vreun polițai irlandez de pe străzile Chicago-ului.

Cum la fel de puțin important pentru celt este dacă urmașii lui sînt francezi sau englezi. Sînt alt popor, iar neamul celtic s-a cam dus.

La fel și românii, vom fi o enclavă, pe undeva, precum sînt ciobanii aromâni de azi. Precum sînt bascii în colțul peninsulei iberice și al munților lor. Precum bretonii care se încăpățînează încă să nu moară, dar care își pierd încet-încet identitatea culturală.

Asta pentru că nu mai facem copii. E simplu. E o socoteală inexorabilă de artimetică de clasa a IIIa. Hai, poate a cincea sau a șaptea.

Locul nostru va fi luat pe aceste locuri de țigani. De chinezi. De khazastanezi. De indieni – de fapt, țiganii tot un soi de indieni sînt, nu, dacă stăm strîmb și judecăm drept.

Pe scala istoriei vom fi un sughiț, la fel cum și alte popoare au ajuns un sughiț. O paranteză închisă, în urma căreia trăiesc, se bucură, suferă, trec și petrec pe această lume alții. Supraviețuitorii. Învingătorii.

Împuitorii.

Ca sociolog, dezbrăcat de valori și de sentimente, mă uit la această evoluție de manieră detașată. Precum se uită istoricul la felul în care Bantu i-au înlocuit pe San. Sau indo-europenii pe proto-indo-europeni.

Sau precum biologul care se uită cum mușuroiul de furnici negre e cotropit și cucerit de coloana de furnici roșii. Mă doare la bască. Admir elaboratele curente de adîncime care se întrezăresc dincolo de zăticneala bezmetică a vieții de zi cu zi.

Ca român, mă doare sufletul. Îmi pasă cine va locui la Telega peste o sută de ani, peste o sută cincizeci de ani.

Îmi pasă cine va sta la umbra platanului pe care l-am plantat, cu șezlongul pe iarba care crește peste și din cenușa mea de sociolog mort și putred și mîncat de viermi.

Îmi pasă dacă nepoții nepoților nepoților mei vor vorbi româna sau țigăneasca sau chineza sau engleza sau rusa.

Îmi pasă, deși n-ar trebui să-mi pese. Deși ar trebui să zic: auziți voi, copiii moșului, e viața voastră, e soarta voastră, ia mai dați-vă în istoria mea și mai descurcați-vă și voi, că noi ne-am descurtat la vremea noastră.

Acuma sîntem pămînt și cenușă și mîncare de viermi. Acum e vremea voastră să vă bateți capul.

Dar îmi pasă. Animalul teritorial din mine și-a marcat teritoriul cu platanul și cu casa și cu copiii și acum vreau ca platanul să se facă mare, să nu-l taie nici un tembel.

Vreau casa pe care am reparat-o și adus-o la o nouă viață să fie și ea reparată și întreținută și adusă la o nouă viață peste cincizeci și peste o sută de ani și peste o sută cincizeci de ani.

Vreau ca nepoții nepoților mei să vorbească tot româna, să se bucure de frunzele de fag verzi, de liliac și de ploaie, de mirosul de sare și de petrol de pe coastele Călinetului, de lut și de cătină și de Măceș și de gherghini.

Și asta nu se va întîmpla decît dacă toți vreți același lucru, pentru cuibul vostru, pentru nepoții voștri, pentru casele și grădinile și balcoanele voastre, fie că sînteți în Dristor sau în Mizil sau în Cugir sau la Săpînța sau la Bîrlad sau la Babadag.

Doar dacă toți avem pofta de viață și de răzbatere prin vremi, pe același pămînt pe care l-au populat și cucerit strămoșii noștri ideologici dacii și tracii și geții și mama lor de romani și strămoșii noștri genetici avarii și pecenegii și cumanii și goții și slavii și tătarii, făcînd acest maclavais genetico-cultural care acum sîntem noi, ăștia, românii, cu bunele și relele, multe rele, dar și cîteva bune.

Doar dacă voi toți aveți poftă de viață și gînd pe termen lung, doar așa la umbra platanului meu de la Telega, pe iarba care se hrănește din stîrvul meu, vor sta la taclale oameni care vorbesc și gîndesc și visează și trăiesc în limba română.





Citeste tot...

Sea Wanderer

Actor. Marinar. Spion. Bagpulist. Capitan de corabie. Aventurier. Turnator. Temerar. Fugit de-acasa la 17 ani. Traficant de arme. Soldat. Cinic. Romantic. Parasutist si luptator de gherila. Expresiv. Betivan. Comunist. Scriitor.

Wanderer.

Sau, altfel spus, dar de fapt la fel:

Johnny Guitar. The Killing. Asphalt Jungle. Terror in a Texas Town. Dr Strangelove. The Godfather. The Long Goodbye.


Doamnelor si domnilor, Sterling Hayden. Sau aici: Sterling Hayden. Sau aici: Sterling Hayden.

The rest is a left-handed form of human endeavor.

:wink:





Citeste tot...

Ca sa avem o perspectiva, da?

Asta asa, ca sa nu ne mai simtim buricul pamintului.



Si uite si un zoom pe primele 100 de tari. Deci Yemen si Taiwan au mai multi oameni decit Romania, da? Ca si Ghana, si Uzbekistan, ba chiar si Nepal, pe care in imaginarul nostru stereotipizant il vedem populat mai mult de yaci si de yeti decit de fiinte umane.

Ca sa nu mai discutam ca nu au fost scosi din socoteala cei aprox. 2.5 mil de romani care in ultimii ani s-au dus la capsuni, zugravit, sters batrinii la cur, furat si curvasarit prin Italia si Spania.



Deci sa nu va mai aud. Si Mozambic, Coasta de Fildes, Sri Lanka (o insula, fer Christ sake!), Madagascar (alta insula!) si Arabia Saudita, care este, dupa cum stim cu totii, plina de nisip, camile si de petrol. Nu de oameni.

:blink:

Sursa: Wikipedia, List of countries by population
Citeste tot...

Despre genocid

Cei care declară că măsurile de austeritate anunţate echivalează cu un genocid social probabil că nu realizează ce spun. Genocidul social s-ar fi putut produce, doar dacă nu ar fi fost luate asemenea măsuri. Pentru că întregul sistem de pensii s-ar fi prăbuşit, iar statul nu ar mai fi avut bani să-şi plătească funcţionarii şi să-şi susţină serviciile publice, care, şi aşa, sunt într-o situaţie deplorabilă.

Gheorghe Cercelescu, Erorile guvernanţilor, scump plătite de către populaţie, Adevărul, 11 mai 2010
Citeste tot...

Sa plinga de bucurie c-a murit Tatuca

- Cum a fost cu Stalin?
- Ehe, cînd mor dictatori d-ăştia e frumos, atît că mor rar! Eram la Largu şi, cum se curăţase Tătucu, activistul de partid Costel Foamete ne-a ordonat nouă, cadrelor didactice, să-i aducem pe elevi de la internat la Căminul Cultural, unde se ţinea mitingul de doliu, plînşi, cu ochii umflaţi. Cum nu plîngeau, ne-am hotărît să-i batem, atît că ei erau mulţi, vreo 150, iar noi 7-8 şi nu pridideam. Aşa că i-am luat la palme din doi în doi, selectiv. Fiecare cu norocul lui.

Fănuș Neagu, intervievat de Ovidiu Ioanițoaia Citeste tot...

Postermania: Colorado Territory

Citeste tot...

KALology

Ca de obicei, KAL strikes again.

O caricatura foarte potrivita si starii de lucruri din Romania.

Courtesy of The Economist.



Citeste tot...

Eshecce meritorii

Definitii serendipitoase. Unii, rautaciosi din fire, cum ar veni bunaoara vara-mea, de unde am primit aceste diamante de safire de gindire lingvistica, ar spune ca sint din Dictionarul Moldovenesc recent aparut la Ed. Putirintza Tare, 2008.

Altzii, mai prudentzi (vezi mai jos pt definitie), ar spune ca din contra, fac parte din bagajul etern, peren si inefabil al intzelepciunii romanesti. Pentru ca se stie ca Romania n-are hotare, macar in aceasta privintza.

PS: Presupun ca stiti bancul acela cu "din contra", nu?

:rofl:



* * *

PRUDENT = pastă de dinţi cu extras de prune

MONOLOG = olog de un picior

BIOLOG = olog de am-bele picioare

SEXOLOG = olog de 6 picioare (de ex. miriapod sexolog)

MANIPULARE = manevrarea penisului cu ajutorul mâinilor

AŢÂŢAT = fără sâni

AMÂNAT = fără mâini

ÎNCHINARE = transport către China

ÎNVINUIRE = procesul de fermentare a mustului!

ÎNFOCARE = transformare în focă

GHINIOANE = varianta moldovenească pentru ardelenescul „Bine, Ioane"

ÎMPRĂŞTIERE = rezultatul procesului prin care beţivii se fac praştie

BIZAR = zar dublu

MĂCEL = mac mic

MICROSCOP= scop mărunt

ÎNVIORAT = Prevăzut cu vioară

LEŞINA = pe unde merge „le tren"

MERITORIU = teritoriul ocupat de livada de meri

RATEU = pateu din carne de raţă Citeste tot...

Despre televiziune, fara patima

Fara patima, fara patima, insa asta nu inseamna ca nu si fara ironie.

Mama lor de oameni care trebuie sa umple 24 de ore din viata noastra numai cu stiri cele mai foarte esentiale, semnificative si pline de empatie.

Courtesy of Blog de Bucurestean, care cu ocazia asta, placindu-mi mie felul in care abordeaza lumea, viatza si femeea cu mustatza, intra in blogroll.

Deci ramine cum am stabilit: watch TV or die.

:) :wink:



LATER EDIT: Inca una, la fel de poignanta si de taios-analitico-deconstructivista, tot de la el. BBC, fireste. Mama lor de anglo-saxoni care dau jos bunatate de val al iluziei de pe fatza plina de bube a televiziunii cea producatoare, minuitoare, consumatoare si devoratoare de discursivitate transformata in putere.



Citeste tot...

That's why they call it PR

Pe principiul "Asha nu", sau "Ce putem invatza din eshece". Pardon, "din esheci". Pardon, din "eshececuri".

E cu cecuri...

:rofl:

Courtesy of Berenger. Mama lui de marxist.

:D

Citeste tot...

Spune-le ca mi-am luat bicicleta!

"Spune-le ca mi-am luat bicicleta! Spune-le ca mi-am luat bicicleta!"

Am sosit acasa. E seara. Destul de tirziu pentru copii, in general: 10 jumate trecute fix, aproape 11. Totusi, de-abia acum 10 minute am intrat in casa.

A fost o seara minunata. Am dus-o pe tanti Lili prin centrul Bucurestiului, la plimbare si sight seeing. Inainte de asta, am fost la un restaurant turcesc ("unde Marta a mincat doar lipie", spune Marta constiincioasa, citindu-mi peste umar. "Scrie, tata! Scrie ca am mincat doar lipie...").

Dupa kebapeala, am mers la Universitate, in zona veche. Dar inainte de asta, am facut o calatorie prin timp, pe la gradinita unde a invatat Marta, pe linga Calea Victoriei, pe la Pasapoarte, pe la Iorga, acolo linga Starcom Media. Am rugat-o pe doamna care pazea sa ne lase sa intram in curtea gradinitei, am plonjat in anii in care Marta se juca pe-acolo pe afara. Ne-am lipit nasurile de geamul usii de la intrare, sa ne aducem aminte de coridoarele pe unde mergea Marta catre grupa ei.

Pe urma am facut o plimbare prin imprejurimi, un rotocol pina in Calea Victoriei si pe Calea Dacia si inapoi. Si soarele apunea incet.

Pe urma ne-am dus la Universitate, unde cu putin noroc am gasit loc de parcare pe Academiei si am luat-o pe jos pe linga Banca Nationala. Tanti Lili a fost impresionata de masivitatea si de aspectul ei impunator. Pe urma am intrat in Pasagiul Victoriei, pe linga Cafeneaua Egipteana, unde mirosea a narghilea si a cafea cu mirodenii de-alea de-ale lor, si am iesit in Calea Victoriei, si pe urma am cotit inapoi pe Lipscani, prin spatele Bancii Nationale. Si pe urma pe Selari in jos, unde galagia si vacarmul si fosnetul si foiala si inghesuiala si leizureala celor de la terase te lua instantaneu de cap. Ziceai ca esti in tirg la Obor pe vremuri, cind cinta Maria Tanase, doar ca acum tirgul era cu cafele si cu long drinks, iar muzica era mostly chill out, iar lumea era funky si moderna. Si multa lume era prin preajma, si tanti Lili a exclamat: Maaaama, n-am vazut atita lume la un loc in viata mea. Si tanti Lili are aproape 60 de ani, si mare bucurie si noutate i-am cauzat lui tanti Lili in seara asta.

Apoi am intrat in magazin la Corina Bernschutz, la ceaiuri, si mi-am luat in sfirsit gyokuro, si acolo am vazut un set de papusele faine, japoneze facute de un spaniol. Si Andra vroia una.

Si intre timp Marta vine in iures mare, de la magazinul de dinsus, unde erau biciuclete si ceasuri si rucsaci, care de care mai funky coloratzi. Biciucletele erau de-alea shmekere englezesti, Bronson sau Bizon sau nu mai stiu cum, de-alea scumpe de se pliaza si sint temeinice si aproape o mie de coconautzi de euroi bucata. Si Marta a pus ochii pe o biciucleta mai umana, mai nepliabila si la costuri mai decente, si biciucleta avea toate cele: era si mov, era si eleganta, era si foarte comoda. Si Turambar, in postura sa de tatic responsabil, a dat fuga pina la masina si a venit sa parcheze masina mai aproape si sa aduca bani, sa cumpere biciucleta la copil.

Si copilul are acum biciucleta. Nu conteaza ca nu prea avem unde s-o punem, ca e plina casa de toate cotoroagele simbolice si de cartzi si de canapele si de masute si de echipamente de rugby si de scaune si de farfurii si de leptocuri si de monitoare si de plante, multe plante, plante peste tot, verde verde verde, pina si in veceu e verde - "Tu ai vrut atit de mult verde!" exclama micul Robespierre cu fusta de linga mine -

- Cine este Robespierre?

- A fost un revolutionar care era foarte intransigent...

- Adica?

Mai citim o data.

- Si ce inseamna intransigent?

Hmmm. Mise en abime. Sintem ca in secventele alea din Space Balls, cind protagonistii lui Mel Brooks nu mai stiau ce sa faca, si unul din ei are ideea

- Si cine e Mel Brooks?

Damn it. Am multe sa invatz copilele astea...

- [ Chicoteala de rinjet de satisfactzie din partea copilei care citeste linga mine, cot la cot, ochi la ochi cu mine ]

Deci unde ramasesem?

A, da. La Mel Brooks. Si atunci un personaj

- NU MI-AI EXPLICAT CINE E MEL BROOKS!!

[ Comme on. Ma lashi sa scriu. Asa nu mai terminam niciodata ]

Si atunci un personaj din film are ideea sa scoata caseta video sa vada ce au de facut. Dau ei pe repede inainte, ajung sa se priveasca fata in fata, eroii actiunii si cei de dincolo de monitor, de pe caseta video, si pe urma fac fast forward si

- Eu tot n-am sa intzeleg si n-am sa intzeleg cine e Mel Brooks!

- Un regizor, Marta, un comic care a facut tot soiul de filme comice, dintre care unul parodia Razboiul Stelelor, filmul ala pe care n-ai vrut tu sa te uiti la el anul trecut, asta vara, in vacantza, si pe care pe urma ma rugai sa-l vedem impreuna fics cind n-aveam eu timp.

Deci jazz. Deci Marta si-a luat biciucleta. Mov, eleganta, comoda, trainica. Firma Electra. Se pare ca e americaneasca. Made in Taiwan, evident.

In fundal, orchestra lui Art Pepper croseteaza Groovin' High. E seara si e 11:07 si Marta trebuie sa se duca la culcare.


- Hmmmmm.... :(

Noapte buna, metatextualilor. Noapte buna, post-modernilor si auto-referentialilor si ironicilor si literatilor si inutililor. Noapte buna. Lasati-l pe Art Pepper sa cinte Opus De Funk. Dupa Mingus, daca nu ma inshel.

Vavavoum. The wind cries Mary. 11:09. 23:09.

Gata. Opus de Funk...



Citeste tot...