In Republica Moldova nu avem partide politice, ci geopolitice.
Oleg Serebrian, citat de Igor Boțan.
Hmmmm. Din categoria "Mishteaux, dar trist".
Intrebarea se ridica inevitabil si inexorabil si inoxidabil: si la noi, Doamne? Si la noi, cum e la noi cu acest insidios "geo"? Care e "doar" politic si care e "mai ales" geopolitic dintre totzi stralucitorii ashtia?
Citeste tot...
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Oare si la noi?
Winter is coming
Prietenii lui Tyrion Lannister si ai lui Eddard Stark si ai lui John Snow si ai otravitei Cersei stiu despre ce vorbesc.
Citeste tot...
Evolutii vot prezidentiale. Linii drepte
Actualizarea sherpishorilor. Adevarata mama Omida. Cum evolueaza lucrurile in sondaje, dupa ce dai la o parte outlierii.
Hai, ca stiu ca le asteptati ca pe o paine calda.
PS: Chiar acum lucrez la cel mai foarte recent sondaj. Sa vedem. Sa vedem...
Citeste tot...
A Hard Day's Night
Dupa destramarea trupei Beatles, O'Dell a lucrat pentru Rolling Stones, insotindu-i in turneul din 1972. Ea spune ca daca ar fi existat o descriere a postului pe care l-a avut cand lucra cu Rolling Stones, aceasta ar preciza ca trebuie sa te culci cu Mick Jagger atunci cand vrea el.
Wild Horses, bre, Wild Horses...
:D
Citeste tot...
vineri, 30 octombrie 2009
True happiness this way lies
E aproape seară. Suntem încinși de aproape vreo oră.
Paul primește pasă de la Dinte. Aleargă în lateral, spre dreapta. I-o dă lui Măslină, care face pe centru unu, în ciuda siluetei sale de taloneur masiv, butucănos. Măslină i-o dă repede înapoi, în timp ce Paul, cu alura și viteza lui de demi, trece pe lîngă el. Jucăm touche, Măslină cînd primește mingea se întoarce lent și are tot timpul din lume să i-o dea înapoi lui Paul, nu are de ce să-i pese de placaj. Paul își continuă fuga în lateral și apoi, dintr-o
dată, țîșnește printre centru doi și aripă, pe o minigaură. E bun Paul la astfel de mișcări șerpești.
Aripa din fața mea, adversarul meu direct, întoarce capul disperat, apoi umărul, apoi întregul corp și se rotește spre Paul, să-l atingă. E suficient să-l atingă cu două mîini și faza e oprită. Dar Paul deja percutase, bătuse linia avantajului și-mi pasează mingea pe după adversar. Eu, cum l-am văzut pe Paul că face pasul pe gaură, am țîșnit și eu o dată cu el. De ceva timp a început să-mi iasă chesia asta, să simt faza. Prind mingea ca pe franzelă, cu o mînă, din fugă, din zbor, și-mi continui evadarea. În spate, duduială degeaba. Aripa a fost prinsă sendvish între Paul și mine. Fază clasică de doi-la-unu. Am scăpat. I-am făcut. Duuu-te, Turcuuule! La steag! La colț!
Asta în mai puțin de 10 secunde. Dinte pac Paul pac Măslină pac Paul din nou pasul la gaură pac pasă la Turcu care l-a simțit pe Paul Turcu se duce duuu-te Turcule.
Pe tușă, nea Puiu aplaudă. Manu, care joacă în seara asta la ceilalți, aplaudă și el. Bravo, Turcule! Așa se face.
Știu, știu: e doar o joacă de adulți tembeli. Știu, știu: suntem o gașcă de perfuziști, față de alții. Știu, știu: jucăm touche. Știu: jucăm la nivel de hiper-super-amatori. Past time, cum ar zice englezul. Știu: eu nu am nici măcar doi ani de cînd mă fac că fac chestia asta. Nu are rost să mă amăgesc: mai e mult pînă departe, și oricum sunt pera babă să mai recuperez. Mă rog, tot soiul de motive care să pună situația în perspectiva sa reală, non-eroică și totalmente perfectibilă.
Și totuși…
Și totuși. În astfel de momente, simți exact ce simt ăia adevărații, pe terenul adevărat, în jocul adevărat. Zvîcnirea din călcîie. Cele nouăzeci de kile care te fac ușor ca un fulg. Crampoanele care se înfig în iarbă. The drive. The extazy. The kill. Gustul sîngelui în gură. Ca lupii. Ca lupii. Ca lupii seara, pe zăpadă, după ciute.
Nenea Puiu, pe tușă, aplaudă. Îi joacă vesel ochii în cap. Al dracu’ Turcu, uite c-a-nceput să-nvețe...
Citeste tot...
Va rog eu sa nu uitatzi
Aseara, inainte de culcare, i-am povestit Martei din nou despre copilaria noastra. Marta face in cateva zile noua ani. Andra, de patru ani, statea langa ea, culcushita in pat intre Marta si Flo, pe semi-intuneric, ascultand dar in acelasi timp incercand sa ne si atraga atentia.
Le-am povestit despre desenele animate. Despre cele cinci minute de Mihaela si despre Albumul duminical, unde era singura data in saptamana cand aveam parte de desene animate capitalist-decadente. Despre cum treceau prea repede si despre cum ne apuca tristetea ca mai trebuie sa mai asteptam inca o saptamana.
Despre cele cateva ore de televizor si despre structura programului. Despre telejurnalul cu Ceausescu, despre Cantarea Romaniei cu Ceausescu si apoi din nou despre telejurnalul dinainte de culcare, tot cu Ceausescu.
Apoi ne-am amintit de banane si de portocale, si despre trauma pe care o avem si acum la adresa acestor fructe. Despre madelena olfactiva a mirosului de banana (ma rog, nu in termenii astia, dar pe-acolo ideea).
Pe urma copilul a adormit, pentru ca Marta la orele 10 cade ca rapusa de furtuna. Andra in schimb, noctambula, adoarme mai tarziu, si a ramas sa mai duduie pe langa noi, in timp ce incercam sa ne uitam la un mare film, cu un mare actor: Voici le temps des assassins, cu Jean Gabin. N-am reusit sa-l vedem pana la capat, eram prea obositi pentru o asemenea otrava vizuala de film rau si bine facut, cu femei rele si bine facute si cu barbati fraeri si cu crime si cu mult alb-negru si chiaroscuro si ceatza si film noir.
Pe urma citesc in dimineata asta, courtesy of Bogdan Voicu, articolul din Dilema Veche al lui Andrei Manolescu despre uleiul extravirgin de masline din salata daneza. Si imi aduc aminte de primele noastre experiente cu uleiul de masline, si cat de scump ni se parea, dupa '90, studenti fiind.
Si PS-ul sau conclusiv "P.S. Pe măsură ce trece timpul, asemenea poveşti se cer a fi însoţite de tot mai multe explicaţii şi note de subsol... " imi declanseaza toata aceasta curgere de amintiri si de litere si de taste.
Si apoi gandul fuge la naveta zilnica pe care am facut-o de la Telega la Campina, in masini in care in mod obisnuit nici animalele nu s-ar fi carat, daramite oamenii, inghesuiti si infrigurati. Si asta cand aveam noroc si cand prindeam loc in autobuz, ca au fost multe momente in care fie nu puteam sa ne urcam, de ce mare inghesuiala era, fie autobuzul pur si simplu nu venea si atunci plecam pe jos.
Si imi aduc aminte de toate astea si vad figura uimito-amuzata a Martei, cand ne intreaba daca pe vremea noastra era Hannah Montana si cum ii povestim noi despre curent electric si despre Internet si despre calatoriile cu avionul si despre facutul vacantelor in strainatate si despre libertate si alte chestii cam complicate si cam intorlocate.
Si imi dau seama ca ne-a trecut glontul pe la ureche. Si ca acesti copii ai nostri trebuie sa stie, sa STIE, SA STIE, rasa lor de copii liberi, inocentzi si rasfatzatzi, sa li se spuna in fiecare zi, cu fiecare respiratie, prin ce nu mai trec ei acum si prin ce ar fi putut sa treaca.
Sa fie indoctrinati ideologizati inoculati asha cum fac si popii si biserica asa cum fac si politicienii si televiziunile cu patima cu ura cu limpezime feroce a mintii si a sufletului si a carnii. Sa invete copiii mei si-ai nostri si ai vostri si sa stie. Pentru ca nu li se spune, din motive ideologice si de adormire, si e asa de usor sa adormi. Si sa te uiti la televizor si totul sa ti se para mestecat de-a gata si sa gandesti gandurile lor.
Si atunci iar fierbe sangele in mine. Si iar imi aduc aminte ce spunea acel mare ticalos al epocii proletcultiste, Zaharia Stancu: Sa nu uiti, Darie, sa nu uiti!
Baaaaaaa! Sa nu uitati ba, mama voastra de atomici rasfatzatzi, care le avetzi pe toate la nas de-a gata si care nu stiti ce viata ati fi trait daca ar mai fi fost comunistii. Sa nu uitatzi, fraierilor si copiilor si inocentzilor si lejerilor.
Mama voastra ca nu stiti si ca nu va spune nimeni si mama noastra ca uitam prea repede si ca ne lasam in mod periodic prostiti si momiti si pacaliti.
Citeste tot...
Credeti in Justitie?
Hai, scurt, pe fuga. Alte suparari.
In primul si in primul rand, intrebarea din titlu: Credeti in Justitie? Stiu, in aia din Romanica nu prea credetzi, si e posibil sa aveti motive sa nu o faceti. Dar in aia din Irlanda, ce ziceti? Sunt irlandezii mai mobilati la capul etic si moral?
Buuun. Vad ca lumea in sala da din cap, aproba pozitiv, ca sa ne ecsprimam asha. Nu suntem in Bulgaria, deci scuturatul viguros din cap de sus in jos inseamna "da". Deci credetz in justitia din Irlanda, acest mandru tigru celtic care a castigat pentru prima data in ultimii saizeci de ani marele slem la Turneul celor 6 Natiuni (bravo, O'Driscoll! Bravo! Attaboy...).
Pai atunci ia uite ce zice aceasta judecatoreasa din tara cea verde, din Insula de Smarald: tiganii isi cresc copiii ca sa fure.
Tiganii isi cresc copiii cu gandul de a-i invata sa fure, se pare ca aceasta este cultura lor, acesta este modul in care, din pacate, functioneaza aceste familii. Este o cultura diferita, nu are nimic in comun cu a noastra, iar magazinele noastre sint jefuite pe banda rulanta.
(repet: o sa le spun rromi aici atunci cand o sa le spunem in limba romaneasca nemtilor Deutch sau galezilor Cymru; pana una alta, depreciativ sau nu, tzigani raman, ca asha am invatzat eu limba asta).
Deci o alta scara a valorilor. Deci ochiul de antropolog spune asha: identificam o cultura (in sens antropologic folosit cuvantul) cu alte valori dominante. Asa cum sunt culturi cu propensiune pentru munca, somn, razboi, adunat scoici sau pentru cantat sau pentru catarat pe munti sau pentru plantat praz cu perseverentza, sunt unele cu propensiune pentru furat. Printre care si tiganii. Aha. Ce facem, oameni buni? Suntem politically correct sau ii spunem harletzului harletz? Le suflam in fund, ii sprijinim sa creasca emotional si moral, sau ii rugam sa se poarte la fel cum se poarta si restul lumii in tara asta si in Irlanda si in Spania si in Ital... Ba nu. In Italia nu. In Italia e prea cald si bine sa mai si munceshti, nu, sicilienilor?
Astept comentariile indignate ale politicilor corecti.
Alta suparare: monopolul notarilor. Aici colegul meu de studii Ion Ghise are o teza de doctorat interesanta, despre legiferarile meseriilor reglementate (profesiile liberale) si despre serparia de interese de pastrare a monopolului care se ascunde in spatele acestora.
Alta suparare: scoatem mai multi popi decat doctori. Problema nu ar fi ca ii scoatem, ca pot sa fie cati vrea lumea, dar nashpa shi nasol este ca ii platim din buzunarul bugetului. Milioane si milioane de euro pentru biserici, lumanarese si alte indoctrinari agresive, in loc sa facem strazi, spitale si scoli. Cititi comentariile pentru un exemplu de dezbatere viguroasa. Nu, pe bune. No joke. Sunt acolo argumente pro si contra bine sustinute. Mai scapa si injuraturi, dar per ansamblu majoritatea sunt intr-un registru lingvistic articulat.
Alta suparare: Daniel Funeriu a primit aviz negativ. De ceilalti ma doare la basca, stiu ca e joc politic. De omul asta insa nu.
Dupa cum va spuneam: pe fuga. Pe fuga, mama ei de viatza. Sa fugim, pana nu ne napadesc popii si lumanaresele prin pliurile creeerelor noastre ocupate si inutile. Sa fugim suparatzi, si sa nu ne mai oprim decat in Irlanda. La protestantzii aia catolici si perseverentzi si rai care stiu sa joace rugby si care dezvolta o propensiune valorico-culturala pentru baut whiskey, ceva de speriat.
:(
Citeste tot...
joi, 29 octombrie 2009
The stuff glory is made of
Viiine!
Despre lupta, despre principii si idealuri, despre rugby, despre politica si etnicitate. Despre viatza. Despre oamenii cu oo ovale si cu mintea limpede si cu inima fierbinte.
Courtesy of Zoso. Despre acest film vorbeam inca de acum jumatate de an. Va recomand sa (re)cititi articolele. Sunt ziditoare.
Deci mergem la film, da? Deci ne bucuram, da? Dar nu prea mult, totushi: atunci cea mai buna echipa din istorie a Noii Zeelande a pierdut finala. Saracu' Zinzan Brooke.
Deci rugby si filme si politica si idealuri si viata, da?
Crouch Touch Movie Engage!
PS: Cei care vor sa vada finala campionatului mondial din 1995, Africa de Sud vs Noua Zeelanda, acel meci de infarct, il pot gasi aici.
Steagul Romaniei, printre celelalte steaguri ale grupei A, la ceremonia de inchidere tinuta inaintea meciului
Capitanul Springbocks, Francois Pienaar
Capitanul All Blacks, Sean Fitzpatrick
Un Lomu tanar (avea doar 20 de ani...) si letal
Mandela coboara pe teren sa dea mana cu jucatorii,
imbracat in tricoul verde SPringboks cu nr 6 (nr. lui Pienaar)
Mandela da mana cu Pienaar
Mandela da mana cu Fitzpatrick
Mandela da mana cu Lomu
Mandela da mana cu Zinzan Brooke,
alt monstru sacru All Blacks
Momentul iconic cand Nelson Mandela
ii decerneaza cupa lui Francois Pienaar
PPS: Titlul filmului, cat si versurile pe care le murmura Mandela (Morgan Freeman) in inchisoare: I am the master of my fate, I am the captain of my soul, sunt din poemul Invictus al poetului englez destul de putin cunoscut William Ernest Henley. In latina inseamna Neinvinsul:
Out of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.
In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.
Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds and shall find me unafraid.
It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.
Citeste tot...
Sonda-v-ash!
Aia se supara ca tiranu e prea sus. Ca nu-i asa. Ca Mircea de fapt incepe cu trei, poate chiar peste tiran, si ca noi suntem niste nasoi, nu ca I sau ca C, care stiu sa faca sondaje. Adevaratele sondaje. Si da-i telefoane, si da-i discutzii, si da-i reproshuri. Adevaratele sondaje.
Aillantzii se supara ca stralucitoru (tot tiranu, dar versiunea "despot intelept" de data aceasta) e prea jos. Ca nu e in marginea aia de jos a lui trei, e inspre marginea de sus si, daca stam sa ne gandim bine, de fapt incepe cu patru. Astia nu dau telefoane, neaah, ei asculta, ei nu dau, si ne trimit reproshurile prin intermediari binevoitori si intzeleptzi. Adevaratele sondaje.
Ashtilantzii se supara ca Mircea e prea sus si Crin e prea jos. Cuuum, dupa tot tam-tamul si toata stralucirea mediatica, nu a recuperat? Cuuuum? Pai voi sunteti niste ticalosi. Niste nemernici ticalosi vandutzi la mogul (ma rog, nu cu cuvinte de-astea, cu de-alea politicoase si cu zambete superioare, dar analiza de continut tot pe-acolo rezulta). Cuuum, Crin nu incepe cu doi? Cuuum, Crin nu l-a depasit pe Geoana? Ce nemernici. Ce ticalosi. Dar poate facem, totusi, un sondaj. Dar sa apara neaparat pe... Hai sa le mai zambim inca o data superior, ca or sa vada ei cand vom iesi presedinte. Adevaratele sondaje.
Ashtilantzii se supara ca Sorin nu l-a depasit pe Crin. Cuuum? Tot acolo? Cuuum? Aha. Sondajele astea, cu 4000 bucata de punct procentual. Stapanii sondajelor. Neshte tecaloshi cu totzii. Las' ca stim noi adevaratele sondaje.
Spre ushurarea sufletului nostru de ticaloshi probabilishti, Vadim e suparat pe toata lumea si atunci nu suntem noi tinta specifica a jetului sau de spuma retorica. Pentru Craishor, toti sondorii sunt niste nemernici iremediabili, dar sa stiti ca are el un sondaj facut de adevaratii patrioti din serviciile albaneze in care este al doilea, cu douazeci si trei virgula patruzecishisapte. Stai asha, ca parca mai e si a treia zecimala, dar nu pot sa desfac paginile, manecile astea innodate la spate ma incurca la ecsprimare. Deci, vedetzi voi, respondentzii moshului, de fapt, pana si Vadim crede in sondaje cu procentele innodate la spate. Adevaratele sondaje.
Deci ramane cum am stabilit. Deci Kelemen inca nu ne-a injurat. Dar ne injura altii pe forumuri ca de ce unguru are doar doi sau trei sau cat are el acum, ca toata lumea priceputa stie ca ungurul o sa ia sapte opt noua chiar doishpe si ca atunci sondajul e gresit ca suma da 101 sau 99 niste nenorociti v-am spus noi sondajele astea nu e bune de nimic nishte manipulatori. Stim noi adevaratele sondaje.
Remuse, tu nu esti suparat, frate, ca stai prost in sondaje? Ce naiba, Remuse, spune si tu ceva de nashpa despre sondaje, sa te preia media traditionala si electronica si sa fii si tu in rand cu toti politicienii de seama ai Romaniei. Hai, Remuse, hai ca potzi. Spune si tu ceva despre adevaratele sondaje. Fii barbat, Remuse: injura-ne si tu.
:rofl:
Nu-i asha, Roxana? Ia spune-ne tu, Roxana, cu obiectivitatea specifica breslei, cat are de fapt candidatul care cu siguranta va castiga fotoliul de presedinte al Romaniei si care ii va zdrobi cu pliciul atomic pe nenorocitii de sondori care il fura la procent?
Tz tz tz. Ce oameni. Ce patima. Ce probabilitate de infarct. Ce sondaje adevarate.
Sonda-v-ash eu sa va sondez pe totzi...
:/
Citeste tot...
Magnetzii nu mint
De aici. Courtesy of Sutu.
Can you think on your own or do you need the media to think for you?
The price of apathy towards public affairs is to be ruled by evil people (Platon)
They who would give up liberty for security, deserve neither (Benjamin Franklin)
A government big enough to give you everything you want, is strong enough to take everything you have (Thomas Jefferson)
Never underestimate the power of stupid people in large groups.
If you're not outraged you're not paying attention.
I like your Christ. I do not like your Christians. They are so unlike your Christ. (Gandhi)
If you want to teach creationism in our schools, can we teach evolution in your church?
When the people fear their government, there is tyranny. When the government fears the people, there is liberty (Thomas Jefferson)
The problem with socialism is that you eventually run out of other people's money. (Margaret Thatcher)
Citeste tot...
miercuri, 28 octombrie 2009
marți, 27 octombrie 2009
Netikriptikale
- Stiati ca si... [arata spre mine] e mare blogger?
- Serios? Nu stiam. Si, cum stai? Pe ce loc esti?
- Pe vreo saptezeci si ceva. Nici prea-prea, nici foarte-foarte.
- Eee, te-am luat. Eu sunt pe patruzeci.
Mda. Si aici... Damn it. Life is a bitch and then we die.
Pe urma, mai pe seara, verific: nu-i asha. Nu e pe patruzeci. Nu m-a luat. The mighty Turambar still rulz the wild grasses of the blogosphere.
Ia sa vad: ma citeshte?
:)
LATER EDIT: Aaaaaargh! Ba are dreptate! Adica, vreau sa spun, si eu am dreptate, si el are dreptate. Fics ca regele Solomon cand taia copilu cu juagaru in doo. Amandoi avem dreptate. Eu l-am luat la Top Clasic, el m-a luat la Top Dinamic.
Aaaaargh! Ce vultur am fost, ce nashpa am ajuns. Pushca si traficu lat, Domnu'a dat, Domnu a luat.
:p
Citeste tot...
The great regret in the sky
Bach nu mai tzine concerte de ceva timp. I s-a destramat trupa. Si trupul. Si timpurile.
Nici Pink Floyd. Syd a murit, putirintza a putrezit (deshi acum vreo doi-trei ani, la un concert Roger Waters la Budapesta, cu adevarat am crezut in miracole. And Lo Behold! I've cried and I've shivered)
Nici Gentle Giant. Shi lor li s-a destramat trupa. Si trupul. Si trupurile. Si canturile si gandurile si vocile si intorlocarile. Pacat. Mare pacat.
Nici Led Zeppelin (da, Sorine, stiu: trebuia sa merg la concert la Plant. In nemernicia mea, ca un Toma necredinciosu turbat, nu am crezut ca se poate...)
Nici Maria Tanase nu mai respira inspira expira. Nici Nusrat Fateh Ali Khan, odihneasca-li-se extazul in pace la amandoi.
Ca sa nu mai spun de Brel. Putrezeshte in Insulele Marchize, fericit si nepasator shi ushor precum gainatzul de albatros, precum gandul de peshte, precum zgomotul de bujie de motor de avion, shi doar pe YouTube il mai putem zari.
Mai mi-a ramas Bowie. Nu stiu pentru cat timp. Din cate intzeleg, cam are probleme cu inima si nu cred ca va mai concerta.
Si atunci ajung la concluzia ca mai mi-a ramas Pearl Jam. Dar ashtia sunt gomoshi rau de tot shi nu dau ei cu nasul prin aceasta Europa decadenta si discotizata.
Deci nasol. Deci totushi este trist in lume. Spume spume.
Voi, stralucitorilor? Care sunt stralucitorii muzicali, care sunt lautarii geniali si tristi si zgomotoshi pe care atzi fi vrut sa-i vedetzi si nu mai avetz nici o shansa? Care sunt regretele voastre eterne cu panglici de hartie pe coroana de flori de plastic pusa la mormantul viselor voastre muzicale? La ce concert atz fi vrut sa mergetz si nu mai avetz cum?
Putetz s-o luatzi ca leapsha. De fapt, daca stau sa ma gandesc un pic si sa mai beau o stacana de cafea, poate chiar o fac leapsha.
LATER EDIT: Uite aici, asa arata raiul muzical:
David Bowie & David Gilmour - Arnold Layne
Citeste tot...
luni, 26 octombrie 2009
Cu ce ramanem pana la urma
Ramanem cu un panegiric.
Tango Funèbre
Ramanem cu o frica.
A Mon Dernier Repas
Ramanem cu o furie si cu o bucurie. Si cu niste cartofi prajitzi.
Amsterdam
De fapt, tot cu o moarte ramanem, pana la urma.
Mda. Cam nasol...
:/
Citeste tot...
Cum arata creierul lor pe dinauntru
Vorba domului Pivniceru, vicepresedintele Uniunii Cineastilor din Romania. Ne-am intalnit la un moment dat la Liceul "Jean Monnet" cu Ambasada Frantei, care e foarte draguta si care investeste acum intr-un program de educatie cinematografica pentru copiii romani.
Domnul Pivniceru, care e un om subtire, operator cu vechi state de serviciu si proprietar de sala de cinema, a incercat sa le explice francezilor ca „spectatorul roman e un animal, un amarat care, cum sa zic, nu mai are nicio licarire in ochi”. El incerca sa le explice oamenilor acelora ca nu trebuie lucrat delicat si cu sferturi de masura. Omul era exasperat, asa cum suntem si noi.
In clipa in care majoritatea spectatorilor e formata din oameni care vor sa se uite la jegurile de pe OTV sau care isi pierd ore in sir la reality show-uri, te intrebi cum arata creierul lor pe dinauntru, daca-l deschizi. Nu cred ca vrei sa vezi. Drama pe care o traim noi e legata de nivelul general al celor care au mai ramas sa traiasca in tara asta. Acolo trebuie sa facem ceva.
In clipa in care te uiti ce nivel formidabil au spectatorii romani din strainatate... E o placere de fiecare data cand ne prezentam filmele prin Statele Unite sa vedem care e nivelul IQ-ului copiilor plecati sa studieze acolo. Si dupa aia vii in Romania si, nu stiu, iti pui problema ca, de fapt, televiziunile nu fac decat sa difuzeze ceea ce vrea sa vada spectatorul roman.
Cristian Mungiu, interviu Hotnews
Citeste tot...
I sing the body electric
Adica s-a dat drumul la Rugbyzone.
Adica trebuie sa vedetz: Triumph vs francezii de la Bucharest Barbarians.
Repede. Repede, I said!
The rest is blessed anger.
Timp in care eu, de partea cealalta a Carpatzilor...
Mama ma-sii de viatza...
:(
Citeste tot...
duminică, 25 octombrie 2009
Sondajele din 2000
Codrin Scutaru vrea sa ne arate ca sondajele dintotdeauna au fost naspa si inutile, ca nu l-au identificat corect pe Vadim ca fiind cel de-al doilea din turul II, ca in general si acum se pot intampla chestii nemaipomenite care sa fie surprinzatoare si totalmente ignorate de sondaje.
Gresit. Total gresit. Read my lips: gre-shit.
Uite aici:
Tabel
Evolutie (sherpishori grafici)
Acestea sunt rezultatele sondajelor pre-electorale din 2000, realizate de catre CURS si CSOP la comanda Institutului Pro, unde lucram pe vremea aceea, drept calibrare pentru Exit Poll-ul realizat pt Pro TV (da, de atunci fac Exit Poll-uri; de atunci in amarasc zilele cu acest tip de cunoastere periculoasa si infarctoasa).
Dupa cum puteti vedea cu usurinta, mai ales in varianta grafica, rezultatele sondajelor sunt cat se poate de utile in identificarea rezultatelor votului la turul I. Mai ales sondajele facute in ultima saptamana, in tracking poll-urile fulger, pe volume ceva mai mici, care au identificat corect pantele si vitezele de evolutie.
Daca trageti sageti, veti vedea ca linia formata de valorile lui Vadim din sondajele din ultima saptamana se infige dureros de exact in valoarea obtinuta de nebun in turul I.
Deci va rog eu un lucru: sa nu va mai aud ca sondajele fac si dreg si ca nu sunt bune la nimic.
Pentru ca sunt bune, mai patimasilor si reticentilor. Doar ca nu credeti voi in ele. Exact cum stralucitorul de Sarbu (Adrian Sarbu, nu ala fara bilute la vanatoare) nu a crezut in ele si arunca cu scrumiera dupa noi si spala cu noi pe jos si ne facea cum ii venea lui mai bine la gura ca nu stim sa facem sondaje. Ca pe urma, dupa ce retrospectiv s-a dovedit ca nenorocitii astia cu sondajele au avut de fapt dreptate, sa se faca ditamai echipa de criza intre turul I si II, sa se mobilizeze resurse impresionante pentru a opri nebunul sa iasa presedintele Romaniei.
Deci va rog eu frumos: daca nu stiti, nu vorbiti. Sau macar intrebati...
:(
Citeste tot...
sâmbătă, 24 octombrie 2009
Vin alegerile!
Cu dedicatzie speciala lu' taica-meu, care il apreciaza la nebunie pentru actualitatea sa trista.
Rasu' plansu', dom'le, rasu' plansu'...
:)
Citeste tot...
Dictionar de imobiliare
Courtesy of Sorin.
_______________
***************
_______________
“bloc nou” – bloc din 1981 (bucurestenii numesc “bloc nou” tot ce e dupa 1977)
“fara imbunatatiri” – apartamentul arata ca o pestera, cu huma originala pe pereti (unde se mai vede de mucegai), linoleum in bucatarie, igrasie si tot tacamul
“aproape de metrou” – locuinta este situata intr-un cartier care are la un capat metrou. ca tre sa schimbi un autobuz si 2 tramvaie pana la el, alta poveste.
“fara probleme cu terasa” – ploua in casa cam in fiecare an, dar anul asta am zugravit si inca n-au venit ploile
“se vinde mobilat” – am niste mobila ramasa de la bunica raposata, pe care nu vreau s-o car la gunoi
“vedere mixta” – apartamentul e pe colt, sau daca e mare are 3 pereti afara, o sa-ti inghete curu’ iarna
“proaspat renovat” – spoit recent cu cele mai ieftine materiale ca sa pot cere cu 10 000 in plus
“finisat lux” – are arcade si spoturi, pereti de diverse culori, faianta rosie in baie
“confort 1, sporit” – am spart debaraua
“intim” – atat de mic incat nu intra mai mult de 2 persoane adulte
“g,f,t,p,um” – mi-e atat de lene si sa scriu, negociaza tu singur si adu-mi banii la sfarsit.
“stradal” – dupa 12 noaptea se aud motoarele enduro si liniutele, de la 5 dimineata tramvaiele.
“Mariott” – Rahova
“imbunatatiri” – faianta in baie si bucatarie, gresie in baie
“adiacent” – strada pe care e imobilul se intersecteaza la un moment dat cu un bulevard mare
“vedere lac” – tantari
“2 boxe” – proprietarul a fost turnator la securitate si pupincurist la locul de munca
“15 minute de centru” – cu elicopterul, in linie dreapta (de fapt o ora jumate cu masina cand nu ploua)
“accept credit” – sunt disperat
“bloc civilizat” – interfon
Citeste tot...
vineri, 23 octombrie 2009
In what state do you live in?
- In what state do you live in?
- In the state of Denial.
Fugiti! Vin alegerile! Ne mananca!
Citeste tot...
joi, 22 octombrie 2009
Dumnezeii ma-sii de viata!
Ei spun ca e greseala. Multi vor crede ca noi suntem niste nenorociti. Ei spun ca e o greseala. Unii vor gandi ca au vrut sa ne faca. Baiatul ala spune ca din graba. Ca a primit pe e-mail. Eu fac tot posibilul sa nu ma gandesc la varianta conspirationala. Nu ne-a facut nimeni, suntem doar noi cu nervii in pioneze. Lumea e buna si dreapta si deontologica si obiectiva, dar mai face si greseli.
Ha.
Ha.
Cine? Daca nu ma gandesc la varianta conspirationala, nu stiu.
Cine? Daca imi aprind o tigara, stiu imediat cine. Cel putin doua variante.
Am vorbit cu ziaristul. Am vorbit cu directorul cel mai director. Am vorbit cu redactorul sef. Toti si-au cerut scuze si au spus ca vor face modificarea si vor publica si precizarea: Dintr-o regretabila eroare...
Dar stiti ceva? Daca era doar in varianta electronica, mai era ceva. Insa a aparut si in varianta print. Adica o tara intreaga, modulo ce tiraj vor avea ei acolo, va "sti", va "afla", pentru ca, nu-i asha? tot ce scrie la gazeta este neaparat adevarat si drept si sfant, ca CCSB a facut si a dres. Nenorocitii dracu, sclavii la mogul, vandutii si nemernicii. Stiam eu ca sunt si ca fac si ca dreg. Asa va gandi lumea, pentru ca asa au fost dresati de-a lungul timpului sa gandeasca: ca facem si dregem.
Pai cum mama dracu' sa imi pastrez calmul si sa ii cred ca a fost doar o greseala nevinovata?
Nevinovata. Nevinovata. Nevinovata.
Dumnezeii ma-sii de viata!
PS: Pentru cei care nu cred si / sau nu stiu, va spun eu: e o serie de sondaje facuta de firma aia de sondare care incepe cu B, e din trei litere si se termina cu S, puternic asociata cu liberalii si care nu e la prima chestie de genul asta. Sondajele nu sunt nationale, sunt pe Bucuresti. Si mai ales si mai ales, situatia nu e asa. Pentru ca facem si noi sondaje in Bucuresti.
Iar publicatia care incepe cu C si se termina in L este in stransa legatura cu televiziunea care incepe cu R si se termina in a TV si cu acel institut de sondare care incepe cu I, se termina in R si care tocmai a dat o serie de cifre la care unii au ridicat serios din spranceana.
Inclusiv eu.
Mama ma-sii de viata. Iar incep sa fiu convins ca ne-au facut. :(
E doar o greseala nevinovata. E doar o greseala nevinovata. E doar o ...
PPS: In varianta electronica au facut deja modificarea. Sa vedem maine, in print.
Citeste tot...
miercuri, 21 octombrie 2009
Gata! Stiu cu cine votez
Lista de semnaturi si punga cu malai, faina, ulei, cocaina si emetiral, aici.
Citeste tot...
Stapanii sondajelor
Stiu, stiu. Doctorul ne da la gioale. La toti.
Dar asta dezlantzuie imaginatia. Starneshte creatzia.
Si iese paginatzia.
Presupun ca stiti cu totii (cei care n-o stiti, nu contati in marele lantz al fiintei; sunteti niste contabili aseisti si tristi) poezia lui Tolkien, aspirationala, sinclinala si medievala:
Three Rings for the Elven Kings, under the sky,
Seven for the Dwarf Lords, in their halls of stone,
Nine for the Mortal Men, doomed to die.
One Ring for the Dark Lord, on His Dark Throne,
In the Land of Mordor, where the Shadows lie.
One Ring to rule them all, One Ring to find them,
One Ring to bring them all and in the darkness bind them
In the Land of Mordor, where the Shadows lie.
Ei bine, sintagma de macsima ecsceptzie rautacioasa "stapanii sondajelor" m-a facut sa devin poet. Poet, frate! Sange si poezie. Pai Vadim Extraveral nu e si el tot sociolog? Ce pana mea probabilistica. Sa curga versurile, tovarashi!
Deci:
Three Polls for the Liberal trolls, under fifteen,
Seven for the Democrat thralls, in their halls of bribe,
Nine for the Socialist knaves, doomed to lie.
One Ring for the Mogul King, on His Dark Throne
In our dear Lalaland, where Probability lies.
One Poll to fog them all, One Poll to fool them,
One Poll to blunder all and in the Elections bind them
In our dear Lalaland, where Certitude dies.
:/
Citeste tot...
marți, 20 octombrie 2009
Pe o mare'nvolburata
Pe o mare'nvolburata
Cu alegeri presarata
Si de talk-showuri udata
Un sondaj mi se arata.
Uite unu', uite doua,
Uite'un varf si uite noua.
Uite varfu, vagauna.
Nu se potriveste vreuna.
Unde'i trendu? Evolutzia?
Ce'atzi facut cu rezolutzia?
Unde atzi pitit sondaju?
Ce'ati facut, bai, cu metraju?
Raspuns: In luna cu trenu.
Pardon. Scuzati. N-am gasit alta rima.
Ia uitati'va voi la aceasta poza si rezolvati problema de clasa a cincea, ora de lucru vizual si alte impletituri din panushi de porumb probabilistic. Ia sa'mi spunetz voi care elemente din acesti sherpishori de linii nu se pupa si nu se leaga? Care din ei fac zvac shi hop si trosc si hoooo bre ca prea saritzi calu, ma stralucitorilor care ceretz 4000 per punct procentual?
Hai, ca v-am dat si legenda, sa raspundetzi mai repede si sa uitati mai greu. Si sa nu mai zicetz ca noi suntem nishte nemernici si ca ashtilantzii sunt nishte ingeri cu zulufi de inocentzi cu I mare.
Tz tz tz. Ce oameni. Ce patima. Ce eforturi. Ce disperare.
Ce poale'n cap, frate... :blink:
PS: Nu, nu il mai pun si pe-ala curatatu, ca ar trebui sa tai tot. Vedetz si voi, dupa cum va duce capu si pasiunea politica si metodologica si jurnalizdica si paranoica.
:blink: :(
Citeste tot...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
