Vrednic este!

Vrednic este. Din varful tastei si din varful creierului. Din retorica si din valori.

Ia uitati aici.

Vrednic este: Noi vrem respect. Dar nu facem nimic

Va e sila de politicieni? Pai ma rog de ce ii mai invitati atunci 24 de ore din 24 la voi in emisiuni, de trebuie sa-mi iau stirile de pe CNN si Euronews, ba inca sa ajung sa ma uit la N24 sau la TVR2 atunci cand vreau sa aflu realmente ce s-a mai intamplat in tara si in lume?

[...]

Daca vreti sa aflati unde e problema, stimati jurnalisti de la Realitatea, ar fi cazul sa mai priviti si in oglinda. Si voi, si aia de la Antene, care practica un jurnalizdm si mai belicoso-obscen. VOI ni-i serviti zi de zi pe acesti indivizi, VOI ni-i bagati pe gat, VOI sunteti cei care le ofera zilnic o platforma de pe care sa ne polueze serile cu non-sensuri si cu comportament de precupete. Si apoi veniti si spuneti ca vrem respect? Cine ma!?

Vrednic este: Ati murit si suntem liberi

Si cu toate acestea, suntem profund nefericiti. Ne plangem soarta, ne deprimam la tot ce vedem in jur, ne chinuim ca ultimii oameni de pe planeta la gandul ca am avut nesansa de a ne naste in aceasta parte a Europei. O, cat de repede am uitat…

Cat de repede am uitat ce insemna sa te scoli la 6 dimineata ca sa incepi serviciul la ora 7, intr-o lume gri, in haine gri, cu alimente gri si tovarasi gri privind amenintator peste umar. Am uitat cat de greu era sa invatam la o lumina chioara si sa ne regasim drumul spre casa intr-o bezna totala. Am uitat ce bucurie vecina cu dementa aveam cand ’se bagau’ portocale sau banane, si cum le puneam in hartie sa se coaca. Am uitat cat de mandri eram daca Dacia noastra avea un bec in plus si cate luni tineam o amarata de punga cu un logo strain pe ea.


* * *

Prietenul Gheorghe (nu, nu dobitocul de Andrei Gheorghe; alt Gheorghe, mult mai uman si mai limpede la cap si la inima: Gheorghe Onut) spune asa: "Mai, stii cand imi dau seama ca e o idee excelenta? Cand ma apuca ciuda ca nu mi-a venit mie primul."

La fel si cu scriitura. Stii cand iti dai seama ca e buna? Cand ai fi vrut sa scrii tu asa si e o umbra de invidie si resentiment entangled in that thought.

Ei, cam asta am simtit eu in aceasta dimineata cand am dat absolut din intamplare de acest blog. A fost acel moment de tip: "Waw! cum de nu am dat de el pana acum?"

Drept pentru care, doamnelor si domnilor, stimati cinici de rit lehamitivist, bai miticilor si scarbitilor de viata, adevarat va spun voua: acest Zvoner.ro vrednic este. Si, drept urmare si pe cale de consecintza, intra in blogroll.