Evoluția importurilor și exporturilor României, 2000 - 2010

Motto:
Prediction is very difficult, especially about the future.

Astăzi, doamnelor și domnilor, vă propun să ne uităm pe evoluția importurilor și exporturilor României pe o perioadă medie spre lungă de timp, din 2000 încoace, de cînd ne pune la dispoziție INSSE date.

A. METODOLOGICE
Sursa, după cum spuneam, e INSSE. Calculele procentuale cît și conversiile în euro sînt ale lui Turambar, plecînd de la cifre BNR. Calculele procentuale sînt făcute pe baza seriilor ajustate sezonier, ca să atenueze gîlmele și să vedem și noi niște linii curate, rotunde, bine definite.

Unitatea temporală folosită este cea trimestrială. Cele mai recente date disponibile sînt cele din Q3 2010, deci nu putem încă să tragem concluzii definitive privind tot anul 2010.

Asta așa, ca să evităm comentariile răutăcioase pe care oricum le voi șterge fără nici un fel de milă ori de remușcări.

PS: Acest articol face parte dintr-o serie mai lungă, începută cu evoluția pensiilor și a punctului de pensie, a salariilor, (vezi și aici pentru structura taxelor din salarii, Fig. 2), cu structura PIB-ului și, recent, cu evoluția capitalizării BVB. Sigur mai sînt și altele, dar nu stau să le caut acum, le menționez doar pe cele de care îmi aduc aminte cu ușurință.

Această serie are drept scop să ne ajute să înțelegem de manieră vizuală și, sper eu, nepătimaș-biasată, cum stă România din punct de vedere economic. Ea va culmina cu un articol despre evoluția PIB-ului României. Soon to come.

Hai, gata cu vorbăria. Să curgă graficele precum Laphroaigul cel arămiu în pahare...

* * *

B. VALORI ABSOLUTE (miliarde €)
Fig. 1. Importuri vs Exporturi
Miliarde euro, trimestrial


Fig. 2. Importuri vs Exporturi
Miliarde euro, trimestrial
Ajustate sezonier


Fig. 3. Deficit comercial (Importuri minus Exporturi)
Miliarde euro, trimestrial
Ajustate sezonier


Evoluție generală: creștere constantă. Mărire de aprox. 4 ori atît a importurilor, cît și a exporturilor, de la aprox. 30 miliarde € per trimestru la aprox. 110-120 € per trimestru. Situare constantă a importurilor peste exporturi, deci, cum ar spune la manual, un deficit perpetuu. Noroc cu căpșunarii care acoperă în mare parte acest deficit, altminteri am fi fost vraiște de mult.

Perioade distincte:
2000 – 2002: Oarecare stagnare, ușoară creștere. Trei ani de decolare înceată. Roțile economiei se ridică încet-încet de la pămînt.

2003 – 2004: Adevărata lansare. Botul avionului economic începe să facă un unghi bine definit cu momentul de referință 2000.

2005 – 2006: Marele salt. Gata! A decolat! Dar și momentul în care importurile se desprind din ce în ce mai mult de exporturi. Începe marea crăpelniță, the great binge in the sky. De coroborat cu momentul în care s-a plecat din ce în ce mai mult din România.

2007 – 2008 (S1): Marea crăpelniță. Explozia necontrolată a importurilor. Momentul istoric în care românii au scăpat la credite precum vaca în lucernă.

2008 (S2) – 2009: Marea mahmureală. Căderea. Criza. Everything goes vavavoum! Exporturile scad cu 25% de la maximum (Q2, Q3 2008) la minimum (Q1 2009), doar în jumătate de an, iar importurile scad cu un staggering 40%, tot în aceeași perioadă.

Dar, de asemenea, și momentul în care se revine la un raport importuri: exporturi ceva mai sustenabil, mai de bun simț. După marea crăpelniță, acum vine pocăința, regretul, întristarea. Încep românii să-și pună problema: bine, bine: am luat credite. De unde le mai și plătesc?

2009: Anul căderii bine definite, atît la importuri, cît și la exporturi. Hard landing, painful landing. Exporturile și importurile se întorc la nivelurile anului 2005 – 2006. Exporturile cad mult mai puțin decît importurile.

2010: Ușoară revenire. Creștere paralelă importuri vs exporturi. Spre deosebire de anii creșterii, în care importurile se desprindeau divergent de exporturi, crescînd mult mai repede decît acestea, acum ele cresc împreună, păstrînd aprox. același diferențial.


C. % DIN PIB
Fig. 4. Importuri vs Exporturi
% din PIB, trimestrial, ajustate sezonier


Vestea proastă: avem de-a face cu un exemplu clar de structură economică nesustenabilă. Diferența dintre roșu (exporturi) și negru (importuri) reprezintă datoria țării, cu cît ne împrumutăm să trăim beyond our means.

Știu, știu, e mai complicat: o parte din importuri reprezintă de fapt componente care intră în fluxul producției și sînt date mai departe, cu valoare adăugată. Deci ar trebui să se regăsească fie în export, fie în consumul final al populației. Dar atîta timp cît exporturile sînt mai mici decît importurile, e clar fie că nu ne pricepem să exportăm suficient, fie că băgăm în noi prea mult, din alte părți. Legume medicamente mașini haine, you name it.

Importuri (%): Perioada 2008 – 2009, cea de criză mondială, a însemnat o reducere evidentă a ponderii importurilor din total PIB, dinspre aprox. 90% (90%!!!) din PIB spre 70% din PIB. Ultimul an, însă, cel trîmbițat în toată mass-media catastrofică drept fiind sfîrșitul lumii în trei acte, a reprezentat de fapt o revenire a consumului pe veresie, a creșterii importurilor. Nu știu cît din aceasta reprezintă tranșele FMI, însă știu că s-a întors la 90% din PIB. Adică importul reprezintă aproape tot ce producem. Nu prea multă valoare adăugată în țara asta? Lohn? Hmm....

Exporturi (%): aici, în sfîrșit, avem parte și de vești bune. Avem de-a face cu o creștere bine definită a ponderii exporturilor în PIB. De la o treime în 2000 la peste 50% în 2010, asta da creștere și globalizare și inserare în economia mondială, cu rădăcini mici și multe, tot soiul de pîrîiașe de export, de șuvoaie de export. De remarcat anul 2010 în care ponderea exportului în PIB a făcut un salt evident. Bravos industrie...

Fig. 5. Deficit comercial (Importuri minus Exporturi)
% din PIB, trimestrial
Ajustate sezonier


Deficit comercial (%): După perioada de dezmăț de consum din 2005 – 2008, cînd deficitul a crescut absolut în nesimțire, pînă aproape de jumătate din PIB-ul României, ponderea acestuia s-a restrîns în perioada de criză, revenind undeva spre un sfert din PIB în 2009. Partea proastă este că în 2010 a început să o ia din nou la vale, crescînd la aprox. o treime din PIB.

Aici este buba, aici este adevărata zăticnire. Revirimentul consumului mai mult decît putem duce, pe datorie, pe seama și pe cîrca generațiilor viitoare.

Da, știu, sînt două elemente ce trebuie avute în calcul: transferul de bani dinspre românii din străinătate (remitențele) – de luat în calcul și de făcut grafic, deși aici avem surse mult mai puțin exacte. Dar ceva-ceva cifre tot se găsesc.

În plus, nu știu, chiar nu știu, dacă această redezechilibrare a deficitului comercial o putem pune și pe seama împrumuturilor externe, mă gîndesc aici la împrumuturile FMI.

Teoretic nu ar trebui, pentru că atît importurile cît și importurile sînt cuantificate, contabilizate drept schimburi comerciale, iar banii FMI nu ar trebui să fie incluși în această categorie. Feelingul meu este că această creștere a deficitului comercial nu trebuie să fie pusă, cel puțin direct, pe seama banilor FMI, dar s-ar putea să mă înșel.

În consecință, solicit ajutorul, pe baza principiului rușinos, dar sănătos: unde nu mă pricep, întreb. Mă ajută cineva dinspre zona de dismal science numită economie, please? Banii FMI sînt contabilizați aici sau nu?

Aștept comentarii pertinente și pe un ton decent. Restul șterg. Ca de obicei, la tiranul de Turambar nu se acceptă decît comentariile encomiastice. Orice comentariu în care se detectează urme fine, resturi, rămășițe, reziduuri de 0,01% țîfnă sînt distruse prin sinucidere editorială.

Hai, lectură plăcută!