Scurte, da' bune

Vorbeam ieri de Pine Barrens, unul din episoadele favorite ale serialului meu favorit, The Sopranos. Zoso ne arata de ce si lui ii place tot The Sopranos cel mai mult. Badabing. Badaboum. Txs Zoso for sharin the violent wisdom with us. :)

* * *

In dimineata asta am citit doua articole economice faine, de pus la rana isteriei nationale. Primul, la Riscograma. Cel de-al doilea, la Balonul Imobiliar. Amindoua despre Romanica in context ternatzional. Cititi si bagati la cap, o voi recentzilor si tristilor si famenilor si politrucilor.

* * *

Bogdan Voicu, cel pe care la mine il stiti de regula de pe blogul sau, scrie si pe cogitus.ro. Va recomand sa cititi articolul sau, "Despre nevoia de gestionare obiectivă a fluxurilor demografice din învățământul universitar".

În opinia mea, problema principală a învățământului superior românesc (ISR) nu rezidă în modul de organizare instituțională și în eficienţa procesului educaţional în sine. Dificultăţile derivă din gestiunea defectuoasă a fluxurilor de studenţi potenţiali. În esenţă, acesta este tot o chestiune legată (şi) de aranjamente instituţionale, dar în alt sens decât cel afirmat îndeobşte de dezbaterile publice româneşti.

* * *

Si last, but definitely not the least, vreau sa va recomand un blog pe care l-am descoperit recent. Cel al lui Sorin Milutinovici.

Sorin scrie bine, cu pofta de viata si de repere. Stie cind sa fie sobru, stie cind sa fie scatologic. Controleaza bine trairismul cuvintelor si nu sare calul. O retorica neasteptat de faina pentru nivelul blogurilor romanesti in general.

Vi-l recomand cu cea mai mare caldura. Eu l-am bagat deja la blogroll.

Aici si aici si aici, motive pentru care merita sa fie citit. Sorin scrie rar, dar bine.

Enjoy! :)

Despre copii (ai mei)
Copiii mei nu au aparut ca urmare a unui rationament. Nici unul dintre ei nu a fost rezultatul unui studiu sociologic, psihologic, de piata, de fezabilitate. Ce anume m-a determinat sa vreau copii? Singurul raspuns este in imaginea de mai sus. Am fost convins ca o sa iasa bine. Am crezut cu tarie ca aparitia copiilor imi va face viata mult mai buna. In ce fel mai buna? aud intrebarea de la cititor. Iaca mai buna. Mai misto. Mai cool. Ma aventurez sa presupun ca in multe cazuri situatia este similara.

Cu alte cuvinte, e vorba de credinta. Nu despre biserica sau Iisus Hristos, Mahomed sau alti profeti. Este vorba de relatia omului cu propria viata. Unii o numesc viziune. Am avut “viziunea” ca aparitia copiilor imi va schimba viata in bine. Si am avut dreptate. Sufletul meu s-a deschis catre emotii despre care nici nu stiam ca exista. Nu ma refer aici numai la relatia cu copiii mei. Sunt mult mai intelegator, mult mai nuantat in relatiile cu alti oameni, ma simt mult mai bine in vecinatatea copiilor altora. De altfel, daca ma gandesc cat pot eu de serios, nu imi amintesc vreun lucru rau care sa mi se fi intamplat datorita aparitiei copiilor.

Cred ca in majoritatea cazurilor e mai mult sau mai putin la fel. Nu exista “ratiuni” pentru a avea copii. Exista tot timpul o multitudine de “ratiuni” pentru a nu-i avea. Cei care depasesc toate aceste motive descopera (pe langa
multe alte bucurii) ce capcana infecta este in realitate ratiunea daca nu este folosita conform manualului. Stiu, pentru ca am cazut si eu de cateva ori in capcana asta.

Despre rahatul ciinilor pe strada
De ce nu ne cacam noi pe strada? Asa cum se facea acum 1000 de ani? Pai, cacatul pute. Si contine microbi. Oare cacatul de caine nu pute? Oare el nu contine microbi? Daca un caine are voie sa se cace pe strada, eu de ce nu pot? De ce nu vedem la fiecare colt oameni care se caca? Ca oameni care se pisa vedem.

Nu ma intereseaza in momentul asta ce e legal si ce nu e legal, nu ma intereseaza ecologia sau influenta razelor gamma asupra ciclului menstrual al furnicilor. Ma intereseaza motivul pentru care stapanii cainilor care ii lasa sa se cace in mijlocul strazii nu lasa langa cacatul respectiv adresa lor, ca sa ma pot duce si eu sa ma cac in sufrageria lor.

Despre Craciun si de ce e bun
Bai copii! Viata nu e cum credeti voi. Aveti rabdare. O sa fiti si voi fututi. O sa fiti, pe cuvantul meu. Nu va credeti deasupra tuturor, nimeni nu e asa. O sa aveti ani in care o sa va doriti sa strangeti toate resursele voastre si sa va oferiti 3 zile de bucurie. Poate nu va vor lipsi banii, poate veti manca sanatos si veti bea sucuri de fructe dar nu veti mai avea prieteni. Sau neamuri. Sau copiii vostri vor fi la mii de kilometri de casa. O sa vedeti valoarea acestor trei zile. O sa intelegeti de ce oamenii cauta mici miracole in aceste zile. Si daca veti avea ghinion, o sa aflati doar o data, spre sfarsitul vietii, ce ati pierdut. Dumnezeu nu da cu parul.

Iar eu, incepand de azi, nu mai citesc nimic in limba romana pe internet pana dupa Craciun. Nu am putere. Imi doresc momentul asta si nu vreau sa va las sa mi-l stricati. Si da, vreau sa ma bucur de el asa cum cred eu de cuviinta. Sa mananc pana cad jos, carne scarboasa si necivilizata de porc. Sa cumpar cadouri pe care nu mi le pot permite. Sa-mi cumpar un brad natural cat casa, distrugand iremediabil planeta si sa pun in el dulciuri care strica dintii. Sa am tone de cozonac sa-mi creasca colesterolul, trigliceridele si alte alea. Ca dupa aia, dupa 1 ianuarie, pauza s-a terminat, capul la fund, pentru inca 360 de zile. Si daca o sa muriti fara sa intelegeti de ce oamenii fac asta, ati trait degeaba.