"Mai întâi am să fac câteva comentarii generale. În primul rând, trebuie subliniat faptul că aproape toţi artiştii, indiferent de limbajul lor principal de exprimare, au avut tentative de a face şi lucruri complementare.
Aproape că nu există scriitor sau muzician, nu mai zic de arhitecţi, care să nu fi încercat să deseneze, să caute să se exprime într-un limbaj secundar. Mulţi scriitori au fost şi plasticieni. Marin Sorescu, de pildă, era chiar foarte înzestrat şi a avut expoziţii încă din timpul vieţii, şi în ţară, şi în străinătate, creaţiile sale plastice fiind o prelungire a poeziei sale.
Deci, până aici, nimic neaşteptat.
Numai că aici vine punctul al doilea al discuţiei noastre, şi anume, paranoia mediatică legată de personajul Păunescu şi a tipului său de personalitate publică. Această expoziţie este o încercare de a-i prelungi existenţa în memoria colectivă chiar şi după ce materiile sale reziduale au intrat în putrefacţie, e un acroş la mass media ca nu cumva să-l scape din vedere nici după moarte.
Asta continuă modul grotesc în care au fost mediatizate funeraliile lui. În mod penibil, unii îi dau acestui personaj, fariseu şi ipocrit, dimensiuni mitologice, de parcă ar fi cine ştie ce figură mesianică, pătrunsă de o expansivitate romantică. Toată tevatura absolut dezgustătoare de la moartea sa a semănat cu o comedie bufă ce părea scrisă de un Caragiale expresionist.
De fapt, delirul ăsta este o creaţie şi o prelungire a fariseismului său, al celui care deplângea sărăcia poporului cocoţat pe un munte de bani, al celui care recita, cu lacrimi false în voce, «ce părinţi? Nişte oameni acolo şi ei care ştiu dureros ce e suta de lei", când el îşi trădase, de fapt, părinţii prin faptul că aderase la ideologia comunistă după ce comuniştii îi băgaseră tatăl la puşcărie. Sigur că această expoziţie este o formulă mai subtilă de a-l readuce în «activitate» decât grohăitul în piaţa publică din zilele funeraliilor."
Pavel Şuşară, critic de artă, despre expoziţia de desene postumă a lui Adrian Păunescu
Situația la zi – joi, șaptenov
Acum 2 ore
5 comentarii:
s-a intamplat ca in clasa a doua am fost coleg cu Andrei. la vremea aia el era de departe cel mai abil tip (la categoria noastra de varsta) la desen in scoala. era "promitator" din punct de vedere al acestui talent. dar asta e altceva, nu ne-am mai intalnit de atunci si nici n-am avut ocazia sa ne vorbim de atunci (altfel i-as fi reprosat si acum ca mi-a stricat o mitraliera chinezeasca cu baterii care faceau un beculet rosu sa se aprinda cand apasai pe tragaci :))) ).
eu tineam sa ma bag in seama si sa ma intreb daca reactia domnului Oroveanu la intrebarea daca a vazut desenele lui Paunescu sr. denota o nobila detasare sau un snobism exagerat ... in fond desenele astea banuiesc ca au fost facute fara pretentia unui act artistic ci ca atunci cand vorbesti la telefon si mazgalesti o hartie in acelasi timp. probabil ca daca Paunescu avea pretentia ca este un Leonardo am fi aflat din timpul vietii ca mai si desena din cand in cand nu?
prin urmare banuiesc ca e doar o expozitie de tip "curiozitate" si pentru asta nu era nevoie ca dl Oroveanu sa se intepe in fund la caderea atat de lunga din varful turnului sau chriselefantin ... ca sa zic asa.
Adrian, nu e vorba despre calitatea in sine a desenelor (desi am putea sa discutam si despre asta), ci despre reactia de lingai a celor care il ridica dincolo de locul cuvenit pe porcul national
:(
omul a murit, nu se mai poate vorbi in termen de "lingai" caci respectivii n-au nimic de castigat din "lingus" ... parerea mea! (ca sa folosesc o licenta).
apoi eu nu vad niciodata intr-o culoare atat de limpede personajele publice caci fiecare are plusuri si minusuri. de exemplu, intre Paunescu si TRU mie mult mai porc mi se pare ultimul tocmai pentru ca nu-i zaresc plusurile. macar primul a dat senzatia ca a fost consecvent cu sine insusi in timp ce ultimul nu face altceva decat sa linga pantofii celor care-i arunca un os de ros. nu sunt neaparat fan al omului Paunescu dar nici nu raman neingretosat fata de atitudinile unora care pretind monopolul cunoasterii, al binelui si al raului dar, mai ales, al frumosului. aici ma refer, evident, la reactia dlui Oroveanu caci nici eu nu doream sa ma refer la calitatea in sine a desenelor. Sau poate ma refer si la reactia dlui Manolescu fata de Eugenia Voda, ca tot am comentat asta ieri la mine ...
Necrofilia salveaza Romania ;-)
Cum le sare tandara la burjui cand norodul nu-i baga in seama si nu se da dupa parerea lor... pe poetul asta nici mort nu0l pot rabda si din porc nu-l scot numa pen' ca, in capu lor, el ii piedica din'ntaia care-i tine pe dansii de la cinstea norodului. si cand afli si pe ce temei il lovesc, cum ca n-a voit sa fie liberal ca ta'sau, mai ca iti crapa burta de ras (de ce n-o zice la fel si de stapanu de la IICMER, ca ta-sau si-a dat la propriu mana dreapta pentru o filozofie pe care fi'sau o scarnaveste cu fiestece prilej?). Si, pana la urma, ca se gasesc unii sa-i faca expozitie la zugraveli lu Paunescu este in primu rand vina oranduirii pe care ei o sprijina neprecupetit. Debord a voit sa-i lamureasca cum sta treaba, da ei tot o tin pe a lor. Singura purtare vrednica pentru ei in asta imprejurare ar fi fost sa taca. Da burjui cumpanit si drac mort nici ca s-a vazut...
Trimiteți un comentariu