Am mai discutat și altǎdatǎ (aici și aici) pe blogul ǎsta despre tensiunea dintre tradiționalism și modernitate reflectatǎ în textura orașului, în spațiul urban, în acest Ankh-Morpork al Bucureștiului urii și iubirii noastre.
La vremea sa, discuțiile au stîrnit ceva zǎticniri retorico-emoționale. Cum de accepți așa un viol la adresa orașului, aceste dǎrîmǎri de clǎdiri istorice și monument? E vorba despre clǎdirea de pe Maria Rosetti 38, chiar de lîngǎ sediul nostru.
Sǎ recapitulǎm: monument my ass. O cǎsuțǎ nici prea-prea, nici foarte-foarte, în stare destul de vizibilǎ de degradare, cuprinsǎ de igrasie și cu tencuiala cǎzutǎ.
Dar nu asta conteazǎ, pentru cǎ la fel de ușor ar putea sǎ fie renovatǎ, fǎrǎ a fi stricatǎ. Ci pur și simplu faptul cǎ era o clǎdire cît se poate de anonimǎ, care nu ieșea cu nimic în evidențǎ din punct de vedere estetic, structural, architectonic, you name it, fațǎ de restul sutelor de clǎdiri din zonǎ.
Știu, știu: textura urbanǎ, farmecul colțului. Mǎ rog. Și eclectismul are farmecul sǎu, și mie îmi place mai mult. Ca sǎ nu mai vorbim despre faptul cǎ, în fond și la urma urmei, este decizia proprietarului ce face cu ea.
Dar asta este doar pǎrerea mea proprie și personalǎ. Alții, cu siguranțǎ, mǎ vor contrazice.
De fapt, astǎzi vroiam sǎ vorbesc despre alte douǎ subiecte pe aceeași temǎ.
Primul, referitor la strǎpungerea Uranus, îl voi trata pe fugǎ, pentru cǎ argumentele mele referitoare la subiect sînt aceleași ca și cele aduse în privința clǎdirii Maria Rosetti 38.
Iaca acolo o niște clǎdiri care nu ies deloc, dar deloc în evidențǎ cu ceva deosebit, doar cǎ sînt niște dǎrǎpǎnǎturi de pe la începutul secolului XX care stau sǎ cadǎ, igrasioase, chioare de ferestre, unele nelocuite, șerpǎrii și coțcǎrii, care dintr-o datǎ au devenit monumente istorice.
Monumente istorice my ass. Hotelul Marna? Comme on. Îl respect pe Dan Nicușor, însǎ cred cǎ acum cǎlǎrește o cauzǎ nu neapǎrat nedreaptǎ, ci inadecvatǎ, specioasǎ, artificialǎ.
Gata cu acest subiect. Nu aici vroiam sǎ ajung. Ci la cel de-al treilea subiect, cel referitor la piatra cubicǎ dintre Piața Charles de Gaulle și Arcul de Triumf.
Piatrǎ cubicǎ recent înlocuitǎ cu un nemernic de strat de asfalt care nu mai stricǎ pivoții și planetarele, poți sǎ circuli pe el cît se poate de decent, nu mai zdruncǎne mașina, de nu mai face ca toate cele cînd nimerea în vǎlurelile de stîncǎ dantelatǎ formate de-a lungul timpului.
Am avut deja aceastǎ discuție cu unul din vizitatorii acestui blog, cu Ițic Bǎseanu. El, în stilu-i colorato-isteric, bombǎnea la adresa schimbǎrii. Eu mǎ bucuram ca un recent atomic ce sînt.
La mijloc de fapt este vorba despre tensiunea dintre funcționalitate, schimbare și tradiție, respect pentru trecut.
E problema modificǎrilor sociale ce apar o datǎ cu schimbǎrile tehnologice. Cînd s-a inventat mașina, ce facem: renunțǎm sau nu la trǎsurile cu cai? Ce se întîmplǎ cu cei care produc bice și hamuri?
Dacǎ se inventeazǎ curentul electric, mai ne luminǎm la lampa cu gaz? Dar unde este farmecul acestei maniere de a ne lumina încǎperile? O tu becule cu luminǎ rece, de ce sfîșii farmecul nopții?
Ce facem cînd schimbǎrile tehnologice fac vetustǎ o anumitǎ stare de lucruri? Cînd o creștere a funcționalitǎții vine sǎ sfîșie corola de minuni nostalgice a unei lumi care stǎ sǎ plece pa?
De ce oare toatǎ Londra este asfaltatǎ? De ce oare New Yorkul sau Chicago, care au fost grosso modo construite cam în aceeași perioadǎ cu Bucureștiul, nu mai au piatrǎ cubicǎ?
De ce pînǎ și în Florența, bastion al respectului fațǎ de trecut - și oo, ce mai au aceia de respectat și de apǎrat – pînǎ și acolo s-a pus asfalt pe jos, pe acolo pe unde trec mașinile? De ce dau dom’le voie ǎștia în Florența cu mașini, mama lor de nesimțiți care nu respectǎ patrimoniul universal Unesco?
Oprescule, unde ai pus piatra cubicǎ? Ochii plînși piatra cubicǎ cer sǎ o vazǎ, sǎ ne doarǎ la planetare, mama ta de primar lipsit de respect fațǎ de cele sfinte.
:/
Situația la zi – joi, șaptenov
Acum 8 ore
4 comentarii:
Sa stii ca piatra aia cubica mai era buna la ceva. Cand nu puteam sa-l adorm pe baiatul cel mare (atunci cand era bebelus) il plimbam dus-intors de la Bordei pana la Charles de Gaulle pe piatra cubica cu masina si pe urma dormea dus! :-)
De ce la Paris, in buricu' targului in fata la turnul Eiffel, nu scot piatra cubica? Sau de pe Champs-Elysees?
Cand am fost pe Shanzelize chiar ma gandeam la un moment dat, uite, parca merg spre gura de metrou de la Aviatorilor :) Mai lipseau coroanele copacilor decupate patrat.
De ce toate trotuarele din Lisabona si jumatate din strazi sunt cu piatra cubica? Piatra alba, lucioasa, fara cuburi lipsa?
De ce noi nu putem s-o intretinem? Oare pentru ca batutul cu ciocanul si cateva galeti cu nisip nu antreneaza licitatii de anvergura precum cele privind decopertarea / asfaltarea?
Bordurile de granit de ce nu erau bune, expirase termenul de garantie? :) Altfel cum mai puneu 3 borduri de ciment una peste alta la mine in parcare in dristor..
Da, sunt retrograd si de aceea am scris despre aceste subiecte.
Dar intreb si eu daca suntem la capitolul orase cu farmec: care dintre casele din Plaka de la poalele Acropolei din Atena are vreo valoare comparativ cu junghiul igrasios din Rosetti 38? Ce dreaq le-or mai tine in loc sa faca niste hoteluri dupa cererea pietei?
De ce la Florenta se merge cu masina pe piatra cubica in care, ticalosia dracului, au mai si facut insertii cu altfel de piatra ca sa citeasca retrograzii pe unde trecea zidul orasului medieval fortificat? Dar oare de ce la Amsterdam aia se incapataneaza sa se zguduie cu bicicletele pe piatra cubica, oare ...
stiu, sunt retrograd dar am senzatia ca totusi nici la San Francisco nu vor renunta curand la forma tramvaielor.
lasand la o parte subiectul piatra cubica si monumentele istorice de pe buzesti, unde intr-adevar pot sa vad ca si argumentele pro au temeriuri bune, strapungerea de pe buzesti si noul pasaj subteran din charles de gaulle tin de modul in care gandeste PMB ca ar trebui sa arate traficul prin centrul bucurestiului. si anume, desi sunt putine zonele de peisaj urban cu adevarat frumos si civilizat (kiselef-herestrau fiind,dupa mine, una dintre ele) ar trebui sa fie trafic intens de masini private. Si asta se face nu atat pentru traversarea mai rapida a bucurestiului (caci pentru asta se construieste de obicei o centura, un ring road si nu o autostrada prin centrul orasului), ci pentru a sustine dezvoltatorii imobiliari de centre de afaceri si viitorii atomici de prin cubicals, exact prin locurile unde am putea sa circulam si noi ca si turistii din alte capitale (pe jos, cu bicla, cu metroul)...
vezi aicihttp://bukresh.blogspot.com/2011/02/pasaje-pasaje.html un articol bun pe tema.
m-am uitat putin sa vad care-s ultimele trenduri pe la cei care cerceteaza temeinic tema si de aici, http://www.london.gov.uk/shaping-london/london-plan/strategy/download.jsp, se poate lua draftul pentru noul PUG al londrei. daca mergi la pag.144, sectiunea strategic, modelul lor e clar orientat spre renuntarea la marile dezvoltari de infrastructura de transport in centrul orasului.
Trimiteți un comentariu