vineri, 11 februarie 2011

De unde ni se trage (si de unde unii ne tragem)

De unde ni se trage? Din fata. Din spate. De pe cal. Din fuga. Din intoarcere. Din orice pozitie.

Stiti voi, dragii mosului, istoria este nu doar colaborare, ci si conflict. Unii spun ca principalul motor al istoriei l-ar reprezenta conflictul, competitia violenta pentru resurse. Ma rog, subiectul este complicat, nu aici il dezvoltam, nu acum.

Forma cea mai bine dezvoltata de conflict de-a lungul istoriei o reprezinta razboiul. Razboiul se bazeaza pe mai multe: numar de oameni, capacitate organizatorica, dotari, mobilitate, aliante... Ma rog, nu intram aici in detalii, ca nu facem curs de stiintele razboiului.

Azi ne oprim asupra componentei tehnologice. Felul in care dezvoltarea de arme mai puternice / perfectionate / ingenioase a influentat deznodamintul razboaielor. Azi scurmam un pic in felul in care popoarele migratoare s-au folosit de doua mari inventii la vremea lor, arcul compus si scara la sa, pentru a deveni a great scourge and bane pentru zona central si vest europeana.

Hunii nu au fost nici singurii, nici cei mai eficienti luptatori in a folosi puterea cavaleriei usoare. Inaintea lor au fost scitii. Unii zic ca scitii au invatat de la popoarele turanice / altaice folosirea arcului compozit. Altii zic ca pe dos. Ma rog, nu conteaza acum. Dupa huni au fost mongolii, the great scourge of Europe. Dupa mongoli, cozi de istorie si zdrente de invazie, au fost tatarii. Insa hunii au fost primii care au bagat cu adevarat frica in oase cu felul in care au folosit arcul de pe cal.

Dar azi nu vreau sa va tin o lectie de istorie militara. Azi vreau sa va arat cum. Prezentarea de mai sus reprezinta doar o minimala, dar necesara punere in context a ceea ce vreau sa va arat: cum se poate trage cu arcul.

Iata un exemplu modern al felului in care trageau hunii pe vremuri cu arcul. Kassai Lajos, un adevarat sensei de arte martiale, revigorind o traditie aproape uitata.

Courtesy of Richard, care mi-a atras atentia asupra acestui film.



12 comentarii:

Kilroy spunea...

That's more than archery. That's Zen

camil spunea...

data viitoare vine rândul englezilor, nu, cu al lor longbow? :)
http://www.youtube.com/watch?v=YtTyOf8OCKg

matusalem spunea...

http://mihaicostache.wordpress.com/2011/02/08/korean-archery-stam-jos/

Astia tot de acolo au invatat?

Kilroy spunea...

@matusalem: Tantarul ala mai zboara, dar nu mai f... :-D

Theo-Phyl spunea...

sensei daca tu incepi sa te ocupi de istorie, eu incep sa ma ocup de statistica :)

De fapt lumea inainteaza in pas de dans. De multe ori vals alte ori tango (un pas inainte doi inapoi sau viceversa)

Folosirea cavaleriei usoare a fost o regresie fata de antichitate care deja folosea care de lupta.

Daca cineva ar fi folosit care de lupta hitite (trei luptatori) ar fi facut varza si pe huni si pe mongoli.

Au uitat! Si-au reamintit in primul razboi mondial!

alexnicolae spunea...

Chinezii au folosit care de lupta impotriva mongolilor si tot au pierdut. Cand au aparut carele de lupta - caii nu aveau complexul de sa+scara. Carele erau platforme mobile de tragere. Dupa inventarea scarii- calul a preluat rolul de platforma ”mult mai mobila de tragere”. Hititii aveau care de lupta mai usoare si mai manevrabile, dar strategiile de lupta implicau formatii mari, insuficient de flexibile. De asta au si fost maturati de ”popoarele marii” - care aveau arme inferioare si probabil si numeric erau in inferioritate!

dadaproiect spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Pongo spunea...

Despre chinezi si arcuri:
http://www.technologyreview.com/blog/arxiv/26258/

Insa eu sincer prefer oricand arcul meu compound americanesc 100%. Lasati hunii sa vina la mine :P

p spunea...

Privita inginereste, foarte interesanta povestea arcului si a modului cum au fost transpuse in practica niste principii mecanice.

Aici poate interveni si o discutie asupra distinctiei dintre inventie si desoperire.
Arcul compus - atat in forma veche cat si in cea noua, americaneasca - este o inventie.
Unelele dintre principiile pe care se bazeaza au fost descoperite si formulate de Arhimede, altele au fost descoperite si formulate mult mai tarziu.

Este si foarte interesant despre cum poate iesi o noua inventie din pur si simplu colajul a doua inventii mai vechi.

De pilda arcul compus in formatul vechi, in principiu este un colaj al unei pargii pe un arc ancestral.Capetele arcului acela, realizate din lemn rigid sunt de fapt niste parghii care permit o mai mare tensionare a lamei arcului.

Bineinteles ca aceasta supra-tensionare este permisa prin marirea limitei de elasticitate. Iar asta s-a obtinut prin stratificarea lamei arcului.
E acelasi principiu care se foloseste de pilda si la betonul armat (o chestie tarzie).Tendoanele lipite pe extradosul lamei de arc preiau eforturile de intindere iar lamele de corn de la intradosul lamei de arc preiau foarte bine eforurile de compresiune, scutind miezul de lemn de eforturi extreme.

Intre arcul compus vechi si cel modern exista o asemanare uimitoare, respectiv ambele tipuri de arc folosesc niste dispozitive antice dispuse pe capetele lamei arcului.

La arcul compus vechi este vorba de parghii.La arcul compus modern este vorba de scripete.

Si pargiile si scripetele erau inventate de mii de ani.
Nu se stie cine a inventat arcul si cine parghiile sau scripetele.Dar ca si descoperire, legile parghiilor au fost formulate de catre Arhimede.
Tot Arhimede a descris in limbaj formal functionarea sistemelor de scripeti.

Arcul compus modern a fost inventat in anii ´60 de un american care avea un garaj.Pur si simplu a combinat/colat doua dispozitive cunoscute de mii de ani.Un arc si niste scripeti.La fel cum arcul compus pe vechi consta din combinarea unui arc cu niste parghii.

Tipul care a inventat arcul compus modern probabil nu a constientizat teoretic despre ceea ce a obtinut:un arc care permitea stocarea optima a energiei potentiale pe de o parte si transferul optim in energie cinetica, pe de alta parte.O chestie inginereasca, dar privind numai la graficul forta-deplasare in cazul unui astfel de arc iti dai seama de cvasi-perfectiunea cu care arcul asta stocheaza si transfera energie, asta tinand seama si de morfologia corpului uman cat si de fizica sagetii in zbor.

Acuma, sa ne inchipuim ca in loc ca un garajist din anii ´60 sa realizeze combinarea ancestralelor arc-scripete chestia asta ar fi fost realizata de unii dintre cei vechi.
Un arc compus cu scripete ar fi spart tot.Ar fi batut orice arc compus cu parghii pe capete, cum este cazul arcului compus asiatic.

Si nici nu era asa de greu.Si parghiile si scripetele erau cunoscute la timpul respectiv.

richard spunea...

Waw, nici nu mi-as fi inchipuit ce vilva va face istoria arcului.Danke, Turambarr.

richard spunea...

A, si mai exista ceva ce ii facea pe huni invincibili, felul in care stiau sa calareasca, contopirea aproape perfecta intre om si cal.
De aceea Aetius i-a batut,intelegind acest mare atu si fortindu-i sa devina infanteristi, intr-o zona mlastinoasa.

Turnofftheglory spunea...

Intai de toate trebuie sa ii multumim lui Turambarr si mai ales lui Richard ce a dezgropat din maretul net acesta fabuloasa experienta de arheologie experimentala.
Arcul compozit, poate va v-a face sa radeti este o creatie destul de europeana, sau cel putin cunoscuta. Mai exact in Grecia. Daca cartaginezii recrutau prastieri din Baleare, grecii, persanii, macedonenii si romanii au recrutat continuu arcasi cretani ce foloseau arcuri compozite in aceasi maniera ca turcii, mongolii si toata crema stepei, de la pecenegi, cumani, bulgari si maghiari.
Cine spune ca acel car de lupta era o vrajeala, ca mult mai bun era calaretul arcas, ii recomand o mica vizita nu la egipteni si hititi, ci in minunata Britannia si contactul brutal cu legionarii.
Calaretul stepei cu arc si sageti a devenit o adevarata teroare, nu atat datorita masacrului legiunilor de catre schiti sau parti, ulterior huni, turcici si mongoli, ci mai ales necesitatii. Popoarele stepei nu aveau alternativa, nu superioritatea tehnologica ii impingeau la victorie ci necesitatea supravietuirii.
Revenind la maghiarul artist/arheolog, ce m-a uimit la el este maniera de a executa tragerea cu arcul, modalitatea de a tine sagetile, miscarile rapide, automatismul de reincarcare. Acolo e arta.
Si ca o incheiere, Japonia avea arcasi exceptionali, cu toate acestea ii cunoastem ca purtatori de katane nu ca arcasi.
Iar "the longbow", facut din lemn de tisa e complet alta mancare de peste.