Etapele vieții reflectate în participarea la vot în România

Astăzi ne uităm la participările la vot în ultimele alegeri, din 2007 încoace. Avem două europarlamentare (2007 și 2009), o alegere parlamentară (2008) și două tururi de alegeri prezidențiale (2009).

Dat fiind că avem de-a face cu cercetări CCSB pe un volum mare de cazuri (Exit Polluri în general, peste 10-15 mii; doar într-un caz au fost sub 10 mii de cazuri), putem să facem analiză pe subtargeturi foarte fine, cum ar fi pe grupe de vîrstă din an în an. Chiar și așa, am ales să netezesc asperitățile cu o medie mobilă de lungime cinci, nici prea scurtă, nici prea lungă.

Primul grafic ne arată structura participării la vot pe cele cinci rînduri de alegeri. Identificăm niveluri diferite de participare care corespund evident unor niveluri diferite de interes.

Fig. 1. Participarea la vot. Analiză pe vîrstă.
Sursa: Exit Polluri CCSB, 2007 … 2009


Cel mai slab din punctul de vedere al participării stau, după cum știam și din cifrele medii de participare, alegerile europarlamentare. Pe un palier mediu de interes stau alegerile parlamentare. Cel mai sus stau alegerile prezidențiale.

Nimic neobișnuit pînă aici. Mai interesant este că putem vedea diferențele de participare în diversele zone de vîrstă și că putem trage concluzia că ele au fost relativ uniform distribuite, în benzi aproximativ paralele.

Singurele ușoare diferențe de specific de participare la vot pe vîrste ar fi, pe de o parte, între turul 1 și turul 2 al alegerilor prezidențiale, unde identificăm o ușoară creștere doar în zona 60 – 70 de ani; pe de altă parte, participarea mai scăzută la vot a tinerilor la alegerile parlamentare din 2008.

În rest însă, intensitățile de participare la vot pe vîrste se așează într-un pattern bine definit și constant.

Asta ne duce la una din concluziile puternice ale acestei analize, faptul că identificăm în comun aceeași formă a graficului, care ne arată că avem de-a face cu patternuri relative stabile de participare la vot.

Dacă regularizăm graficele și calculăm fiecare serie în funcție de valoarea medie, adică dacă e să calculăm niște afinități de vot (unde 100% = participare medie), identificăm o formă foarte bine definită de consum de vot de-a lungul vieții, care imediat ne duce cu gîndul la teoriile socio-psihologice ale stadiilor vieții și la nevoile diferite, interesele diferite, stilurile de viață diferite pe care oamenii le au la vîrste diferite.

Fig. 2. Intensitatea (afinitatea) de participare la vot,
în funcție de vîrstă (100% = medie).
Sursa: Exit Polluri CCSB, 2007 … 2009


Astfel, identificăm faptul că pînă spre 40 de ani oamenii sînt mai puțin tentați să participle la vot.

OK, OK, știu: descoperirea apei calde. Dar să știți Dvs. că de cele mai multe ori corpul rezultatelor semnificative din știință constă în confirmarea unor ipoteze relativ de bun simț, nu doar în strălucite rezultate serendipice, neașteptate ori contraintuitive. Carnea de zi cu zi a cunoașterii o reprezintă măcinarea lipsită de strălucire a unor fapte, verificarea unor ipoteze și bifarea unor rezultate destul de evidente.

Un astfel de rezultat este și confirmarea prin măsurători cantitative a apetenței scăzute a tinerii pentru participarea la vot.

Analiza evoluțiilor afinităților pe vîrste evidențiază cîteva etape bine definite în viața românilor, din punct de vedere al participării la vot:

1. 18 – 22 ani: un interes ușor mai ridicat decît restul tinerilor. Avem de-a face cu generațiile care se află în fața primului lor vot și care, în consecință, sînt ceva mai interesate să meargă să dea cu ștampila. Nu mult însă: participarea este mai scăzută decît media generală în populație (aprox. 80%)

2. aprox. 25 de ani: groapa maximă de lipsă de interes față de vot. La acest moment al vieții, oamenii au alte preocupări. Nu sînt încă interesați de gestionarea resurselor publice ori de maniera în care statul îi afectează: asistență socială, taxe, eficiența / onestitatea gestionării banului public. La această vîrstă majoritatea nu au familie, mulți sînt încă la studii, încă mai copilăresc. Singura diferență o identificăm în cazul votului la prezidențiale, unde interesul este ceva mai crescut, dar tot sub media generală

3. 30 – 40 ani: interesul față de vot începe să crească o dată cu apropierea de 30 de ani. Deja oamenii încep să intre într-o altă etapă a vieții lor. Se angajează, se căsătoresc, fac copii, se desprind de gospodăria părinților, încep să își gestioneze resursele singuri și, în consecință, să fie mai preocupați de maniera în care statul interacționează cu ele. Încep să fie preocupați de locuire, de educația copiilor. Încep să vină la vot

4. 40 – 55 ani: de la 40 de ani încolo, pe măsură ce copiii cresc, pensia se apropie, sănătatea începe să se erodeze și să înceapă să se vadă și malul celălalt al acestei mari călătorii numită viață, oamenii sînt din ce în ce mai interesați de politică și, în consecință, de vot. Începem să avem de-a face de asemenea și cu generațiile socializate profesional înainte de 1989, care se confruntă, pe măsură ce sînt mai avansate în vîrstă, cu dificultăți de adaptare din ce în ce mai ridicate la societatea capitalistă. Participare mai ridicată la vot decît media, în zona unui palier de 120% față de media generală

5. Aprox. 60 de ani: Vîrful de interes și de participare la vot. Cei din această zonă de vîrstă prezintă o probabilitate de aprox. 1,5 ori mai ridicată decît media să meargă la vot. O combinație de ieșire la pensie, resurse mai scăzute, interes mai ridicat pentru serviciile sociale puse la dispoziție de stat (pensii, alte asistențe sociale, sănătate) fac această categorie de vîrstă să fie cea care merge cel mai disciplinat la vot. Între 57 și 65 de ani, ei sînt regii și reginele votului.

6. 65 – 70 de ani: începe să scadă ușor participarea la vot, după dezmățul de folosire a ștampilei a celor din jur de 60 de ani. În continuare însă participare semnificativ mai ridicată de vot, în jur de 140% față de media generală.

7. 70 – 75 de ani: scăderea de participare la vot continuă și e bine definită. Pentru cei care sînt familiarizați cu graficul de consum TV într-o zi obișnuită din săptămînă (TTV), veți observa că intrăm încet-încet în Late Fringe. Participarea scade spre media generală.

8. 75+ ani: Gata. Încet-încet, limitările biologice încep să-și spună cuvîntul. Oamenii fie nu mai sînt interesați de politică, fie nu mai pot pur și simplu să iasă din casă.

După cum spuneam, graficele sînt bine definite, relativ constante și seamănă cu graficul TTV de consum TV. Cunoașterea lor ne ajută să identificăm segmentele diferite de alegători, poziționate în perioade diferite ale vieții, cu nevoi diferite și relaționări diferite față de registrul public al societății și, în consecință, față de politică.