Etapele vieții reflectate în participarea la vot în România

Astǎzi ne uitǎm la participǎrile la vot în ultimele alegeri, din 2007 încoace. Avem douǎ europarlamentare (2007 și 2009), o alegere parlamentarǎ (2008) și douǎ tururi de alegeri prezidențiale (2009).

Dat fiind cǎ avem de-a face cu cercetǎri CCSB pe un volum mare de cazuri (Exit Polluri în general, peste 10-15 mii; doar într-un caz au fost sub 10 mii de cazuri), putem sǎ facem analizǎ pe subtargeturi foarte fine, cum ar fi pe grupe de vîrstǎ din an în an. Chiar și așa, am ales sǎ netezesc asperitǎțile cu o medie mobilǎ de lungime cinci, nici prea scurtǎ, nici prea lungǎ.

Primul grafic ne aratǎ structura participǎrii la vot pe cele cinci rînduri de alegeri. Identificǎm niveluri diferite de participare care corespund evident unor niveluri diferite de interes.

Fig. 1. Participarea la vot. Analizǎ pe vîrstǎ.
Sursa: Exit Polluri CCSB, 2007 … 2009


Cel mai slab din punctul de vedere al participǎrii stau, dupǎ cum știam și din cifrele medii de participare, alegerile europarlamentare. Pe un palier mediu de interes stau alegerile parlamentare. Cel mai sus stau alegerile prezidențiale.

Nimic neobișnuit pînǎ aici. Mai interesant este cǎ putem vedea diferențele de participare în diversele zone de vîrstǎ și cǎ putem trage concluzia cǎ ele au fost relativ uniform distribuite, în benzi aproximativ paralele.

Singurele ușoare diferențe de specific de participare la vot pe vîrste ar fi, pe de o parte, între turul 1 și turul 2 al alegerilor prezidențiale, unde identificǎm o ușoarǎ creștere doar în zona 60 – 70 de ani; pe de altǎ parte, participarea mai scǎzutǎ la vot a tinerilor la alegerile parlamentare din 2008.

În rest însǎ, intensitǎțile de participare la vot pe vîrste se așeazǎ într-un pattern bine definit și constant.

Asta ne duce la una din concluziile puternice ale acestei analize, faptul cǎ identificǎm în comun aceeași formǎ a graficului, care ne aratǎ cǎ avem de-a face cu patternuri relative stabile de participare la vot.

Dacǎ regularizǎm graficele și calculǎm fiecare serie în funcție de valoarea medie, adicǎ dacǎ e sǎ calculǎm niște afinitǎți de vot (unde 100% = participare medie), identificǎm o formǎ foarte bine definitǎ de consum de vot de-a lungul vieții, care imediat ne duce cu gîndul la teoriile socio-psihologice ale stadiilor vieții și la nevoile diferite, interesele diferite, stilurile de viațǎ diferite pe care oamenii le au la vîrste diferite.

Fig. 2. Intensitatea (afinitatea) de participare la vot,
în funcție de vîrstǎ (100% = medie).
Sursa: Exit Polluri CCSB, 2007 … 2009


Astfel, identificǎm faptul cǎ pînǎ spre 40 de ani oamenii sînt mai puțin tentați sǎ participle la vot.

OK, OK, știu: descoperirea apei calde. Dar sǎ știți Dvs. cǎ de cele mai multe ori corpul rezultatelor semnificative din științǎ constǎ în confirmarea unor ipoteze relativ de bun simț, nu doar în strǎlucite rezultate serendipice, neașteptate ori contraintuitive. Carnea de zi cu zi a cunoașterii o reprezintǎ mǎcinarea lipsitǎ de strǎlucire a unor fapte, verificarea unor ipoteze și bifarea unor rezultate destul de evidente.

Un astfel de rezultat este și confirmarea prin mǎsurǎtori cantitative a apetenței scǎzute a tinerii pentru participarea la vot.

Analiza evoluțiilor afinitǎților pe vîrste evidențiazǎ cîteva etape bine definite în viața românilor, din punct de vedere al participǎrii la vot:

1. 18 – 22 ani: un interes ușor mai ridicat decît restul tinerilor. Avem de-a face cu generațiile care se aflǎ în fața primului lor vot și care, în consecințǎ, sînt ceva mai interesate sǎ meargǎ sǎ dea cu ștampila. Nu mult însǎ: participarea este mai scǎzutǎ decît media generalǎ în populație (aprox. 80%)

2. aprox. 25 de ani: groapa maximǎ de lipsǎ de interes fațǎ de vot. La acest moment al vieții, oamenii au alte preocupǎri. Nu sînt încǎ interesați de gestionarea resurselor publice ori de maniera în care statul îi afecteazǎ: asistențǎ socialǎ, taxe, eficiența / onestitatea gestionǎrii banului public. La aceastǎ vîrstǎ majoritatea nu au familie, mulți sînt încǎ la studii, încǎ mai copilǎresc. Singura diferențǎ o identificǎm în cazul votului la prezidențiale, unde interesul este ceva mai crescut, dar tot sub media generalǎ

3. 30 – 40 ani: interesul fațǎ de vot începe sǎ creascǎ o datǎ cu apropierea de 30 de ani. Deja oamenii încep sǎ intre într-o altǎ etapǎ a vieții lor. Se angajeazǎ, se cǎsǎtoresc, fac copii, se desprind de gospodǎria pǎrinților, încep sǎ își gestioneze resursele singuri și, în consecințǎ, sǎ fie mai preocupați de maniera în care statul interacționeazǎ cu ele. Încep sǎ fie preocupați de locuire, de educația copiilor. Încep sǎ vinǎ la vot

4. 40 – 55 ani: de la 40 de ani încolo, pe mǎsurǎ ce copiii cresc, pensia se apropie, sǎnǎtatea începe sǎ se erodeze și sǎ înceapǎ sǎ se vadǎ și malul celǎlalt al acestei mari cǎlǎtorii numitǎ viațǎ, oamenii sînt din ce în ce mai interesați de politicǎ și, în consecințǎ, de vot. Începem sǎ avem de-a face de asemenea și cu generațiile socializate profesional înainte de 1989, care se confruntǎ, pe mǎsurǎ ce sînt mai avansate în vîrstǎ, cu dificultǎți de adaptare din ce în ce mai ridicate la societatea capitalistǎ. Participare mai ridicatǎ la vot decît media, în zona unui palier de 120% fațǎ de media generalǎ

5. Aprox. 60 de ani: Vîrful de interes și de participare la vot. Cei din aceastǎ zonǎ de vîrstǎ prezintǎ o probabilitate de aprox. 1,5 ori mai ridicatǎ decît media sǎ meargǎ la vot. O combinație de ieșire la pensie, resurse mai scǎzute, interes mai ridicat pentru serviciile sociale puse la dispoziție de stat (pensii, alte asistențe sociale, sǎnǎtate) fac aceastǎ categorie de vîrstǎ sǎ fie cea care merge cel mai disciplinat la vot. Între 57 și 65 de ani, ei sînt regii și reginele votului.

6. 65 – 70 de ani: începe sǎ scadǎ ușor participarea la vot, dupǎ dezmǎțul de folosire a ștampilei a celor din jur de 60 de ani. În continuare însǎ participare semnificativ mai ridicatǎ de vot, în jur de 140% fațǎ de media generalǎ.

7. 70 – 75 de ani: scǎderea de participare la vot continuǎ și e bine definitǎ. Pentru cei care sînt familiarizați cu graficul de consum TV într-o zi obișnuitǎ din sǎptǎmînǎ (TTV), veți observa cǎ intrǎm încet-încet în Late Fringe. Participarea scade spre media generalǎ.

8. 75+ ani: Gata. Încet-încet, limitǎrile biologice încep sǎ-și spunǎ cuvîntul. Oamenii fie nu mai sînt interesați de politicǎ, fie nu mai pot pur și simplu sǎ iasǎ din casǎ.

Dupǎ cum spuneam, graficele sînt bine definite, relativ constante și seamǎnǎ cu graficul TTV de consum TV. Cunoașterea lor ne ajutǎ sǎ identificǎm segmentele diferite de alegǎtori, poziționate în perioade diferite ale vieții, cu nevoi diferite și relaționǎri diferite fațǎ de registrul public al societǎții și, în consecințǎ, fațǎ de politicǎ.