Despre tigani, impreuna cu altii

Ca de obicei, m-am trezit prea tirziu si am trimis textul asta dupa ce a intrat antologia la tipar :)

Zilele trecute, Karl de la Tlon Society m-a rugat sa-mi dau cu parerea pe urmatoarea tema

"vom scrie cate un text de max 1000 caractere despre cum vedem, fiecare, integrarea rromilor in statul roman [modelul asimilationist republican "francez" sau cel multicultural "anglosaxon" de exemplu]. mai serios sau la misto, dupa cum alege fiecare."

Asta era spre sfirsitul saptaminii trecute. Deadline-ul era pt luni, luni dimineata. Intre timp m-am luat cu viata si evident ca am uitat. De-abia azi dupa-amiaza, acum o ora, mi-am adus aminte ca am promis ceva. Intre timp, cei de la Tlon au comis-o deja, vezi raspunsurile invitatilor lor.

Drept pentru care incerc sa ma tin de cuvint, chiar si cu intirziere, si sa contribui si eu la strivirea corolei etnice de minuni a lumii, minca-tz-ash.

Singura chestie este ca nu am reusit sa stau in 1000 de caractere. Vorba lunga, saracia omului. A romanului. A tiganului.

Minca-tz-ash.

:) :wink:

* * *

Hmmm. Vestita discuție dintre naturǎ și culturǎ.

Sînt clar adeptul culturii care bate la fund natura, oricînd, din orice poziție.

Puiul de om, boțul ǎla de carne, este suficient de maleabil încît sǎ facem din el eschimos mîncǎtor de grǎsime crudǎ de focǎ, protestant riguros, aborigen australian, derviș ori cîntǎreț la banjo în Bayou, indiferent unde s-ar fi nǎscut. Iei un copil de coreean și-l crești neamț, neamț va fi. Iei un pui de francez și-l crești țigan, țigan va fi.

Deși sînt momente pe stradǎ cînd, fiind pe persoanǎ fizicǎ, cum s-ar spune, trebuie sǎ-mi reamintesc asta cînd interacționez cu persoane a cǎror piele este evident diferitǎ de a mea. Sociologii ǎștia, cum au ei nevoie sǎ înnǎbușe glasul stereotipului din barbarul dinlǎuntru.

În schimb, cînd vine vorba despre culturǎ, despre valori, sînt mai franțuz decît de Gaulle. Știu clar un lucru: viitorul este al celor care investesc în educație, în cunoaștere, în plus valoare. Restul își vor tîrîi viața pe post de menajere, de mineri, de forțǎ brutǎ de muncǎ, de lumpenproletariat, și bine nu le va fi. Singura soluție: înc-o evoluție. Educație, educație, educație. Bunǎstarea asta pe care ne-o dorim, civilizația asta occidentalǎ pentru care tînjim, care de vreo sutǎ de ani a crescut amețitor calitatea vieții, s-a realizat doar, repet, doar pe baza plusului de cunoaștere.

Din acest punct de vedere, țiganii au o mare problemǎ. Nu dau în brînci sǎ învețe carte. Valorile lor, cǎ tot vorbim de culturǎ (în sensul antropologic al cuvîntului), sînt unele care resping gîndirea pe termen lung, strategia, planul de viațǎ, cumpǎtarea, echilibrul, previziunea, perseverența și bunǎstarea prin muncǎ.

Aici într-adevǎr e nevoie de o oareșcare rigoare, de o disciplinare a amînǎrii gratificǎrii imediate și de sublimare a libidoului prin frustrare lucrativǎ. Prea mult principiu al plǎcerii și prea puțin principiu al realitǎții, semne clare de lipsǎ de maturizare emoționalǎ.

Asta este problema țiganilor din punct de vedere cultural. Și asta va fi și problema noastrǎ pe termen mediu, dacǎ încetul cu încetul transferul genetic ce stǎ sǎ se întîmple din motive demografice dinspre români și unguri spre țigani nu va fi însoțit și de un transfer valoric.

Dacǎ românașii noștri se țigǎnesc și lasǎ garda jos din punct de vedere al propensiunii pentru creare de plus valoare, am pus-o de mǎmǎligǎ. Urmǎtorii 50 de ani vor fi cǎcǎniu spre gri spre negru. Și asta se poate evita doar prin accent pe studiu, studiu, studiu, frustrare, frustrare, frustrare, carte, carte, carte, amînare a gratificǎrii. Adicǎ prin maturizare, inclusiv la nivel societal.