In mortzii ma-sii de viatza civica

Mda. Vin dupa o noapte chinuita, in care, cu un efort demn de o cauza mai buna, mi-am fortzat hoitul si mintea sa ma uit la un focus grup in care o gramada riguros organizata de imbecili civici numiti in limbaj de specialitate "subiecti"

Da! Da! Stiu! Nu e corect si deontologic ce fac. Nu se cuvine sa-ti vorbesti subectii de rau. Auzitzi, distinshi cititori: shtiti ceva? Ia mai dati'va'n extensia mea penila. Voi nu stiti ce focus grup a fost...

Repet. De la capat. Deci.

Deci vin dupa o noapte in care m-am fortat in contra vointei mele sa privesc cacatul asta de focus grup, in care niste persoane de un adanc nivel al idioteniei au debitat, vorbind unii peste altii, niste idiotenii de o profunzime rar intalnita in analele de specialitate. Ce tampenii debiteaza. Sa creasca salariile, primesc. Dar taxele sa fie doar de 10%. Si sa faca ceva politicienii astia sa nu mai creasca preturile. Sa creasca mai intai salariile, ca se poate. Si sa dea la toata lumea. Si astia voteaza. Si astia sunt mult mai multi decat noi. Decat mine. Decat tine. Decat dumneavoastra, stimati cititori mai desteptzi decat mouse-ul. Unul singur era mai cu capul pe umeri si incerca sa le explice imposibilitatea economica a nevoilor lor de loaze asistate, dar era repezit imediat si argumentele ii erau anulate cu dispret.

Si asta de ce? Pentru ca onor clientul s-a trezit ca le vrea repede. Ca le vrea ieri. Si uite asa, in loc sa ma duc eu la Telega, sa-mi pup copilele si sa-mi babardesc distinsa nevasta, stau la Bucuresti SI MAI AM INCA UN FOCUS GRUP DE PRIVIT, SI UN RAPORT DE EXECUTIVE SUMM

Da. Ma rog. Ma potolesc.

De ce spun eu toate mizeriismele astea aici? Pentru ca am dat peste un alt suflet nefericit care simte enorm si traieste monstruos, tot in context civico-electoral.

Uite, nenea asta mic, rau si mustos, gustos, zemos si hlizos. Care de regula e intr-un ton haios, except when este de-a dreptul apocaliptic.

I'auzi i'auzi, cum urla vitupereala in blog:

Cum să nu te apuce dracii când un taximetrist de 50 de ani îţi spune că oamenii româneşti sunt minunaţi, dar că “nu au voie să fie şi ei tari, să facă şi ei ceva în viaţă, să câştige şi ei bine, că se ocupă mafioţii de parlamentari să îi ţină amărâţi”? Am ajuns la halul ăsta de scuze, sunt ratat în viaţă pentru că nu mă lasă statul să muncesc şi să câştig bani? Nu mă lasă statul să fac studii ca să-mi schimb meseria de căcat? E o conspiraţie a statului împotriva mea, care io merit să am miliarde de euro pentru că sunt valoros, să am vile şi jeep-uri, pentru că mi se cuvin pur şi simplu, dar nu mă lasă mafioţii să am şi io? “Te înşeli tinere, este un popor deosebit, cu multe merite, dar fără şanse”. Mă înşel? Dar ăia care au fost săraci lipiţi, au muncit de s-a rupt cămaşa pe ei şi au făcut şi facultate în acelaşi timp, şi acum câştigă mii de euro pe lună, ăia au avut permis special de la stat? Au avut noroc, jigodie scârboasă şi leneşă? Cum să nu-i crăpi căpăţâna aia de putoare ordinară şi să-l dai la câini, să dispară specia lui “lasă că merge şi aşa” odată?

Pentru cine scriu? Pentru ăştia? Pentru vânzătoarele care te scuipă că le deranjezi de la cafea, pentru patronii cu burţi şi ghiuluri care nu ştiu să scrie şi să citească, dar au fost la furat în Germania, pentru funcţionarii publici îndobitociţi de coduri şi reguli şi compendii şi care nu vor nici de-ai dracului să pună osul la muncă? Pentru nemernicii din PR care-ţi spun “NU” fără să întrebe mai departe dacă pot sau nu să dea un răspuns, pentru că nu au chef să-şi facă meseria, pentru că nu au chef să te ajute să-i ajuţi să ajute firma care le pune pe masă să bage în maţele alea flămânde?

Doamnelor si domnilor, Iulian Enache. Alta fiinta de pus in blogroll. Courtesy of Gramo, ca el m-a facut sa ajung la el.

A, apropos: v'am spus ca mai am inca un focus grup de analizat, si ca s-a dus pulii de suflet weekendul meu de sfarsit de saptamana?

Stiinta, nu jucarie.

:(