Back

Ne-am intors. A fost. S-a dus.

Vineri: am pierdut avionul. Sunt dobitoc. M-a facut mama intarziat. Am pierdut avionul, baaa! Am plecat vineri seara. Am platit in plus, of course. Nu vreti sa stiti cat. Mama mea de papagal... :(

Sambata: Tulln. Vreo treizeci de kilometri in amontele Dunarii (adica in susul fluviului, bre marinari eshuatzi). Locul unde Atilla a intalnit-o pe Gudrun pentru a o babardi intru eternitate, asa cum consemneaza si analele societatii de contabilitate si auctariat Nibelungice, cat si grupul statuar inaugurat de municipalitate in anul de gratie 2005, in vremea in care noi spargeam strazi si semintze prin Bucuresti.



Cum a fost? O zi perfecta de vara. Ce am facut? M-am bicicluit pe Dunare la vale, spre Viena, pe malul ei, pe varful digului. Punct de reper: dealul ala care seamana cu Macesul, colo sha, fro multzi kilometri la vale (aprox. 15 km), unde se scurge plaiul de deal in Dunare. Pe bune ca zici ca esti la marginea Campinii, dealul ala dinspre Bobolia care se scurge incet in campie.

Ei bine, asha mi-a fost si mie. Dig, biciucleta, pedalare, lebede, transpiratzie, alei, turism, tagadam tagadam. Flo era cu fetele la supervizare la Krista, sau la Nutzi, cau cum Dumnezeu o cheama pe psiholoaga aia batrana si intzeleapta de le supervizeaza pe fete intru Rogers, iar eu, ca sotzul responsabil si inutil, am ramas sa ma plimb prin Tulln. M-am plimbat eu ce m-am plimbat, am facut poze (nu, nu le pun: mi-e lene; cel putzin la ora asta tarzie din noapte), am mancat, am baut, am vizitat, I stood away from them bloody time-consuming, dead and boring museums, si pe urma mi-am luat o biciucleta din curte de la Krista si am luat-o gospodareste la vale spre Viena. Cum v-am spus: 15 kilometri, punct de reper: unde se pravale dealul in apa.

Problema, dragi crestini de rit ortodox, a fost insa ca am reusit in marea mea nepricepere velocipeda sa iau cea mai schioapa biciucleta cu putinta din toate carele erau prin curte la Krista. Era una, semicursiera si cu niste foi, dar avea roata din spate cam desumflata si nu suporta cele 90 de kile pe care cu stima si respect le car dupe mine. Si atunci am luat alta biciucleta, cu rotzile umflate. Problema a fost ca avea un raport catastrofal foaie / pinioon si nu mergea repede.

Drept pentru care, pret de 15 kilometri dus si 15 kilometri intors, am fost un vajnic Buster Keaton valah, cu curul de 90 de kile asezat pe o sa prea joasa, pe care nu puteam sa o ridic, pedaland de zor ca Berila cel Viteaz la o biciucleta care mergea mai mult in gol. In timpul asta, alti velocipenautzi treceau cu graztie, cu fortza si cu elegantza, calare pe bolizi priceputzi, pe langa mine, aruncandu-mi priviri in cel mai bun caz de compatimire, in cel mai rau caz de dispretz. Noroc cu mustatza si cu uitatura mea crunta, care ii cam facea sa dea privirea la o parte si sa se gandeasca la Atilla. Dar, in general, mare rushine am patzit.

Culmea culmilor a fost momentul in care aine kleine babutzozen, in shpilhozen si in eine modernische biciuclozen, a trecut pedaland cu gratie pe langa mine, dande de doua ori mai rar din picioare, dar inaintand de doo ori mai repede, courtesy of raport prietenos de diametre dintre foaie si pinion. Cum ar veni, in termeni stiintifici: baga-mi-as si facea-mi-as si dregea-mi-as in ea de biciucleta care m-a facut de pocinog.

But don't get me wrong: except for that old lady who vanquished me, it was a perfect day. Pe bune. Pe foarte bune. Nu m-am mai simtit atat de liber si de in vacantza de cand am fost ultima data flacau.

Si a fost ziua de sambata.

Duminica: asta a fost o zi taaaare ciudata. Fetele au fost zdrentze de oboseala. Cu totzii am fost zdrentze de oboseala (nu uitatzi: cu o zi inainte, m-am luat la tranta biciucloasa cu hoarde de babe sportive si cu 30 de kilometri de feerie de valurile Dunarii). Therefore drept pentru care ne-am sculat tarziu, am lalait-o si am plecat in oras la orele 13:00. Ne-am dus pe malul Dunarii, am mancat, am cunoscut o chelnerita romanca, maritata cu un grecotei cu ceafa groasa si cu taverna banoasa. Pe urma fetelor li s-a facut somn. Drept pentru care drumurile noastre s-au despartit: ele s-au dus sa-si faca somnul de frumusete, eu m-am dus la Haas & Haas sa ma simt vienez in buricul targului. Ceea ce va doresc si domniilor dumneavoastra, stimati crestini ortodocsi de rit latin carpato-danubiano-mioritico-pontic.

Pe urma a venit seara si pe Turambar l-au apucat dracii pentru the friggin fuckin failed day. Si s-a certat cu consoarta. Si a fost duminica.

Luni: Oooo! Luni. Luni a fost o zi salbatica. Luni we did shopping. Nu vretzi sa shtitzi. Si mult sange a varsat, si multe victime pecuniare au fost. Pantofi, camasi, costume, rochii, ghiozdane, egeri. Si nici un muzeu nu s-a vizitat, si nici o opera de arta nu a fost chinuita de priviri. Si mult s-au bucurat mic burgejzii din noi. Avea dreptate Lenin cand spunea ca trebuia sa fie belitzi totzi mici burghejii de pe lumea asta, ca mare paguba aducem omenirii. Ceea ce va dorim si domniilor voastre, stimati crestini ortodocsi de rit dambovitzean.

Si seara ne-am uitat la Un peste numit Wanda. Si a fost ziua de luni.

Marti: cafenele dimineatza. Haas & Haas again. The last bouts of the shopping spree. Pe urma ne-am dus sus, sus de tot, in turnul acela Danube Tower, sus sus de tot, unde se invarte platformele din 1960 toamna tarziu si ai la picioarele tale panorama Vienei, sa intzelegi de ce vroiau turcii sa vina pe acolo.



Si a fost ziua de marti, cand oamenii sunt sparti. Si ne-am dus la avion, si ne-am mai luat o pereche de pantofi (inainte de avion, of course), si am urcat in avion, si am venit acasa.

Ceea ce va dorim si dumneavoastra, stimati crestini de rit balcanic.