Cry Fly Die

Pe vremea cand eram tanar si nemuritor si fierbinte shi shui, imi doream sa scriu o povestire despre soarta nefericita a Craiului Flaidai. Adica, criptic de maniera schioapa, Cry Fly Die. Suna bine pentru epitaf, nu-i asa?

Intre timp, vremurile, umorile si sangele s-au schimbat. Acum sunt la o terasa de ceainarie pe langa Gradina Icoanei, beau un ceai verde, stau pe wireless-ul lor si ma bloggaresc. E fain. Canta Louis Armstrong si e un moment de Romanie occidentala.

Vin de la antrenament de la rugby. Hoitul merge din ce in ce mai bine, except that fucking pain in the heel. Baietii zic ca de la terenul neudat si uscat si rece si rau. Si pe altii ii doare, si nu se vaita. Am facut o cruce (dar ce shtiti voi, credincioshilor ortodocsi de rit latin, ce e aia o cruce la rugby? Nestiutorilor. Profanilor). Prima mea cruce reusita, cu Nelu "Francusha". S-a dus ca'n branza prin ei, courtesy of my clever pass. Dar am si rasolit alte situatzii, deci mai am de invatzat.

Pe urma am mers la repriza a treia, la o terasa, sase dintre noi. Si am ajuns sa ne discutam despre infidelitatzile conjugale. Inainte sa intratzi la idei tampite: nu, nu eu. Altzii. Mereu altzii.

It was fun. We talked about going to Tahiti to play rugby. Or perhaps to Edinburgh. Or perhaps to Tailanda, where women are cheap and the fun is crazy.

Boy talk. Life is fun, before 50.

Ceea ce va doresc si dumneavoastra. Sa sburatzi, sa plangeti, sa muritzi.

Creativ.