Cîntec de nucă verde

Cîntec de nucă verde
Geo Dumitrescu

"Dar Blanca-Doamna, crin în floare,
Ce îngînă cu vers de zînă?
Dar Bertha cu piciorul mare,
Alisa, Eremburga?..."
(Villon – Vulpescu)

Și foaie verde trei lămîi,
"rămîi, o, nu pleca, rămîi..."
cîntam, cu zarea căpătîi,
nepăsătoarelor statui –
eram școlar, erau dudui,
eram un cal cu șaua-n spate,
cu semne de celebritate,
iubeam iubite adecvate
pe doi trei poli și jumătate...

Și diridam și alelei,
negustorite oase,
fiți binecuvîntate-n trei
și răsplătite-n șase
voi, neuitatele femei,
o, preafrumoasele femei
din ultimile clase!...

Și iarăși verde trei lămîi,
iubire fragedă dintîi –
era de Sfînta Filofteea
cînd mă-nvățarăți fapta-aceea
ce-o face omul cu femeea,
caci vouă vă eram frumos
și de-a călare și pe jos,
o, fete vechi, cu pulpe groase,
nemijlocite și frumoase!...

Și foaie verde și-un pistil,
mirări de tînăr imbecil
cu ochii mari pe sub nombril –
plecam înalt și lat în spete
în triviale menuete,
cîntînd spre Maica Preacurvită:
O, du-ne iarăși în ispită
înfrigurata stalactită!...