Pasiune

You know what? Nu credeam sa mi se intample.

In dimineatza asta, spalandu-ma pe dinti si privindu-ma in oglinda, mi-am amintit o fraza spusa pe jumatate in serios, pe jumatate in gluma aseara, dupa antrenament: "Aha! O sa fiu rezerva in Divizia B".

Si, dintr-o data, mi-am dat seama ce simt cei care pun suflet in asta, no matter how meekish or B-grade or local league they would play. Empatie. Sa simti ce simte ala care joaca in noroi, la matineu, in divizia judeteana. Care vrea sa intre in teren. Pasiunea mica, dar mare. Trairea inutila, dar intensa. Gratuitatea plina de finalitate.

Pana acum, trebuie sa recunosc ca aveam o atitudine de superioritate dispretuitoare fata de astfel de patimi bicisnice. Imi recunosc greseala: tata Cosasule, am pacatuit. Ma mai primesti in echipa? Chiar si rezerva...

Uman. Mult prea uman.

:wink: