Despre tigani, impreuna cu altii

Ca de obicei, m-am trezit prea tirziu si am trimis textul asta dupa ce a intrat antologia la tipar :)

Zilele trecute, Karl de la Tlon Society m-a rugat sa-mi dau cu parerea pe urmatoarea tema

"vom scrie cate un text de max 1000 caractere despre cum vedem, fiecare, integrarea rromilor in statul roman [modelul asimilationist republican "francez" sau cel multicultural "anglosaxon" de exemplu]. mai serios sau la misto, dupa cum alege fiecare."

Asta era spre sfirsitul saptaminii trecute. Deadline-ul era pt luni, luni dimineata. Intre timp m-am luat cu viata si evident ca am uitat. De-abia azi dupa-amiaza, acum o ora, mi-am adus aminte ca am promis ceva. Intre timp, cei de la Tlon au comis-o deja, vezi raspunsurile invitatilor lor.

Drept pentru care incerc sa ma tin de cuvint, chiar si cu intirziere, si sa contribui si eu la strivirea corolei etnice de minuni a lumii, minca-tz-ash.

Singura chestie este ca nu am reusit sa stau in 1000 de caractere. Vorba lunga, saracia omului. A romanului. A tiganului.

Minca-tz-ash.

:) :wink:

* * *

Hmmm. Vestita discuție dintre naturǎ și culturǎ.

Sînt clar adeptul culturii care bate la fund natura, oricînd, din orice poziție.

Puiul de om, boțul ǎla de carne, este suficient de maleabil încît sǎ facem din el eschimos mîncǎtor de grǎsime crudǎ de focǎ, protestant riguros, aborigen australian, derviș ori cîntǎreț la banjo în Bayou, indiferent unde s-ar fi nǎscut. Iei un copil de coreean și-l crești neamț, neamț va fi. Iei un pui de francez și-l crești țigan, țigan va fi.

Deși sînt momente pe stradǎ cînd, fiind pe persoanǎ fizicǎ, cum s-ar spune, trebuie sǎ-mi reamintesc asta cînd interacționez cu persoane a cǎror piele este evident diferitǎ de a mea. Sociologii ǎștia, cum au ei nevoie sǎ înnǎbușe glasul stereotipului din barbarul dinlǎuntru.

În schimb, cînd vine vorba despre culturǎ, despre valori, sînt mai franțuz decît de Gaulle. Știu clar un lucru: viitorul este al celor care investesc în educație, în cunoaștere, în plus valoare. Restul își vor tîrîi viața pe post de menajere, de mineri, de forțǎ brutǎ de muncǎ, de lumpenproletariat, și bine nu le va fi. Singura soluție: înc-o evoluție. Educație, educație, educație. Bunǎstarea asta pe care ne-o dorim, civilizația asta occidentalǎ pentru care tînjim, care de vreo sutǎ de ani a crescut amețitor calitatea vieții, s-a realizat doar, repet, doar pe baza plusului de cunoaștere.

Din acest punct de vedere, țiganii au o mare problemǎ. Nu dau în brînci sǎ învețe carte. Valorile lor, cǎ tot vorbim de culturǎ (în sensul antropologic al cuvîntului), sînt unele care resping gîndirea pe termen lung, strategia, planul de viațǎ, cumpǎtarea, echilibrul, previziunea, perseverența și bunǎstarea prin muncǎ.

Aici într-adevǎr e nevoie de o oareșcare rigoare, de o disciplinare a amînǎrii gratificǎrii imediate și de sublimare a libidoului prin frustrare lucrativǎ. Prea mult principiu al plǎcerii și prea puțin principiu al realitǎții, semne clare de lipsǎ de maturizare emoționalǎ.

Asta este problema țiganilor din punct de vedere cultural. Și asta va fi și problema noastrǎ pe termen mediu, dacǎ încetul cu încetul transferul genetic ce stǎ sǎ se întîmple din motive demografice dinspre români și unguri spre țigani nu va fi însoțit și de un transfer valoric.

Dacǎ românașii noștri se țigǎnesc și lasǎ garda jos din punct de vedere al propensiunii pentru creare de plus valoare, am pus-o de mǎmǎligǎ. Urmǎtorii 50 de ani vor fi cǎcǎniu spre gri spre negru. Și asta se poate evita doar prin accent pe studiu, studiu, studiu, frustrare, frustrare, frustrare, carte, carte, carte, amînare a gratificǎrii. Adicǎ prin maturizare, inclusiv la nivel societal.


Citeste tot...

Vorbim in proza fara sa stim, da?

:wink:

Secular Humanism is a comprehensive life stance that focuses on the way human beings can lead happy and functional lives.

Though it posits that human beings are capable of being ethical and moral without religion or God, it neither assumes humans to be inherently or innately good, nor presents humans as "above nature" or superior to it. Rather, the Humanist life stance emphasises the unique responsibility facing humanity and the ethical consequences of human decisions.

Fundamental to the concept of Secular Humanism is the strongly held belief that ideology — be it religious or political — must be examined by each individual and not simply accepted or rejected on faith.

Along with this belief, an essential part of Secular Humanism is a continually adapting search for truth, primarily through science and philosophy.

Secular Humanism Citeste tot...

Despre prostie, aplicat, punctual, la obiect

Am aflat că în mai multe licee bucureştene regulamentul spune că un elev are dreptul să poarte părul lung dacă aduce o adeverinţă că are o boală de piele sau că face parte dintr-o formaţie vocal-instrumentală.

Asta cu adeverinţa de rocker i-ar fi surprins plăcut, cred, chiar şi pe Ilf & Petrov. Oare de unde se eliberează adeverinţele astea? De la vocalist sau de la baterist? Sau dacă eşti lead-guitarist poţi să-ţi eliberezi singur dovada?

Îmi imaginam că demenţa absurdă ţine doar de partea clinică, de problemele şi tulburările personale pe care le poate avea orice fiinţă umană. Cum ar fi o profesoară din alt mare liceu, care încă predă deşi susţine şi le şi povesteşte elevilor că a fost răpită de extratereştri.

Razvan Exarhu, Să vii cu tac-tu tuns!

Citeste tot...

Stance: Felix Dzerzhinsky

Citeste tot...

Pașlom v beznîi, birjar! Cu demonicǎ alacritate, pajalusta

Buuuun. Sa ne asezam, sa aprindem o tigara - ba mai bine nu, ca vrem sa prindem sfirsitul lumii sanatosi - si sa ascultam si un punct de vedere diferit.

Sau, cum spuneau demonicii de la Monty Python: and now for something completely different.

:wink:

Courtesy of Calin Mihaescu, despre care inca n-am inteles prea bine ce este: legionar, securist, nostalgic, om nou, nationalist, jurnalist, ocult sau blogger?

:rofl:

PS: Daca n-ati invatat inca rusa, poate nu ati uitat, totusi, engleza. Acum si cu subtritrari, pina intr-un viitor apropiat cind nu va mai fi nevoie, caci veti sti rusa cu totii, din proprie initiativa, daca-i ordin, cu placere, tavarish komisar.


Citeste tot...

Scrie pe blog!

- Scrie pe blog!
- Nu scriu!
- Scrie pe blog!
- Nu scriu!
- Scrie pe blog! Recunoaște-te învins!
- Nu scriu, cǎ mǎ fac de rîs la oameni! E blogul meu, scriu ce vreau pe el.
- Haide, tata, recunoaște-te învins. Scrie pe blog!

Damn it. Hai, fie. Recunosc. Am învǎțat-o șah și m-a bǎtut.

Sic transit gloria mundi.

:(

În fundal, se aude un “hehehe” rǎutǎcios de copil care va fi gîdilat fǎrǎ cruțare în urmǎtoare....

Ba nu, cǎ era lîngǎ mine și a citit, a evaluat situația, a fǎcut “uups!” și a fugit.

OK, asta este. Vǎ las, cǎ am de alergat niște copii nerecunoscǎtori prin casǎ.

:)


Citeste tot...

Stance: Love

Citeste tot...

Cit timp nu le uitam numele

Cit timp nu le uitam numele, inseamna ca-i pomenim.
Asta este adevarata pomana.

Cei ce ne-au dat nume.

:bow:

La morți
Maria, Ion, Veronica,
Maria Nelica, Constantin Titel, Elena Ecaterina Irina, Costel,
Joița și Toader cu tot neamul lor,
Alexandru Ene, erou în război, cu tot neamul lui,
Ștefan, cu tot neamul lui,
Niculina și Teodor, cu tot neamul lor,
Elena Aurica, Ion, Mihaela, Constantin și Tinca cu tot neamul lor,
Paulina și Mihai, erou în război, cu tot neamul lui,
Mihai, Constantin,
Vasile,
Ion "Nelu" și Sabina



Citeste tot...

Romania - Rusia, meci comentat de Turambar

Miine, simbata 25 februarie, orele 16:00, mare meci mare. Romania se intilneste cu Rusia, in runda a treia a European Nations Cup 2011. Meciul va avea loc, ca de obicei, pe stadionul Tineretului (Arcul de Triumf) din Bucuresti. Detalii despre transmisie, pe site-ul FRR.

Insa nu ca de obicei, ci in premiera, Turambar va comenta un meci de rugby la TV, pentru canalul GSP TV, cel care transmite in direct partida. Da, stiu: s-a dus dracului de meci, nici la rugby nu mai poti sa te uiti, frate, fara sa dai de Turambar! Damn it. Life sucks and Turambar is nashpa.

Turambar face deja exercitii de pronuntie in privinta numelui jucatorilor rusi (pe ei, pe ei, pe ei pe kgb-ul lor!). Cum se pronunta Prishchepenko, por favor? De ce mi se limba plimba-n gura cind ma uit la acest cuvint cu prea multe consoane, dar vocale oha: Maglakelidze? De ce atitea y-uri si k-uri intr-o limba slava? De ce am invatat eu limba rusa din clasa cinci pina-ntr-a opta, daca nu stiu sa citesc nici cu caractere latine? De ce m-am bagat eu la acest curat mestesug de My Fair Lady?

Damn it. Life is a bitch and then you have to utter preposterous words.

Deci daca Turambar spune chestii oarecum cumva, voi sinteti marinimosi si il intzelegetzi: a fost bolnav cind era mic. Sper ca dupa 200 de whiskey sa nu mai conteze nimic, in orice caz. To sleep, perchance to dream.

:)

Si ca ziua sa se termine tocmai spre seara, de maniera apocaliptic-apoteotica, la orele 19:00 trecute fix are loc marea finala a emisferei nordice: Anglia - Franta. Meciul e transmis pe Dolce Sport. Cine nu are Dolce, are Internet si cu siguranta il poate urmari online, courtesy of fromsport.com. Cine nu are nici Internet acasa isi merita soarta si oricum nu e interesat de rugby, deci nu poate citi aceste rinduri.

Ramine cum am stabilit, da? Rusia KGB Turambar Romania ii batem de ne usuca am fost bolnav cind eram mic Prishchepenko si Maglakelidze. Noroc ca Maglakelidze e rezerva. Sa speram ca nu-l baga, nici macar la pauza...

:)

Hai Romania! Pe ei pe ei pe ei pe microfonul ei de viata, cine l-a inventat pe Maglakelidze, macladelitzele mamii lui de georgian, ce-o fi cautind el la asupritorii sovietici, nu stiu.

:rofl:

Citeste tot...

Lumea ta, frate

Si totusi, la vita e bella. Si totusi, there is might and beauty in our blood. Chiar daca si cu ajutorul mesei de montaj :) :wink:

Hai, inca un rind de Univers la domnu', ca e tirziu si vrea sa plece acasa...

Courtesy of Dan D.

Citeste tot...

Waters la Cluj?

Zice ca Waters s-ar putea sa vina sa cinte la Cluj, in septembrie. Deci noi ne ducem degeaba la Lodz sa-l vedem?

Raspunsul corect este nu. Noi nu ne ducem degeaba. Ne mai ducem inca o data. Pt ca l-am mai vazut si acum vreo 4-5 ani la Budapesta. Il vedem din nou in primavara in Polonia. Si daca da Doamne-Doamne care nu exista, dar este totusi bun la suflet in marinimia-i atotputernica, il mai vedem inca o data si la Cluj, in toamna. Pentru a-l vedea pe Waters, nu exista conceptul "degeaba". Nu exista conceptul "destul". Nu exista decit "more more more".

Grooooopare, deschide mormintu! Venim sa-l ascultam pe profetu inutil si pe urma sa ne fumam sufletele din dotare... :)



Citeste tot...

Cunoasterea istoriei ajuta sau strica?

Iata un pui de dezbatere interesanta. Ea pleaca de la articolul lui Marian Zulean din 22, Asteptindu-l pe... Godet, cum ca in momentul de fata domeniul politicii externe si al securitatii nationale e imbibat de persoane formate intru istorie. Si ca asta ar dauna cumva limpezimii de gindire si actiune. Se atinge si tema geopoliticii, aceasta struto-camila de stiinta.

Claudiu Degeratu aka Semanticus vine sa raspunda acestei afirmatii critice: Meserii nesimtite. Desi nu respinge concluziile lui Zulean, nuantele aduse de Claudiu sint relevante.

Rezulta un dialog de idei pe care va invit sa-l urmariti.

:) Citeste tot...

All choices lead you somewhere

Un clip publicitar la whiskey ce pute de filosofie. Si un William Dafoe ce pute de intzelepciune.

Toate put in seara asta, stimabililor. Un damf patrunzator de Jim Beam acopera orizontul olfactiv al acestor rinduri.

:) :wink:

Courtesy of Dragos Bora, care ne recomanda sa citim si articolul. Sint niste referinte culturalo-cinematografice acolo demne de o atentie mai buna decit cea de miez de noapte :)

PS: Mesajul clipului seamana mult de tot cu ideea pe care o tot am in cap sa v-o povestesc, despre viata ca o matura. Alta data. Acum sint frint de oboseala. Am avut o zi intensa.

Jim Beam "Bold Choices" Cultural Movement from StrawberryFrog on Vimeo.

Citeste tot...

Stance: The Village of the Damned (1960)

Dupa The Midwich Cuckoos, al lui John Widham.

Ma uit acum la el pentru a nu stiu cita oara.
The good ol' TCM, our stalwart provider of obsolete junk.

:)

Citeste tot...

Stance: The Big Sleep (1946)

Damn it. They don't make them like that anymore. Neither the women, nor the bloody movies.

Damn it. I should have lived then. But on their side of the ocean, not ours. On our side, KGB ruled and fucked our forefathers.

:(

Citeste tot...

Stance: Ballet

Cu dedicatie pentru Andra si Marta, care stiu de ce :).

Courtesy of Dragos Bora.



Citeste tot...

Obiceiuri de prînz la etnicii post-moderni

Deci se întîmplǎ cǎ sîntem foarte aproape cu biroul de restaurantul Nicorești. Citadelǎ a rromânismului aspru, a mîncǎrii no-nonsense și a ideii de cîrciumǎ spre crîșmǎ, unde te duci sǎ mǎnînci și sǎ bei, nu sǎ te rupi în figuri. Clientela, pe mǎsurǎ. O anumitǎ vîrstǎ, anumite haine, anumite riduri pe fațǎ, anumite umbre și adîncimi. O ponosealǎ autenticǎ, pozitivǎ, ca sǎ mǎ exprim așa.

Ei bine, azi, întorcîndu-mǎ de la o întîlnire și fiind vremea prînzului, m-am oprit la Nicorești sǎ mǎnînc sǎnǎtos, plin de vitamine. Adicǎ, pe scurt, o ciorbǎ de burtǎ. Nimic altceva, cǎci la 13:00 aveam altǎ întîlnire – ah, dulcele damf de usturoi de la întîlnire, nu se comparǎ cu nimic altceva decît cu mîinile murdare de nuci, în august spre septembrie, cînd te duci la sindrofii simandicoase.

Pe de altǎ parte, dacǎ mǎ uit la cîntar și în oglindǎ, cîntarul strigǎ, oglinda se crapǎ. Deci nema felu doi. Doar ciorbǎ de burtǎ. Sǎnǎtoasǎ, plinǎ de vitamine, cu smîntînǎ, usturoi, fǎrǎ ardei, și cu mult mult mult piper și oțet. Cum dreg eu ciorba de burtǎ poți sǎ faci licori medicinale ori mici rețete de otravǎ – depinde de nevoi.

Și mǎnînc eu ciorbǎ de burtǎ, și-mi verific postǎrile pe Facebook, ca un român creștin ortodox de rit tradițional ce mi-s, și-l ascult pe Gigǎ Petrescu, Dumnezeu sǎ-l odihneascǎ, cǎci n-are de ce sǎ-l ierte, toți sîntem niște pǎcǎtoși, n-ar trebui sǎ se facǎ sortarea dupǎ pǎcate, ci dupǎ alfabet, și mǎ uit pe pereți, la pictorialele de vînǎtoare absolut delicios de naive, și la tabloul cu țǎranul (țiganul???) cǎruia i-a murit calul în drum, de se scarpinǎ sǎracul în cap, cu nevasta și copiii lîngǎ ei și cu javra legatǎ de oiștea cǎruței, și pe urmǎ ascult și Maria Lǎtǎrețu, Maaai ții minte, mǎi dragǎ Mǎrie, da, românesc, 100% românesc, ciorba de burtǎ e delicoasǎ, exact cît piper îi trebuie, și mǎ uit și la Tînǎr și neliniștit, episodul 2034, cum Victor face nu știu ce chestie diavoliceascǎ îndemnat de Sarah, însǎ Jack intrǎ pe fir și încearcǎ sǎ îi opreascǎ mașinațiile, mǎ rog, nu am înțeles eu prea bine, neurmǎrind cele 2033 de episoade anterioare, și totul în jurul meu este de un românism neaoș și adevǎrat, Maria Lǎtǎrețu se jelește, Victor Newman complotește, clientul din colț socotește, ospǎtarul ospǎtǎrește și Turambar facebookuiește. Totul, cît se poate de românește.

Life is blissful sometimes, and then we finish our ethnic meal, we pay the bill, we rise and we go to the next meeting.

:wink:





Citeste tot...

Marketingu asta, bata'l fulgeru' sa'l bata!

“If we weren’t making decisions based on marketability, John Malkovich would be in every movie,” a top studio marketer says. “Great actor, but not someone you want to see half-naked in the sheets next to Angelina Jolie.”

Quoted in The Cobra. Inside a movie marketer’s playbook
(Tad Friend, The New Yorker, 19 January 2009)



Citeste tot...

Amintiri dintr-o batrinete inexistenta

Citeste tot...

Stance: Richard Burton

Citeste tot...

Cifra magica a Universului? 7.3

Zice ca 7.3 minute dureaza in medie o partida de cunoastere aprofundata, esentiala si turbata. Ce este sub nu-i bun, ca intra la precocitate. Ce-i peste iar nu-i bun, ca intra la oboseala si accidente profesionale.

Deci e standard, da? E un soi de ISO 9001. Deci actionam in consecinta, ca niste vajnici cetateni, da? E statistica si stiinta in toata chestia asta, deci va zbateti degeaba. Adevarul iese precum orgasmul la suprafata.

Romani, va ordon: nici mai mult, nici mai putin de 7 minute. Restul de 0.3 sa-l dam Cezarului, ca este aproximativ 5%, deci il putem socoti un soi de taxa pe sudoarea adaugata.

:wink:

Courtesy of Gindul, via Orlando Nicoara pe FB. Citeste tot...

Despre popi, numa de bine

Exhibit A
Mergi la biserica? Te rog sa ai grija cui dai banii la luminari, caci altminteri numa-numa iti dau o amenda de nu te vezi.

Courtesy of Traian Mos Califar.



PS: Despre asta cu luminarile se pot scrie mai multe. Sint niste calcule cu cite tone de parafina se ard pe zi, citi bani ies din chestia asta (aprox. 20 bulioane pe luna), unde se duc, ce fac banii aia. Ma rog: chestii lumesti, ce au de-a face cu focul si cazanele. :wink:

Exhibit B
Faci 90 de ani? Te rog asculta din cintecele tineretii tale. Un cor de maicute iti vor aduce aminte ce bine e sa tai la jidani, mama lor care vor sa cucereasca lumea, nu mai bine ii tocam noi marunt sa-i dam la ratze?

Hai, sa cinte muzica! Fetelor, cintati si voi ceva, sa ne simtem bine, sa ne aducem aminte de tinerete!



Al dracu' Internetu asta, nu poti sa-l controlezi, sa-i spui sa dea jos contentul care aduce prejudicii de imagine. Nu-i asa, parinte Justin? Nu-i asa, Ghaddafi? Nu-i asa, Mubarak?

:/ Citeste tot...

Imi cer scuze

Imi cer scuze de v-am gresit. Vazusem doar True Grit. Acum tocmai am vazut si The King's Speech.

I'm speechless. Chapeau.

Va lua tot ce poate lua. Si merita sa ia tot.

:bow:

Citeste tot...

Identificati trei diferente

Citeste tot...

Greu la deal cu abaterea standard mica

So it is with much that you read and hear. Averages and relationships and trends and graphs are not always what they seem. There may be more in them than meets the eye, and there may be a good deal less.

The secret language of statistics, so appealing in a fact-minded culture, is employed to sensationalize, inflate, confuse, and oversimplify. Statistical methods and statistical terms are necessary in reporting the mass data of social and economic trends, business conditions, "opinion" polls, the census.

But without writers who use the words with honesty and understanding and readers who know whit they mean, the result can only be semantic nonsense.

Darrell Huff, How To Lie With Statistics, pag. 8

Cartea o gasiti aici.

Despre maniera in care Turambar va minte cu graficele, nici nu mai vorbesc... :) :p Citeste tot...

Ipocritice, paradoxale, oximoronice sint caile filmului azi

L-au nominalizat pe Bansky la Oscar, pentru nu stiu ce docomentar ar fi facut el acolo. Asta in sine e de ris. Dar partea si mai de ris este ca, pe cale de consecinta, l-au chemat la festivitatea Oscarului din acest an.

Si de atunci toata lumea isi da cu presupusul, ca sa nu spunem cu pretzuputzu sau, Doamne fereste!, chiar cu preputzu: vine sau nu vine? Iese din umbra marele zaticnitor, fiara dezlantuita anti-capitalista, esteto-anarhistul?

Unii zic ca deja ar fi prin tirg. Ca semnele diavolului elegant deja au aparut pe varii panouri ale capitalismului salbatic aflat in putrefactie si descompunere avansata.

Ca nobilele idealuri ale consumerismului, Mickey si Minnie, ar fi fost surprinse in pozitii nefiresc de nefiresti si de ambiguu sexuale, ca sa nu spun mai mult, caci altminteri ar trebui sa va sfisii inima aia a voastra naiva si balcanica si dedata la desene animate.

Si cine ar fi putut sa faca asta, daca nu doar dracul impielitat, nemernicu de britanic snob si zdrobitor de mituri?

Uaaleu. Parca sintem in filmele cu Zorro. Simt cum incet-incet se construieste o oximoroniceala demna de Radu Cosasu - cu acent pe "moroniceala", da?

Unde mi-ati ascuns punga cu floricele? Paradox fight la orizont.

:)

Courtesy of Dana Patranoiu pe FB.

Citeste tot...

Hic sunt turbillones

Citeste tot...

Poetry in motion

Citeste tot...

De ce prefer sa citesc bloguri decit presa

Fabulos de limpede explicat. Pina la os, pina la maduva esentei.

Chapeau! :bow:

În civilizaţiile democratice, industrializarea a fost un fenomen natural. Cei mai abili dintre agricultori şi negustori s-au autoselectat prin propria pricepere şi au trecut mai departe, la un nivel superior de productivitate. Vorbim însă de o societate în care principalul criteriu de cernere a valorilor este piaţa. În cazul socialismului, mecanismul de selecţie este violenţa. Nu cel mai harnic agricultor, nu cel mai chibzuit proprietar, nu cel mai abil negustor va ajunge să ia decizii. Va ajunge să le ia cea mai ticăloasă, brutală şi oportunistă maimuţă. După ce îşi termină jaful şi încearcă să facă afaceri, maimuţa eşuează repede

Să ne-nţelegem – falimentul este posibil oriunde. Însă pe piaţă falimentul este un risc şi se limitează la cel care a luat deciziile greşite. Într-o ordine a violenţei, falimentul este aproape cert şi loveşte pe toată lumea. Iar când ai folosit drept capital – spoliat – resursa de hrană, faliment înseamnă foame.

Riscograma.ro: De ce a crescut economia în anii ’70 şi de ce a căzut la loc

Cititi tot articolul ca sa stim de unde venim, de ce nu e bun comunismul si de ce, totusi, unii si-l doresc.

:/ Citeste tot...

Hei? Unde-i Blaga? Unde-i Isarescu?

Courtesy of Turn Off The Glory, via Teophyle.

:) :wink:

Citeste tot...

Portions of eternity

The roaring of lions, the howling of wolves, the raging of the stormy sea, and the destructive sword are portions of eternity too great for the eye of man.

William Blake, The Marriage of Heaven and Hell (1790)

Citeste tot...

Dupa 20 de ani

Un loc al nostalgiei, mama lor de argentinieni borgesieni.

Courtesy of Dragos Bora.





Citeste tot...

Lulubelle III, the mighty star of them all

The band and [designer] Storm Thorgerson decided that the AHM sleeve be as “unpsychedelic as possible, as un-floyd-like, and completely off the wall”. . . Storm drove through the countryside and photographed the first cow he saw. The result was “the ultimate picture of a cow; it’s just totally cow.” [Storm]

Lulubelle III, the cow who graces the album cover, was a Holstein- Friesian, owned by Arthur Chalke. Mr. Chalke claimed he should have been paid one thousands pounds for Lulubelle's services, but [band manager] Steve O'Rourke dismissed Mr.Chalke's claim.

Sursa: aici, via aici.

Citeste tot...

Les cites obscures

Stiti voi ca printre multele chestii inutile la care tin: Brel, indo-europeni, munte, rugby, whiskey si o viata de sfint si rugaciune :p, la loc de cinste stau si benzile desenate.

Drept pentru care in seara asta mi-am amintit de Les cites obscures ale lui Schuiten si Peeters. Aici. Aici. Aici.



Hai, fantasmagoreala placuta, inutililor! :)

Citeste tot...

Marta, ma belle

Citeste tot...

That monstruous music of thoughts

[...] at any given moment, our most complicated machine will be taken as a model of human intelligence, and whatever media kids favor will be identified as the cause of our stupidity.

When there were automatic looms, the mind was like an automatic loom; and, since young people in the loom period liked novels, it was the cheap novel that was degrading our minds.

When there were telephone exchanges, the mind was like a telephone exchange, and, in the same period, since the nickelodeon reigned, moving pictures were making us dumb.

When mainframe computers arrived and television was what kids liked, the mind was like a mainframe and television was the engine of our idiocy.

Some machine is always showing us Mind; some entertainment derived from the machine is always showing us Non-Mind.

[...]

What we live in is not the age of the extended mind but the age of the inverted self. The things that have usually lived in the darker recesses or mad corners of our mind—sexual obsessions and conspiracy theories, paranoid fixations and fetishes—are now out there: you click once and you can read about the Kennedy autopsy or the Nazi salute or hog-tied Swedish flight attendants.

But things that were once external and subject to the social rules of caution and embarrassment — above all, our interactions with other people — are now easily internalized, made to feel like mere workings of the id left on its own. [...]

Thus the limitless malice of Internet commenting: it’s not newly unleashed anger but what we all think in the first order, and have always in the past socially restrained if only thanks to the look on the listener’s face — the monstrous music that runs through our minds is now played out loud.

A social network is crucially different from a social circle, since the function of a social circle is to curb our appetites and of a network to extend them. Everything once inside is outside, a click away; much that used to be outside is inside, experienced in solitude.

And so the peacefulness, the serenity that we feel away from the Internet, and which all the Better-Nevers rightly testify to, has less to do with being no longer harried by others than with being less oppressed by the force of your own inner life. Shut off your computer, and your self stops raging quite as much or quite as loud.

[...]

Now television is the harmless little fireplace over in the corner, where the family gathers to watch “Entourage.” TV isn’t just docile; it’s positively benevolent. This makes you think that what made television so evil back when it was evil was not its essence but its omnipresence. Once it is not everything, it can be merely something.

The real demon in the machine is the tirelessness of the user.

[...]

But perhaps the instrument of the new connected age was already in place in fantasy. For the Internet screen has always been like the palantír in Tolkien’s “Lord of the Rings” —the “seeing stone” that lets the wizards see the entire world. Its gift is great; the wizard can see it all. Its risk is real: evil things will register more vividly than the great mass of dull good.

[...]

The peril isn’t that users lose their knowledge of the world. It’s that they can lose all sense of proportion. You can come to think that the armies of Mordor are not just vast and scary, which they are, but limitless and undefeatable, which they aren’t.

Thoughts are bigger than the things that deliver them. Our contraptions may shape our consciousness, but it is our consciousness that makes our credos, and we mostly live by those.

How the Internet gets inside us
Adam Gopnik, The New Yorker, 14 februarie 2011
Citeste tot...

Everything is a remix

Încetul cu încetul, nu știu cît de încet sau de repede, cǎ o fi 50 de ani, cǎ o fi 100 sau 200 sau 500, rahat, iaca niște secole acolo, la scara eternitǎții e un fir de praf și restul amǎgire, e clar cǎ ne mutǎm spre un alt tip de societate. Nu va fi nici capitalistǎ, nici comunistǎ, va fi altceva. Elementul fundamental: dependența de resurse.

De fapt, eliberarea de dependența de resurse. Pe mǎsurǎ ce vom învǎța sǎ ne adǎpǎm de la fîntîna soarelui, vom intra încetul cu încetul într-o lume a ielelor, într-o lume a zînelor și a fantasmelor arhetipale, unde necesitǎțile de bazǎ ale traiului vor fi, încetul cu încetul, din ce ce în ce mai bine susținute de o armatǎ de fiare care sperǎm cǎ nu ne vor asupri dupǎ Singularitate.

Eliberîndu-ne de povara asigurǎrii celor de zi cu zi, ne vom transforma din ce în ce în ielele lui Tolkien, frumoase și nemuritoare și mai ales și mai ales cǎlǎuzite de setea de creație și de frumusețe, și nu de zvîcnirea noroiului, de cele sortite spiței oamenilor.

Încet încet, ne pregǎtim treptat pentru o lume în care tokenul nu va mai fi (atît de mult) banul, ci respectul, reputația, brandul. Sînt deja semne, rǎspîndite inegal prin tot soiul de colțuri ale interacțiunilor oamenilor. Ne pregǎtim sǎ intrǎm într-o erǎ post-bani, într-o erǎ previzionatǎ turbat și baroc de Jack Vance în 1961 în Molia Lunii (în 1961! Mama lor de vizionari :) ).

Mare parte din ce vedeți voi aici pe blogul ǎsta face parte din acea lume. Lumea în care ne permitem, mǎcar și parțial, sǎ gîndim dincolo de bani. Asta dintr-un singur motiv: pentru cǎ, încet-încet, avem suficiente resurse. Mai ales timpul, resursa fundamentalǎ.

Nu spun cǎ am suficienți bani. Nu spun cǎ am suficient timp. Spun doar cǎ, din cînd în cînd, I’m a portent of things to come, chiar și fǎrǎ sǎ-mi dau seama. The bliss. The beauty. The boredom. The machine. The existential anguish. What are the real questions? What does it mean to lead a good life? Pen’ ce, coane, pen’ ce?

Nu uitați. O lume a ielelor. Cuvîntul cheie este Creație. Frumusețe. Expresivitate. Gratis.

Others call it Heaven.

În loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea...

* * *

Scriu aceste rînduri sub influența, desigur, a mai multor lucruri întîmplate recent. Un curs la doctorat la SNSPA, despre organizațiile non-profit. Niște cǎrți citite. Niște filme vǎzute. Dar mai ales niște ani petrecuți într-o zonǎ dincolo de bani. În comunitǎțile virtuale unde banul nu conteazǎ. Alta este moneda, alta este interacțiunea. Altcineva plǎtește curentul electric, ca sǎ spun așa :)

Iar cea mai recentǎ influențǎ care a reprezentat, de altfel, triggerul ce a generat aceste rînduri scrise aproape la foc continuu – de fapt nici nu știu dacǎ pot scrie cu adevǎrat altfel decît în sistem de cvasi-dicteu automat – da, Gelule, știu, sînt imposibil de citit, fi-mi-ar Marquez și Saramago sǎ-mi fie

- cel mai recent trigger au fost aceste douǎ filmulețe pe care mi le-a trimis Dragoș Bora. Fascinante. Excelente. Geniale. Everything is a remix.

Vǎ recomand cu cea mai mare cǎldurǎ sǎ vǎ rupeți o halcǎ de viațǎ și sǎ vǎ uitați la ele. Prima parte se ocupǎ mai ales cu muzica. Cea de-a doua, absolut gustoasǎ în maniera sa de prezentare, despre film. Ce spune le știam de mult timp, y compris Avatar, Star Wars și alte Tarantinisme. Dar una e sǎ știi și alta e sǎ vezi, dupǎ cum bine spunea Morpheus în Matrix (da, da, spunea altceva – deh, mǎ joc și eu cu referințele).

Cine nu se uitǎ are puța micǎ și viața tristǎ și o sǎ verse cafea pe covorul cel nou din sufragerie, ori pe milelul de pe televizor. Pardon, de pe plasmǎ.

:)
Part 1

Everything is a Remix from Kirby Ferguson on Vimeo.

Part 2

Everything is a Remix Part 2 from Kirby Ferguson on Vimeo.

Citeste tot...

Puta de vida, fa Roxano fa

Cind esti obosit si mahmur si racit si te dor toate si n-ai chef de nimic si lumea se intimpla in reluare in jurul tau si viata e o curva, atunci iti dregi vocea sa-ti speli gustul de voma din gura si strigi. Urli. Mirii. Ragusit.

Una din cele mai bine controlate si elegante scene de furie facute vreodata intr-un film.

Hai, sa cinte muzica, mama ei de curva de viata! Gogule, zi-le ma...

:(


Citeste tot...

Despre lucrurile cu adevarat importante

On the day of his death, Blake worked relentlessly on his Dante series. Eventually, it is reported, he ceased working and turned to his wife, who was in tears by his bedside. Beholding her, Blake is said to have cried, "Stay Kate! Keep just as you are – I will draw your portrait – for you have ever been an angel to me." Having completed this portrait (now lost), Blake laid down his tools and began to sing hymns and verses. At six that evening, after promising his wife that he would be with her always, Blake died. Gilchrist reports that a female lodger in the same house, present at his expiration, said, "I have been at the death, not of a man, but of a blessed angel."

George Richmond gives the following account of Blake's death in a letter to Samuel Palmer:
" He died ... in a most glorious manner. He said He was going to that Country he had all His life wished to see & expressed Himself Happy, hoping for Salvation through Jesus Christ — Just before he died His Countenance became fair. His eyes Brighten'd and he burst out Singing of the things he saw in Heaven."

Catherine paid for Blake's funeral with money lent to her by Linnell. He was buried five days after his death – on the eve of his forty-fifth wedding anniversary – at the Dissenter's burial ground in Bunhill Fields, where his parents were also interred. Present at the ceremonies were Catherine, Edward Calvert, George Richmond, Frederick Tatham and John Linnell. Following Blake's death, Catherine moved into Tatham's house as a housekeeper. During this period, she believed she was regularly visited by Blake's spirit. She continued selling his illuminated works and paintings, but would entertain no business transaction without first "consulting Mr. Blake". On the day of her own death, in October 1831, she was as calm and cheerful as her husband, and called out to him "as if he were only in the next room, to say she was coming to him, and it would not be long now".



Sursa: Wikipedia Citeste tot...

A portent of things to come

Rusia intra incet dar sigur in NATO, nu pe usa din fata, ci pe intrarea de serviciu. Mecanismul de actionare e declansat discret – dar sigur – din interior. Profitand de un context international mai favorabil ca niciodata, Kremlinul isi largeste, fie si indirect, aliantele militare, si tinteste din ce in ce mai sus.

Nadia Dincovici, Rusia defensiva, 11 februarie 2011 Citeste tot...

Veteris typus

Sursa: Wikipedia Citeste tot...

"asta trebuie s-o scrii pe blog"

Seara. Eu bolnav, Flo obosita. Stam si holbam ochii la presa. Pe Internet, evident. Un soi de Leonida cu Efimitza ai secolului XXI, cum iesi din Telega pe dreapta, primul bloc din Bucuresti

- I'auzi, Tzutzu, ce zice la ziar. Ca au facut cei de la Microsoft un studiu, ca 7% din cei de pe Internet au cerut pe cineva in casatorie prin e-mail.
- Aha.
- Pai nu mai stii? Ca si eu te-am cerut tot pe e-mail? Cind era asta? Prin 1997? Pai inseamna ca noi am fost primii, nu-i asa?
- Asta trebuie s-o scrii pe blog. Vezi, vezi, ca tot am facut si noi azi ceva, de Ziua Indragostitilor?

Damn it... :)

PS:

- Vezi, de atunci mi se prefigura viitorul. Si de nevasta am fost ceruta pe mail. N-am stiut sa citesc semnele.

Grooopare! Vino sa ma scapi. Am nevoie de consiliere maritala. Tu ce-ai face in aceasta situatie?

:rofl: Citeste tot...

Lowland, Lowland, burning bright...

Mackinder gave us the concept of a Eurasian Heartland that if controlled by one power or alliance could be a base for world domination. It took two World Wars and the Cold War to prevent the prophecy becoming reality [...]

Despre Mackinder aici sau aici.

Despre razboi? Peste tot. Pur si simplu intoarceti capul si il veti vedea.

:wink:

Citeste tot...

Frica de neant

Rep.: Cum de nu se mai termină? Cum de răul se inventează la nesfîrșit? E din ce în ce mai rău?

I.V.: Viața este o succesiune de distrugeri și de reconstituiri. Peste ruine se ridică altceva. Crește iarbă, acolo se ridică orașe etc.

Dar, ca individ, ca popor, nu poți să rămîi insensibil la ruinarea universului tău de valori, la uitare sau la bagatelizarea a ceea ce ai iubit.

Noi ne dizolvăm, prin emigrare, prin degradare. Nu ești rasist, naționalist etc. Dar faptul că în golul lăsat se vor instala, FIZIC, turkmenii sau chinezii este destul de întristător.

Un filosof a spus: „Orice ființă perseverează în ceea ce este“. Noi am renunțat să perseverăm în ceea ce sîntem fără să devenim altceva.

Ion Vianu, interviu Academia Catavencu, 9 decembrie 2009 Citeste tot...

Pledoarie pentru Europa

Trăim cu Europa. Vom muri cu Europa, dacă nu se va putea altfel. Trebuie să fim partenerii ei loiali, nu şmecherii care încercăm s-o tragem în piept. Prefer Europa. Dacă vom respecta Europa, vom ajunge, în cele din urmă, şi să ne respectăm pe noi.

Ion Vianu, România şi Occidentul (22, 8 februarie 2011)

Mama lor de psihanalisti transanti si reci si insuportabil de rationali si de morali, cum nu pot ei sa rezoneze la farmecul discret al decadentei balcanice si sovietice si chinezo-turkmeno-totalitare :)

Citeste tot...

Pure bliss

Cum se termina meciurile colo sus, in salile pline de zgomot si de zei ale Valhallei.

Tara Galilor - Scotia. Minutul 80, s-a intrat in prelungiri. Scorul egal, 24-24. Daca se pierde mingea sau se face greseala, se termina meciul.

The rest is stuff the dreams are made of.

Citeste tot...

Ia sa vedem, ce avem noi aici?

Ia sa vedem, ce avem noi aici? De ce nu-i lumea intreaga la cap? Ce sondaj putem face noi in aceasta privinta? De ce se fac sondaje, in general? Ce ne spun teoriile sociologice despre substratul cultural care defineste clivajele pe aceasta tema? La ce universitati se studiaza aceasta problema filosofica? De ce vin oamenii aia in halat alb spre mine? De ce este viata atit de dureroasa si are mineci atit de lungi la camasa? De ce pun oamenii aia mina pe mine, ca nu le-am facut nimiiiii ...... aaaaargh .....

:blink:
:rofl:

Courtesy of Marius Comper, care cu aceasta ocazie am descoperit ca are si el nevoie de o echipa de tehnologi comportamentali cu minecile foaaarte lungi.

:rofl:

Toilet paper orientation

In the article Bathroom Politics: Introducing Students to Sociological Thinking from the Bottom Up, sociology professor Edgar Alan Burns describes some reasons why toilet paper politics is worthy of examination. On the first day of Burns' introductory course in sociology, he asks his students, "Which way do you think a roll of toilet paper should hang?"

In the following fifty minutes, the students examine why they picked their answers, exploring the social construction of "rules and practices which they have never consciously thought about before". They make connections to larger themes of sociology, including gender roles, the public and private spheres, race and ethnicity, social class, and age. Moreover, Burns argues that there is an additional lesson:

Sociologists are often concerned that their discipline is seen merely as an elaboration of the trivial or the obvious. Therefore, the theoretical point illustrated through the paper-hanging exercise is not that small-scale realities are the opposite of big picture sociology, but rather that the big picture does not exist separately "out there." Minor details and "taken for granted" rules and beliefs are the built-in meta-narratives of society, and this is what makes them so powerful.

* * *

A Grand Rapids, Michigan, toilet paper enthusiast named Bill Jarrett argues that previous polls have been too small. He wants a national referendum with a least one million votes, with the result to decide a "national toilet paper hanging way" to be enforced by "the toilet paper police".

Jarrett refuses to reveal his own preference; he even removed the toilet paper from his house's bathrooms before inviting in an AP reporter for an interview. "I'm not saying because I don't want to influence the vote."

Voting requires the purchase of a $5 debate kit. His value proposition to the nation: assuming that one can spend half an hour per year searching for the end of the toilet paper, the United States should save 90 million hours at home per year—and $300 million at the workplace.

* * *

Toilet paper orientation has been used rhetorically as the ultimate issue that government has no business dictating, in letters to the editor protesting the regulation of noise pollution and stricter requirements to get a divorce.

In 2006, protesting New Hampshire's ban on smoking in restaurants and bars, representative Ralph Boehm (R-Litchfield) asked "Will we soon be told which direction the toilet paper must hang from the roll?" Citeste tot...

Ce-nvǎțǎm noi din colaborarea sportivǎ cu mecanicii criminali

Inițial vroiam sǎ vǎ scriu aceste rînduri din îndepǎrtata Telegǎ, acolo unde pînǎ și monștrilor le dau frunze de-atîta aer proaspǎt prin preajmǎ.

Dar n-a fost sǎ fie, soarta a fost potrivnicǎ, am descoperit cǎ e meci la 17:00 și atunci nema vremya, nema putirința. Franța a bǎtut Irlanda la mustațǎ într-unul din cele mai frumoase meciuri pe care le-am vǎzut în ultimul timp, y compris o succesiune memorabilǎ de 25 de faze de atac neîntrerupte din partea irlandezilor, finalizate prin eseu.

Mǎ rog. Sînt o grǎmadǎ de lucruri frumoase pe lumea asta de vǎzut, fǎcut, trǎit, gustat și pipǎit, timp sǎ avem.

Și atunci îmi aduc aminte de Mǎslinǎ, pilierul nostru de la Old Boys, acest nemernic de mecanic criminal, fratili nostru, care dupǎ ce-ți dǎ un placaj la gît sau un cot în gurǎ se uitǎ la tine cu o cǎutǎturǎ de cǎprioarǎ rǎnitǎ și îți grǎiește sfios, ca o virginǎ pe cale de sacrificare lucrativǎ “Dacǎ ți-am greșit cu ceva, sǎ mǎ ierți, Turcule”.

Și-mi aduc aminte cǎ v-am lǎsat un pic de izbeliște zilele acestea, de-ați rǎmas fixați vizual într-o mare pozǎ cu țîțe natural-geografice poziționate arboricol. Eu, care altǎdatǎ vǎ rǎsfǎțam și cu trei țî... ǎǎǎ, articole pe zi, acum n-am mai scris nimic.

Am fost plecat, nu am avut timp precum altǎdatǎ sǎ ocup perioadele moarte cu articole în avans. Și atunci v-ați uitat aproape trei zile și restul vreme la aceeași pozǎ care sînt sigur cǎ v-a provocat o stare de jenǎ și de stînjenealǎ și de scîrbǎ și de deranj psihic și de discrepanțǎ stilisticǎ.

Drept pentru care vin și eu și mǎ uit cu ochi sfioși de Mǎslinǎ criminalǎ și vǎ grǎiesc precum cǎprioara în cǎtarea puștii, precum pilierul care tocmai v-a luat maul cu un bodycheck absolut neregulamentar: Dacǎ v-am greșit cu ceva, sǎ mǎ iertați. Promit cǎ nu mai fac, cel puțin pînǎ data viitoare.

:) :wink: :rofl:

Citeste tot...

National Geographic as it should be

Ce-si doreste fotograful de animale, naturalistul entuziast?

Sa prinda un exemplar intr-o postura deosebita. Sa surprinda natura in naturaletea sa, in pielea goala plina de pete si de solzi si de pene. Sa faca poza la animal spre bucuria omului cavernelor moderne.

Ce-si doreste omul cavernelor moderne? Sa-si bucure ochiul cu prospetimea plina de cruzime a naturii. Sa simta cum revine in sinul naturii. In sinul naturii. In sinul.

Pai nu?

Behold the beast. Ecce homo. Fiat lux. Sic transit Gloria mundi. Acvila non capit musca. Citeste tot...

Stance: Serpico (1973)

Citeste tot...

De unde ni se trage (si de unde unii ne tragem)

De unde ni se trage? Din fata. Din spate. De pe cal. Din fuga. Din intoarcere. Din orice pozitie.

Stiti voi, dragii mosului, istoria este nu doar colaborare, ci si conflict. Unii spun ca principalul motor al istoriei l-ar reprezenta conflictul, competitia violenta pentru resurse. Ma rog, subiectul este complicat, nu aici il dezvoltam, nu acum.

Forma cea mai bine dezvoltata de conflict de-a lungul istoriei o reprezinta razboiul. Razboiul se bazeaza pe mai multe: numar de oameni, capacitate organizatorica, dotari, mobilitate, aliante... Ma rog, nu intram aici in detalii, ca nu facem curs de stiintele razboiului.

Azi ne oprim asupra componentei tehnologice. Felul in care dezvoltarea de arme mai puternice / perfectionate / ingenioase a influentat deznodamintul razboaielor. Azi scurmam un pic in felul in care popoarele migratoare s-au folosit de doua mari inventii la vremea lor, arcul compus si scara la sa, pentru a deveni a great scourge and bane pentru zona central si vest europeana.

Hunii nu au fost nici singurii, nici cei mai eficienti luptatori in a folosi puterea cavaleriei usoare. Inaintea lor au fost scitii. Unii zic ca scitii au invatat de la popoarele turanice / altaice folosirea arcului compozit. Altii zic ca pe dos. Ma rog, nu conteaza acum. Dupa huni au fost mongolii, the great scourge of Europe. Dupa mongoli, cozi de istorie si zdrente de invazie, au fost tatarii. Insa hunii au fost primii care au bagat cu adevarat frica in oase cu felul in care au folosit arcul de pe cal.

Dar azi nu vreau sa va tin o lectie de istorie militara. Azi vreau sa va arat cum. Prezentarea de mai sus reprezinta doar o minimala, dar necesara punere in context a ceea ce vreau sa va arat: cum se poate trage cu arcul.

Iata un exemplu modern al felului in care trageau hunii pe vremuri cu arcul. Kassai Lajos, un adevarat sensei de arte martiale, revigorind o traditie aproape uitata.

Courtesy of Richard, care mi-a atras atentia asupra acestui film.



Citeste tot...

Stance: Sophie's Choice (1982)

Ciinos film... :(

Citeste tot...

Good ol' useless people

Ce face reclama din om. Priviti-l pe Ozzy dindu-se in stamba si simtindu-se cit se poate de bine in pielea sa. Un soi de Rica Raducanu al heavy metalului.

Life is fun sometimez, and then we buy more.

Courtesy of Cosmin Alexandru care, macar o data, lasa necesara seriozitate la o parte si imbratiseaza necesara frivolitate de zi cu zi.

:wink: :)


Citeste tot...

De ce uneori nu e rușinos sǎ plîngi

Vǎ mai aduceți aminte cînd ați plîns ultima datǎ?

Eu știu foarte bine momentul: ieri, în mașinǎ.

Mǎ rog, nu a fost plînset pe bune, ci senzația aia cǎ-ți dau lacrimile și cǎ totul se ridicǎ în tine, din mațe în plǎmîni în plexul solar în gît în ochi în creer, precum un val cǎruia nu i te poți împotrivi.

Știu, nu sunǎ bǎrbǎtește deloc. Știu, ce urmeazǎ sǎ vǎ povestesc sunǎ al naibii de telenovelistic. Emoții eftine, nu?

Nu. Deloc.

Totul începe cu felul în care îmi petrec timpul în mașinǎ.

Precum mulți alții, în mașinǎ ascult radio. Logic, nu? Cam singurul loc unde ascult radio. Fie muzicǎ -- și aici e altǎ discuție, pentru alt articol -- fie știri. Azi discutǎm despre știri.

Pînǎ acum ceva timp ascultam Realitatea FM. De cînd au devenit atît de cretin biasați mi-am bǎgat picioarele în ei. Și, descoperind cǎ nu reușesc sǎ ascult altceva, m-am întors la BBC, pe 88 FM. Sînt și ei obositori uneori, cu predilecția lor pentru Orientul Mijlociu, locul de unde vine sucul pe pǎmînt, dar mult mai puțin obositori și evident biasați decît guvizii noștri de jurnaliști mioritici.

Therefore, BBC.

Ieri s-a întîmplat cǎ am nimerit într-una din emisiunile nu de știri, ci de reportaje: Outlook. Cam pe la mijloc. Pe parcurs mi-am dat seama cǎ este vorba despre povestea unei fete care a crescut într-o familie de drogați.

Era sǎ schimb, pentru cǎ în general nu rezonez la asemenea trǎirisme, consider cǎ este responsabilitatea fiecǎruia cum își trǎiește viața și ce riscuri își asumǎ, cum îți așterni, așa dormi.

M-a frapat însǎ elocvența celei intervievate. Și am început sǎ ascult mai cu atenție. Și acolo am rǎmas.

Despre relația sa cu pǎrinții. Despre iubire. Despre condițiile groaznice de viațǎ. Despre dependențǎ. Despre iertare. Despre furie și neputințǎ. Despre stigmǎ. Despre mersul la școalǎ și diferența fațǎ de ceilalți copii. Despre abandonul școlar. Despre trǎitul pe strǎzi. Despre SIDA. Despre iubirea pentru cǎrți. Despre imposibilele proiecte de viitor. Despre ajutorul dat de ceilalți. Despre perseverențǎ.

Despre felul în care o fatǎ provenind dintr-o familie fǎcutǎ pulbere de droguri a ajuns la Harvard. Jumǎtate noroc, jumǎtate perseverențǎ. Cea de-a treia jumǎtate, niciodatǎ rostitǎ explicit, dar întotdeauna acolo: inteligențǎ.

Doamnelor și domnilor, vǎ provoc sǎ vǎ rupeți niște minute din viațǎ pentru a asculta o fatǎ deșteaptǎ și tristǎ și greu încercatǎ de viațǎ, cǎreia i-a trecut glonțul pe la ureche, o fatǎ cît se poate de elocventǎ și de expresivǎ și de înțeleaptǎ far beyond her age, vorbind despre iad, despre iubire, despre educație, despre moarte, despre pǎrinți, despre droguri și despre Harvard.

Și poate așa veți înțelege de ce Turambar chiar a plîns ieri în mașinǎ. Mama lui de pǎmpǎlǎu, cǎruia de data asta nu îi este deloc, dar deloc rușine cǎ a plîns. Redemption is strong sometimes.

Concluzia? Pentru numele lui Dumnezeu, don’t do drugs!

Articolul aici.

Streamul audio aici. Ascultați!

Cartea, Breaking Night, aici.


Citeste tot...

God should be an atheist nowadays, dudes

JC: Vonnegut famously said, "If God were alive today, he would have to be an atheist, because the excrement has hit the air-conditioning big time." Did Vonnegut identify as an atheist?

DF: Oh yes. He brought down the house at Asimov's funeral when he said Asimov is looking down at us today from heaven. Everyone thought that was the funniest thing he could have said. But more than that, he was a humanist.

JC: In his introduction to While Mortals Sleep, Dave Eggers says that Kurt was a moralist. A lot of people associate atheism with amorality, but Kurt is a great example of how atheism and morality are not mutually exclusive.

DF: I don't know that God has a monopoly on morality. And I don't think that was just Kurt's view. Morality and god are separable.

Donald Farber in an interview about Kurt Vonnegut Citeste tot...

Ce inseamna sa ai singe in instalatie

In zilele noastre post-moderne, sa ai singe in instalatie nu inseamna neaparat sa dai cu brandu si sa fii cel mai smardoi din curtea pirnaii (da, stiu si termeni de-astia daca ma chinui un pic).

Azi, sa ai singe in instalatie inseamna sa fii in stare sa-ti recunosti limitarile, sa le accepti cu o atitudine amuzat-superioara, sa stii de unde sa pleci si cu ce ai de luptat.

Sa nu te amagesti, asta este cuvintul cheie.

Sa nu te amagesti, sa nu amagesti pe altii, sa nu fii ipocrit, sa nu te dai rotund, cocosh, taurash si alte animale cu singe vechi in instalatia ruginita a modernitatii fioroase si violente si macho.

Azi, sa ai singe in instalatie inseamna sa fii brazilian, sa fii zero barat la rugby, sa fii varza, varza murata, pamint de flori, zdrentze, sa recunosti asta de maniera haioasa si sa pornesti pe calea cea grea. Drumul de 1000 de li incepe cu primul pas, nu-i asa, o voi bieti smardoi fara de vina reala in singele ala de otet al vostru?

Courtesy of Codru Vrabie.

:wink:



PS: Reclama de mai sus ne invata de asemenea si utilitatea folosirii statisticii in conditii adverse, cind viata-i grea lumea-i rea si victoriile nu ne vrea, dar noi trebe musai si neaparat sa spunem ceva.

:wink:

PPS: Alta reclama gasita intre timp. La fel de faina. Tot despre rugby-ul din Brazilia.

Citeste tot...

What a day that was

Intr-adevar, azi a fost o zi. O zi intensa. Drept pentru care dam legatura in studio la intensii nostri de servici, la cel mai foarte nemaipomenit concert de energie pura si de expresivitate bine zvicnita, la monstrii artistici cu capete vorbitoare.

Sau, ca sa citam din comentariile de pe YouTube:

im not usually one for live albums as the artists are usually too messed up to perform well (with some exceptions, i.e. dylan, guns n roses (most of the time), and even the beatles way back), but stop making sense exemplifies one of the rare instances when the live show is actually much better than the studio recordings. this is the pinnacle of a live performance and more bands should strive to do live shows like this, with such quality of musicianship, artistry, and performance.

Doamnelor si domnilor, distinsi zbuciumati si ciumati si perciunati. Pardon: perciumati. Sa cinte muzica.

Talking Heads - What a Day That Was
(live performance, 1983, Stop Making Sense)

Citeste tot...

Popularizare cu cap facuta

Un tinar indian remarcabil, Salman Khan, analist financiar de profesie, a pus pe picioare un proiect pe cit de ambitios, pe atit de nobil: sa explice in cuvinte simple, pe intelesul tuturor, diverse concepte din stiinta.

E vorba despre Khan Academy.

Da, stiu, numele suna un pic pompos. Insa realizarea este, sa stiti domniile voastre, pe masura.

Fie ca e vorba despre limbajul matematic al acesteia, fie ca e vorba de regina stiintelor, fizica, fie ca urca pe scala agregarii si se duce in chimie, astronomie, biologie, economie, istorie, Khan prezinta de maniera vizuala si gustoasa si accesibila concepte fundamentale.

Nu conteaza ca este simpla artimetica :) ori nasterea stelelor, testul hi patrat, criza economica, revolutia franceza, suprafetele conice, polimerizarile ori oglinda parabolica.

Khan bizgaleste creativ pe tablita Doodle si repeta si repeta si croseteaza informatie pina o intelegi. Salman are un talent remarcabil de a reprezenta vizual simplu ideile si conexiunile.

Sa nu ma intelegeti gresit: nu e vorba de mare complicatie si adincime in prezentarile lui Salman. Nu vorbim de cursuri de facultate, ci de idei de baza prezentate sugestiv. Despre subiecte fundamentale pe care copiii sa le inteleaga cum trebuie. Proiectul lui a pornit de la nevoile copiilor de clasa primara, de la ideea de a da meditatii la matematica nepoatelor sale.

Insa chiar si asa ce a realizat Salman este remarcabil: mii de lectii, vizionate de milioane de oameni. Cu siguranta stocul de intelegere al lumii a fost crescut de acest indian de 34 de ani.

Un domn, indianul asta Salman. Pina si Bill Gates recunoaste ca se uita la unele din filmuletele acelea pentru a-si reimprospata cunostintele.

Iar eu azi am avut o mica iluminare in fata filmului asta:



E vorba despre intelegerea consecintelor asimetriei in Univers. Da, stiu: ambitios gind. Dar azi m-am jucat de-a Dumnezeu in gind si am inteles, in fibra intima a sinapselor am intzeles, cum s-a zaticnit si s-a urnit la inceputuri Universul asta al nostru, dintr-un motiv foarte simplu: din lipsa de simetrie.

Da, stiu. Au mai spus-o si altii:

La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...
De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.

Fix aceeasi fulguratie am avut si eu azi, cu gridul particulelor elementare in minte asezate ordonat, nemuritor si nemiscat, cu exceptia uneia, care a facut primul zvic.

Ce ti-e si cu intelepciunea asta a particulelor cuantice...

:blink:

PS: Atit pe pagina de Wikipedia, cit si Marius Comper pe Facebook scot in evidenta asemanarea dintre proiectele Khan Academy si Academic Earth.

PPS: Salman Khan va fi unul din invitatii conferintelor TED de anul acesta, care urmeaza sa se tina in curind, la sfirsitul acestei luni.


Citeste tot...