Sweet revenge

Ce muzica urata ascultati!, nu se mai putu abtine una din ele sa exclame, pe masura ce ne apropiam de Barcanesti.

Ma intorceam de la Telega. Aproape trei zile de non-Internet. Zilele astea am fost cu totii la pomana. I'am facut de sapte ani lui tanti Lili, mama-soacra, si de multi ani, 15, lui Nana - Leoaica, pentru ca am si cititori care o cunosc. Ma rog, eu personal nu am contribuit cu mare lucru la organizare, except nobila-mi persoana care a tinut de coliva la biserica si a suportat cu semi-stoicism slujba lunga a preotului. In rest, Flo, Lia, tanti Lili (alta tanti Lili din viatza noastra), Mihai, Elena. Eu mai mult m'am jucat cu noua jucarie. Era sa o bag in lutul din coasta Calinetului, dar pana la urma nu a fost nevoie de cai. Dar tot am facut nishte dare...

Ma rog. Sa revenim la caii noshtri. La intoarcere, in seara asta, am trecut prin Ploiesti, ca de obicei in ultimele luni, de cand fac astia reparatii la centura orasului. Nu stiam ca au terminat-o, iar Flo m'a sunat prea tarziu sa'mi spuna ca e in regula: eram deja pe la Gara de Sud.

Unde la gara, lume la ia'ma, nene. Opresc. De cate ori pot, iau lume la ia'ma nene, pentru ca stiu cum este sa stai sa faci cu mana si sa nu te ia nimeni. Si pe vremurile acelea de altadata, de adolescent navetist, mi'am jurat in barba-mi rara ca atunci cand voi avea masina, o sa iau, n'o sa fac pe nebunul. Si de cate ori pot, sau merg mai incet :), iau.

Therefore opresc. Din grup se desprind doua fatuce. Ma incurc un pic in telecomanda, ca inca nu m'am invatat cu ea si erau usile incuiate. Pana unde? Pana la Barcanesti. Aha. Primul sat la iesirea de sud a Ploiestiului. Cativa kilometri, acolo. In drumul meu. Le raspund cu o inclinare de cap. Hai! Fetele urca in spatele masinii, printre sticle de apa, ziare si rucsaci cu leptopuri.

Pornesc masina. In tot timpul asta, muzica mergea. Muzica curgea. Muzica mugea. Nu prea tare, dar cat sa spuna la ureche: uite, sunt aici. Metallica, unul din albumele de inceput. Nu stiu daca v'am povestit: exact acel album pe care stapanul masinii l'a uitat in ea, cand mi'a vandut'o. Metallica si psihanaliza. Baba si structuralismul. Ma rog, se poate. Trebuie sa'i duc CD-ul inapoi.

Pornesc masina. Fetele aseaza sticlele si rucsacul si ziarele si se aseaza pe bancheta. Urmeaza, inevitabil, small talk-ul. Ce faceti? De unde veniti? Veniti de la munca sau de la plimbare? De la plimbare. Ne ducem acasa, ca ne asteapta tata, si nu vrem sa se supere ca intarziem (era cam 7 seara). Aha. De la plimbare. Cati ani aveti? 20 de ani. Aha... Tacere. Ce dracu sa mai vorbesti? Hai sa mai inventam un subiect. Vad ca nu e inchis centrul Ploiestiului. Stiam ca de regula nu se circula cu masina duminica prin el. Da, dar asta numai vara, iarna nu. Aha. Tacere din nou. Intre timp, ajungem la iesirea din Ploiesti, la intrare in Barcanesti. Unde va las? Uite acolo, un pic mai incolo de masina aia.

Si in timpul asta, cu cateva sute de metri inainte sa trag pe dreapta, una din ele vine cu replica de la inceput: Ce muzica urata ascultati!

Zambesc pe sub mustata. Da, stiu. E buna la condus. Uite, o opresc, daca nu va place. Ca stiu cum e sa te urci in masina la cineva si sa fie muzica nasoala. Multumim, e mai bine asa...

In timpul asta, in sinea mea: ehe, pushtoaicelor, cate manele am ascultat eu la viata mea in toate mashinile lui ia'ma nene, si in taxiuri, si in microbuze. Lasa, ca nu muriti daca ascultatzi si voi doua minute de gaj gaj psihanalizabil. Nu va cade parul si nu vi se scurge fardul de pe pleoapele alea de cocalaritze de suburbie de Ploieshti.

Au coborat. Am pornit masina. Am dat muzica mai tare. Si m'am simtzit bine. Al dracului de bine.

Ceea ce va doresc si Dvs, distinsi ascultatori de manele, Bach, Baccara, Gil Dobrica, Madonna, Whitesnake, Stockhausen, Depeche Mode si alte U2-uri siropoase.

:p