luni, 8 decembrie 2008

Pelicanosu

Incepe asa. In franceza, elegant si decadent, plin de invatzaturi amare privind conditzia geniului estetic poetic si ermetic in lumea dezmatzata si patibulara shi rea:

L'Albatros
Souvent, pour s'amuser, les hommes d'équipage
Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers,
Qui suivent, indolents compagnons de voyage,
Le navire glissant sur les gouffres amers.

À peine les ont-ils déposés sur les planches,
Que ces rois de l'azur, maladroits et honteux,
Laissent piteusement leurs grandes ailes blanches
Comme des avirons traîner à côté d'eux.

Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule!
Lui, naguère si beau, qu'il est comique et laid!
L'un agace son bec avec un brûle-gueule,
L'autre mime, en boitant, l'infirme qui volait!

Le Poète est semblable au prince des nuées
Qui hante la tempête et se rit de l'archer;
Exilé sur le sol au milieu des huées,
Ses ailes de géant l'empêchent de marcher.

— Charles Baudelaire

Frumos, nu? Geniu. Poezie. Alegorie. Franceza. Elegantza. Mama lor de rafinatzi.

Pentru cei care stau prost cu spaniola, glagoria asta de cuvinte s'ar traduce cam asha (traducere de George Pruteanu):

Albatrosul
Ca să le treacă vremea, matrozii, cîteodată,
Prind albatroşi, mari păsări pe-albastra mării cale,
Care-însoţesc statornic, cu zborul lor agale,
Corabia de-abisurile amare clătinată.

Pe scîndurile punţii abia zvîrliţi şi, parcă,
Din regi ai înălţimii, ajung sfioşi, stîngaci:
Aripile lor albe le tîrîie, malaci,
Ca două vîsle blege legate de o barcă.

Împleticit şi jalnic, el, ce prin nori ţîşnea
Semeţ cîndva, e-acuma batjocorit şi hîd!
C-un băţ lovindu-i ciocul, matrozii, unii, rîd,
Alţii cu cîrja-îl strîmbă pe-ologul ce zbura!

Poetul e asemeni cu prinţul înălţimii
Ce-înfruntă şi furtuna şi-arcaşul cel pervers;
Surghiunit pe pămînt, în huietul mulţimii,
Aripile-i gigante-îl împiedică la mers.


Sau asa (traducere de Panait Cerna):

Albatrosul
Adesea marinarii, voind să se desfete,
Atrag pe punţi în cursă gigantici albatrozi
Ce însoţesc corăbii, în legănate cete,
Pe-abisuri îmblănzite prin jertfe de matrozi.

Dar cum se văd pe scînduri, stăpînitorii slăvii
Devin ne-ndemînatici şi înduioşător
Îşi poartă vastele-aripi tîrîş pe puntea năvii
Ca vîsle ostenite pe laturile lor.

Fochistu-i necăjeşte şi, şchiopătînd, dă zorul
Să imiteze mersul sfioşilor captivi -
Ridicol, slab şi trîndav s-arată zburătorul
Intimidat de rîsul matrozilor naivi.

Poetul e asemeni monarhului furtunii
Ce vizitează norii rîzîndu-şi de arcaşi -
Proscris pe sol, în prada prigoanei şi-a minciunii,
De aripile-i vaste se-mpiedică în paşi.


Sau asa (traducere de anonimu necunoscut, ca nu am gasit cine a comis'o):

Albatrosul
Din joacă, marinarii pe bord, din când în când
Prind albatroşi, mari păsări călătorind pe mare
Care-nsoţesc, tovarăşi de drum cu zborul blând
Corabia pornită pe valurile-amare.

Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi
Acuma par fiinţe stângace şi sfiioase
Şi-aripile lor albe şi mari le lasă, blegi
Ca nişte vâsle grele s-atârne caraghioase

Cât de greoi se mişcă drumeţul cu aripe!
Frumos cândva, acuma ce slut e şi plăpând
Unu-i loveşte pliscul cu gâtul unei pipe
Şi altul fără milă îl strâmbă şchiopătând.

Poetul e asemeni cu prinţul vastei zări
Ce-şi râde de săgeată şi prin furtuni aleargă
Jos pe pământ şi printre batjocuri şi ocări
Aripele-i imense l-împiedică să meargă.


Dar nimeni, repet, NIMENI, nu l'a tradus asa:

Albatrosul
Adesea la mişto băeţii dă pă vas
Belesc un albatros, ăsta-i un soi de cioară
Care să ţine prostu ca mucii dupe nas
Ca caru dupe boi, el dupe corăbioară

De-abea l-a pus băeţii pă jos ca să să plimbe
Că animala care e jmecheră în zbor
Acuma vede lumea că are labe strimbe
Şi face găinaţuri verzuie pă covor

Unde-i tupeu frate care ţi l-ai perdut
Când fâlfâiai şi ni te găinăţai în cap?
Unu-l trage dă aripi care urât mai put
Altu îl ia şi-l pune, dă foame, la proţap

Aşea e şi Poetu, să crede mai dăştept
Ne scuipă cu seminţe dă sus dă la etaj
Da însă când coboară şi poci să îl vezi drept
Subit să micşorează şi ciocu-i dă uriaş.

Traducere de Dulce Mahala. Care este File din poveste Cu multe neveste Ilice si veste. Bolovani si creste.

Ei, e ca nu va gandeatzi jamais la o asemenea varianta mirobolanta? Baudelere, bre Baudelere bre, roteshte'te, bre frate, in mormant, ca berbecu in protzap. Te'au facut romanii de comanda, bre.

:rofl:

16 comentarii:

Constantin Gheorghe spunea...

A apărut, prin anii 70 un volum Baudelaire, cred că era Florile Răului, care imita La Pleiade, ca format, hârtie, corp de literă. Pentru fiecare poezie erau mai multe variante de traducere, aparţinând unor poeţi români cunoscuţi. Cred că a fost ideea lui Romulus Vulpescu. De acolo sunt, nu?

Nu-l mai am , nu ştiu pe unde l-am pierdut. Cum eu sunt un prozaic, în sensul că iubesc proza, ăsta a fost printre puţinele volume de poezie pe care nu s-a aşezat praful. Chiar mi-a plăcut! Îi duc dotur! Era superbă ideea variantelor de traducere. Cred că a mai fost ceva asemănător cu poemul lui Poe, "Corbul".

Turambar spunea...

Nu. Sunt toate gasite pe net. Ideea a plecat de la parodia lui Dulce Mahala. Cred ca este creatzia lui.

Initial, m'am gandit sa postez doar varianta sa. Pe urma, am zis: hai sa punem si originalul. Pe urma mi'am adus aminte ca, totusi, vorbitorii de limba franceza suntem putzini in aceasta mare de paganitate anglo-saxona, si atunci m'am hotarat sa adaug si o traducere in limba romana. Cand am cautat traducere, am dat peste mai multe variante. Nereusind sa ma decid care imi place mai mult, am zis atunci: hai! La gramada...

Si uite asha s'a umplut blogul de poezie. Cam ca Romulus Vulpescu...

:)

Dan Selaru spunea...

Aia cu Poe era prin 88, erau, parca, 17 variante, cea mai pitoreasca a lui Nichita. N-am gasit-o niciodata si n-am putut s-o fur. :-)

Turambar spunea...

Tz tz tz. Dane Dane... Deja ai marturisit astazi nu unul, ci doua fapte anti-sociale, reprobabile, cremenale si penale. Tz tz tz. Sa vina politzia / Sa salveze natzia / Ca se fura filmele / Cartzile si zilele.

:)

Penitentza: sa ne gashesti traducerea lui Nichita.

Said the raven: Nevermore.

:)

Anonim spunea...

Prea tare, da' prea tare.

Da' prea adevărat!

Da-mi ung... vaselină? Unde? Ah, la FSN, vechiul albatros.

Anonim spunea...

Adaptarile/Taducerie sunt slabe.

Anonim spunea...

Mie personal cea mai reuşită traducere mi se pare cea a lui alexandru phillipide...

Zaza spunea...

Adică ultima, cea cu anonim necunoscut. Absolut de acord.

Anonim spunea...

revenind la mesajul poetului ... iti mai dau o tema de gandire: LICURICIU(Insectă din ordinul coleopterelor, care are pe ultimele segmente abdominale nişte organe care emit lumină fosforescentă)

lumina respectiva inceteaza la un moment dat ... inainte ca insecta sa moara.

lumea stie de licurici: insecta care lumineaza, dupa ce nu mai lumineaza... pentru cei mai multi e doar o insecta.

Si acum intrebarea metafizica pt tine si cititorii tai:

Cand moare licuriciu? (cand moare insecta sau cand nu mai lumineaza? :) )

Anonim spunea...

Am găsit demult, într-o cărţulie de teorie poetică, un poem de Mallarme, "Petit Air", tradus de Philipide. Traducerea aia mi-a tăiat răsuflarea. După aia, nu am mai găsit nicio traducere de-a lui, din Mallarme, pe nicăieri. Nici măcar nu ştiu dacă mai există. Mă poate ajuta careva?
Mai târziu am descoperit poezia lui Philipide şi am fost foarte dezamăgit.

Anonim spunea...

Iar de crede careva că e uşor să traduci Petit Air, îl poftesc să încerce. Nici măcar nu trebuie să păstreze rima, na.

Quelconque une solitude
Sans le cygne ni le quai
Mire sa désuétude
Au regard que j'abdiquai
Ici de la gloriole
Haute à ne la pas toucher
Dont maint ciel se bariole
Avec les ors de coucher
Mais langoureusement longe
Comme de blanc linge ôté
Tel fugace oiseau si plonge
Exultatrice à côté
Dans l'onde toi devenue
Ta jubilation nue.

Anonim spunea...

@mahalagiu: greu nene, greu :)
chiar as vrea sa vad varianta de traducere

Anonim spunea...

Păi da. Trebuie să găsesc cărţulia, că e pe undeva prin vechea bibliotecă.
Mi-aduc aminte cum m-a pălit dintr-o dată, acum mulţi ani, lumina, când mi-am dat seama despre ce e poema asta.

Zaza spunea...

Heh. Se scrie Philippide, greceşte. Altfel nici nu găsiţi nicăieri nimic.

Turambar spunea...

Oarecare'nsingurare
Fara lebede ori chei
Oglindeshte'o depravare
L'al sau chip de abdicai

I'ac'asha gloriuciunea
Nalta de n'o potzi atinge
Si de'aicisha incolo
Cuvintele mi se cam frange

:p

Dragos Bora spunea...

Overhead the albatross
Hangs motionless upon the air
And deep beneath the rolling waves
In labyrinths of coral caves
An echo of a distant time
Comes willowing across the sand
And everything is green and submarine
And no one called us to the land
And no one knows the where's or why's
Something stirs and something tries
Starts to climb toward the light
Strangers passing in the street
By chance two separate glances meet
And I am you and what I see is me
And do I take you by the hand
And lead you through the land
And help me understand
The best I can
And no one called us to the land
And no one crosses there alive
No one speaks and no one tries
No one flies around the sun