Memoria asta pardalnica

Precepţia e un proces extrem de selectiv. Avem amintiri vii despre anumite chestii ce ne trec prin faţa ochilor, le ignorăm pe altele, iar pe câteva le negăm în mod activ.

Ne luptăm pentru o poziţie pe scara ierarhică, încercând să urcăm cât de sus putem. Foarte puţini dintre noi ajung acolo însă. Când se aşează praful, majoritatea ne găsim undeva la mijloc. Nu facem parte din cercurile puterii şi prestigiului şi nu gustăm utopiile iubirii şi faimei pentru care ne-au pregătit fanteziile copilăriei.

Cum suportăm umilinţele zilnice aferente rolurilor noastre mediocre? Mintea e pregătită cu anestezice care calmează aceste dureri. Cea mai importantă dintre ele e procesul chirurgiei estetice a amintirilor. Mintea ignoră faptele dure ale existenţei noastre şi ne concentrează atenţia asupra acelor lucruri care ne dau stimă de sine.

Restul aici, la The Lucifer Principle. Un articol foarte bine pus pe picioarele argumentative despre felul in care ne functioneaza mintea, de cele mai multe ori failibil, si despre cum avem nevoie de uleiul amagirii pentru a ne unge bicisnica existenta, si despre cum, de multe ori, uleiul asta miroase a tamaie si a icoana si a resemnare de tip Doamne-Doamne.

Highly recommended. Atentzie! A se citi in interiorul unei cladiri cu acoperis dotat cu paratrasnet, sa nu cumva sa va fulgere Maniosul si Atotfulgeratorul si Atotsuparatorul, ca cititi chestii care Ii scad stima de Sine.

:)