Braila lu Exarhu

Scris atat de bine, incat ma simt compelled sa il reproduc in intregime. Chapeau bas... :bow:


SENATUL EVZ: Opriti maimuta!
15 Decembrie 2007


Razvan Exarhu: "Braila este orasul in care m-am nascut, pe care-l iubesc la nebunie si la desfigurarea caruia asist la fiecare vizita rara pe care o fac."


Stiu ca imi lipsesc reperele de frumusete a orasului pe care le au parintii mei si ca exista multe altele, pe care le aveau bunicii mei, definitiv exilate in fotografii si carti. Ma feresc sa-mi idolatrizez amintirile si de aceea nu vorbesc din perspectiva unui cliseu de genul: era mai bine inainte. Am citit pe hotnews.ro un articol despre un conflict care blocheaza un proiect Phare de 3 milioane de euro, destinat refacerii centrului istoric al orasului.

Ca de obicei, responsabilitate zero pentru prioritatile publice si aceleasi discutii mioritice despre cat de greu merge treaba cand n-o faci. In mod evident, finantarea risca sa fie pierduta din motive de ineficienta si balcanism penibil si nu cred ca cineva este vreodata sanctionat pentru asta, indiferent ca e primar sau ministru.

In acest mod, Braila va ajunge putin mai rau decat ceea ce este, adica o ruina totala, presarata din loc in loc cu blocuri mizerabile, pline de oameni tristi. E o lege ca daca o piatra sparge sticla unei ferestre si nu se grabeste cineva sa repare stricaciunea, vor urma alte pietre si un proces de distrugere accelerata.

Daca ma roaga cineva sa dau un exemplu de oras frumos si ingrozitor de urat, raspund Braila. Pentru ca aici poti sa vezi cum uratul ocupa tot spatiul pe care-l are la dispozitie, intai o casa, o strada, un cartier. Dispar copacii, fatadele nobile sunt transformate fara nicio noima, totul este supus unei actiuni concentrate de mutilare si anihilare a ultimelor ramasite de normalitate urbana.

Braila este plina de case-monument, de vestigii ale unei prosperitati stralucitoare, ale unui cosmopolitism din care bietii nepriceputi sau smecheri care il conduc ar avea multe de invatat. Asa cum in Bucuresti numar case minunate care dispar de la o saptamana la alta, in Braila numar case care se prabusesc sau sunt pocite undeva la limita imbecilitatii, sub demnitatea umana. E greu sa primesti o mostenire mai frumoasa si sa iti bati joc mai bine, mai eficient de ea decat au facut toti edilii orasului. Si la capatul acestui lant de iresponsabilitate, amestecata cu tot ce are mai agresiv ignoranta, se afla oamenii.

Probabil ca nimeni nu-si imagineaza ca a trai intr-un mediu devastat, urat si gri poate influenta calitatea vietii si a oamenilor. Prabusirea economica a orasului este flancata bine de nepasarea pentru locul care iti apartine. Saracia pare intotdeauna sa scuze mizeria estetica, pare sa justifice aparitia si inflorirea kitchului si incurajeaza celelalte forme de devastare, de la taierea copacilor, la interventiile urba-nistice aberante si irecuperabile de cele mai multe ori. Am mereu senzatia ca prezenta diabolica a comunismului staruie in aceasta stare de conflict si instincte distructive fata de tot ce inseamna noblete si frumusete intr-un oras.

De fiecare data ma intorc din Braila revoltat si dezgustat, cu sentimentul ca plec dintr-un loc blestemat sa se duca dracului cu tot cu salcamii lui, cu tot cu Dunarea si strazile minunat decupate, cu casele pline de vechituri deja vandute si toate mintile luminate care nu mai inseamna nimic pentru nimeni. Oare ce vor putea vizita turistii peste cativa ani? Ruine? Doua muzee care cad? Un oras calamitat de nepasare si disperare? Sau poate vilele de mare finete ale celor care au grija ca dezastrul sa continue?

Trebuie sa fie tare greu sa ai puterea sa faci bine si sa reusesti in mod constant sa te opui ca binele sa apara si sa nu intelegi ca demnitatea oamenilor se mai construieste si ingrijind demnitatea locului. Si nu casele portocalii, cu termopan alb si jaluzele verticale vor reface prestigiul unui oras superb, nici manelele intrerupte pentru cateva zile de concursul Marianei Nicolesco.

Dar sa zicem ca inca mai exista bune intentii si ca banii care acum stau sa fie pierduti vor ajunge sa fie folositi cum trebuie si, mai ales, la timp. Dar chiar si asa, situatia ramane aceeasi. Ca de obicei, briciul a ajuns in mana maimutei si pare sa-i fi venit ideea de a-l folosi pentru operatii pe creier. Poate cineva sa o opreasca?