Te iubesc, armene!

Ah, minoritar plin de ravna shi optimism, ca bine le mai zici! Parca ai gandi cu emisfera mea stanga si ai scrie cu emisfera mea dreapta.

Traiane, capu intre urechi. Ciocu mic shi joc de glezne. Armenii e deshteptzi...

LOL.

Courtesy of Ziua


Un an in Uniunea Europeana
Bedros HORASANGIAN
-- Cum, necum va trece si 2007. Un an important, nu doar simbolic, in istoria Romaniei. Am fost acceptati in Uniunea Europeana, suntem parte integranta a marii familii europene. Cum, necum.

Ar trebui sa fim constienti de acest fapt si de toate avantajele ce decurg din aceasta aderare. Nu intram in detalii economico-financiare, ci incercam sa atragem atentia asupra unui simplu fapt, ce tine de mentalul colectiv: poate nu ar strica sa ne schimbam si noi modul cum percepem lumea din jur. Si din launtrul nostru.

Sa ne explicam.

Daca intrebi un grec, italian sau spaniol ce mai face sau cum e prin tara lui incepe imediat sa se planga. E nemultumit. Ba de impozite, ba de inflatie, ba de taxe, ba de sistemul de asigurari sociale, de nivelul invatamantului sau de cel al asistentei medicale, de coruptia politicienilor. Si tot asa. E rau, ce mai. Apoi afli, printre vaicareli, ca ultimul copil a plecat la studii in Germania - daca e italian, si-a facut o casa in insule - daca e grec, i-a crescut contul in banca, cu toate ca el a votat-o pe Segolene Royal si nu pe banditul asta de Sarkozy care umbla cu femei tinere - daca e francez. Si tot asa, dracul parca nu ar fi atat de negru, se poate trai chiar bine, cum, necum, dar e nemultumirea asta care-i roade, ca o durere surda in sale. Fie el grec, italian sau francez.

Dar anglo-saxonii, nordicii ce fac ? Isi vad de treburi, cum, necum, fara prea multa vorbarie-bombaneala se mai iteste o casa in Bavaria, un bloc la Oslo sau sunt trimisi in excursie prin Insulele Cook un grup de proaspat pensionari din Finlanda. Ceea ce ei numesc "positive thinking" da uneori bune roade, cu toate ca au si ei necazurile si problemele lor. Mari si mici, de zi cu zi, ca si sudicii mediteraneeni. Nu pledam pentru "ciocu mic", ci incercam sa amintim un simplu fapt ce ne-ar putea ajuta sa traim si mai bine, si mai frumos. Televiziunile si presa incrimineaza, cat sunt zilele si noptile de lungi, exclusiv stiri rele, totul este construit, livrat si ingurgitat de onor publicul autohton pe nemestecate. E rau, e foarte rau, e jale, sfarsitul lumii, Armagghedon, era mai bine inainte, hotii, pungasii, moare lumea de foame etc.

Oare asa sa fie ? Mergem cu troleibuzul - care nu mai are ferestrele inghetate, lumea e imbracata mult mai gros si e umflata de haine mai bune (se vede la o iute ochire) chiar si la cei peste 65 de ani, caci ceilalti intre 30 si 60 sunt prin masinile care claxoneaza in delir la ambuteiaje si nu mai au unde sa parcheze. E asa sau nu e asa? Ceva misca in bine, nu e strada fara noi constructii sau reparatii, nu e piata, mall sau magazin care sa duca lipsa de musterii, se vinde si cumpara in draci, carciumile sunt pline, la fel si hotelurile, pensiunile si vilele de vacanta, sigur ca exista si bolnavi si batrani singuri si neajutorati, oameni ai strazii sau ai nimanui, sigur ca sunt inca multe de rezolvat sau indreptat ca sa fie cat mai multa lume multumita.

Dar nu imaginile de la televizor cu doamne in varsta inghesuindu-se pentru doua paini fac regula, nu accidentele cu masini 4 ori 4 sunt cele care dau masura vietii de la noi, nici caltabosii dlui Remes, nici spagile luate-date de "toti sunt niste hoti si banditi": nu sunt. Nu suntem. Poate daca am bombani si vaicari mai putin si am face treaba mai multa ar fi mai bine si pentru noi insine si pentru ceilalti. Ne spunem si noua acelasi lucru, ca sa intelegem mai in adanc semnificatia acestor zile de sarbatoare. De care sa ne bucuram cu totii. Si poate daca o vrea bunul Dumnezeu, UE si Traian Basescu sa avem din 2008, toata saptamana de lucru libera. Ar fi un vis frumos pentru care am putea fi fericiti macar cateva saptamani. Tocmai de aceea va dorim "Sarbatori Fericite" si multi "La Multi Ani!".